379 matches
-
apropiere de Gara Paddington și avea printre clienți și câțiva funcționari feroviari. Într-o dimineață devreme din vara anului 1889, la scurtă vreme după ce se căsătorise, în cabinetul lui Watson este adus Victor Hatherley, un tânăr inginer londonez, specialist în hidraulică, care avea mâna însângerată și degetul cel mare de la o mână retezat. Tânărul îi spune doctorului că a avut un accident grav în noaptea anterioară, iar degetul îi fusese retezat cu un fel de satâr în urma unui atac criminal asupra
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
criminal asupra lui. După ce-i acordă primul ajutor, Watson îi recomandă să meargă împreună la Sherlock Holmes și îl duce personal acolo pentru a-i povesti detectivului ce i se întâmplase. Victor Hatherley povestește că el este inginer specialist în hidraulică și, după ce acumulase o experiență considerabilă ca ucenic și moștenise o sumă destul de mare de bani în urma morții tatălui său, își deschisese un birou în strada Victoria. Timp de doi ani afacerile i-au mers foarte prost, având lucrări puține
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
din raft un caiet voluminos cu tăieturi din ziare și-i arată lui Victor Hatherley un anunț apărut în urmă cu aproximativ un an în toate ziarele londoneze în care se spunea că a dispărut un tânăr inginer specialist în hidraulică pe numele de Jeremiah Hyling. El plecase de acasă într-o seară și nu mai fusese văzut de atunci. Detectivul afirmă că Lysander Stark estre un om foarte periculos și îi înlătura fizic pe toți cei care-l ajutau în
Aventura degetului cel mare al inginerului () [Corola-website/Science/325387_a_326716]
-
mănăstire benedictină, aparținând congregației Monte Cassino. În fața persecuției Inchiziției, i-a apărat pe Galileo Galilei, Torricelli, Cavalieri. A întreprins o serie de experimente, printre care măsurarea timpului cu pendulul. În lucrările sale se găsesc multe considerații din domeniul mecanicii și hidraulicii, printre care și experimentele efectate pe lacul Trasimene și Bacca. Cea mai importantă operă a sa a fost: "De la mesure des eaux courants", apărută în 1628 și reimprimată de mai multe ori.
Benedetto Castelli () [Corola-website/Science/326704_a_328033]
-
șuvoiul principal de apă. Ansamblul are în vârf o cruce Denumirea de "Grunj" are sensul de "grumaz" sau "îngustare". Prin forma sa (comparabilă la alta scară), amintește de Copa Cabana = Căpățâna de Zahar - Brazilia. Este un martor de eroziune (diferențială) hidraulică si eoliană, format din tufuri dacitice de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
În această perioadă (1982-1984), a îndeplinit și funcția de responsabil al secției de subingineri din Satu Mare. În anul 1983, a început să-și desfășoare activitatea de predare la Cluj-Napoca la disciplinele "„Exploatarea mașinilor-unelte”" (până în 1985), "„Vibrații la mașini-unelte”", (din 1982), "„Hidraulica mașinilor-unelte”" (din 1983) și "„Acționări hidraulice și pneumatice”" (începând cu 1985). Între anii 1987-1989 a predat la secția de subingineri din Bistrița cursul "„Mașini-unelte speciale și mașini-unelte agregat”". În perioada 1988-1991 a îndeplinit funcția de responsabil al Secției de subingineri
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
de fabricație secțiile de prelucrări pot fi organizate în sectoare separate în care mașini de producție cu destinație generală sunt grupate în conformitate cu funcțiunea lor de fabricație (de exemplu, grupa mașini de frezat, grupa mașini de rectificat, grupa strunguri, grupa prese hidraulice etc). Aceste grupe de mașini se grupează într-o ordine prezumtivă a proceselor de fabricație. Acest tip de amplasare constituie o "amplasare după principiul specializării tehnologice", adică pe baza procesului de fabricație, respectiv a operațiilor de efectuat. În asamblări, utilizarea
Amplasare industrială de utilaje () [Corola-website/Science/322114_a_323443]
-
Hidraulica este știința care se ocupă cu studiul legilor de echilibru și de mișcare ale lichidelor - în particular a apei - din punctul de vedere al aplicațiilor tehnice. Din aceasta definiție rezultă dublul caracter al studiilor și cercetărilor care se efectuează în
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
știința care se ocupă cu studiul legilor de echilibru și de mișcare ale lichidelor - în particular a apei - din punctul de vedere al aplicațiilor tehnice. Din aceasta definiție rezultă dublul caracter al studiilor și cercetărilor care se efectuează în domeniul hidraulicii: caracterul fundamental, în sensul că primul obiectiv îl constituie stabilirea legilor de bază, a modelelor teoretice și a relațiilor de calcul privind mișcarea și repausul fluidelor și caracterul aplicativ, în sensul că al doilea obiectiv, cel final, îl constituie aplicarea
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
a relațiilor de calcul privind mișcarea și repausul fluidelor și caracterul aplicativ, în sensul că al doilea obiectiv, cel final, îl constituie aplicarea acestor legi, modele și relații de calcul la rezolvarea problemelor inginerești. Având în vedere acest ultim obiectiv, hidraulica este o disciplină tehnică, în sensul că problemele privind repausul și mișcarea fluidelor, precum și acțiunea fluidelor asupra corpurilor, sunt rezolvate de pe poziții tehnice, în limitele unor aproximații acceptate în tehnică. Suportul teoretic al hidraulicii este dat de mecanica fluidelor. Principalele
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Având în vedere acest ultim obiectiv, hidraulica este o disciplină tehnică, în sensul că problemele privind repausul și mișcarea fluidelor, precum și acțiunea fluidelor asupra corpurilor, sunt rezolvate de pe poziții tehnice, în limitele unor aproximații acceptate în tehnică. Suportul teoretic al hidraulicii este dat de mecanica fluidelor. Principalele aplicații ale hidraulicii se referă la curgerea în conducte, curgerea prin orificii (de exemplu la diafragme și ajutaje), curgerea peste deversoare și baraje și curgerea lichidelor în jurul profilelor hidrodinamice. Tot de hidraulică țin și
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
disciplină tehnică, în sensul că problemele privind repausul și mișcarea fluidelor, precum și acțiunea fluidelor asupra corpurilor, sunt rezolvate de pe poziții tehnice, în limitele unor aproximații acceptate în tehnică. Suportul teoretic al hidraulicii este dat de mecanica fluidelor. Principalele aplicații ale hidraulicii se referă la curgerea în conducte, curgerea prin orificii (de exemplu la diafragme și ajutaje), curgerea peste deversoare și baraje și curgerea lichidelor în jurul profilelor hidrodinamice. Tot de hidraulică țin și fenomenele în care apar curgeri cu suprafață liberă, cum
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
teoretic al hidraulicii este dat de mecanica fluidelor. Principalele aplicații ale hidraulicii se referă la curgerea în conducte, curgerea prin orificii (de exemplu la diafragme și ajutaje), curgerea peste deversoare și baraje și curgerea lichidelor în jurul profilelor hidrodinamice. Tot de hidraulică țin și fenomenele în care apar curgeri cu suprafață liberă, cum ar fi curgerea din râuri, estuare și canale, precum și forma suprafeței lacurilor și a mărilor (influențată de valuri și curenți marini). În strânsă legătură cu hidraulica sunt mașinile hidraulice
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
hidrodinamice. Tot de hidraulică țin și fenomenele în care apar curgeri cu suprafață liberă, cum ar fi curgerea din râuri, estuare și canale, precum și forma suprafeței lacurilor și a mărilor (influențată de valuri și curenți marini). În strânsă legătură cu hidraulica sunt mașinile hidraulice (pompele și turbinele), ale căror caracteristici sunt schimburile energetice cu fluidul sub formă de lucru mecanic, precum și hidrodinamica navală (îndeosebi studiile experimentale la scară redusă pentru proiectarea carenelor navelor optimizate din punct de vedere hidrodinamic). Inițial, termenul
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
vedere hidrodinamic). Inițial, termenul hidraulică a fost atribuit ca denumire științei care se ocupa de folosirea apei de către om (alimentări cu apă, sisteme de irigații, poduri, baraje, canale pentru navigație, amenajarea cursurilor de apă etc.). Prin extinderea treptată a preocupărilor hidraulicii la studiul întregului domeniu al lichidelor și gazelor, a apărut necesară folosirea unei noi denumiri: mecanica fluidelor. În prezent, sintagma "mecanica fluidelor" este folosită pentru partea cu caracter pronunțat teoretic a disciplinei menționate, iar termenul "hidraulică" desemnează partea preponderent aplicativă
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
noi denumiri: mecanica fluidelor. În prezent, sintagma "mecanica fluidelor" este folosită pentru partea cu caracter pronunțat teoretic a disciplinei menționate, iar termenul "hidraulică" desemnează partea preponderent aplicativă a acesteia, care utilizează metode experimentale și formule empirice, alături de metodele teoretice. Denumirea hidraulicii provine din cuvintele grecești ὕδωρ ("hydor" sau "hidro" - în românește „apă”) și αὐλός ("aulos" - „țeavă” sau „conductă”), reflectând astfel importanța pe care o aveau în antichitate problemele transportului apei pe conducte. Primul nume legat de domeniul hidraulicii datează încă de pe
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
metodele teoretice. Denumirea hidraulicii provine din cuvintele grecești ὕδωρ ("hydor" sau "hidro" - în românește „apă”) și αὐλός ("aulos" - „țeavă” sau „conductă”), reflectând astfel importanța pe care o aveau în antichitate problemele transportului apei pe conducte. Primul nume legat de domeniul hidraulicii datează încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul hidrostaticii ("Principiul lui Arhimede"). Remarcabilele construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
legat de domeniul hidraulicii datează încă de pe timpul Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul hidrostaticii ("Principiul lui Arhimede"). Remarcabilele construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Greciei antice, atunci când Arhimede se ocupa cu studiul hidrostaticii ("Principiul lui Arhimede"). Remarcabilele construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut primele încercări experimentale și a lăsat câteva schițe corect întocmite privind curgerea apei în jurul corpurilor solide. Dezvoltarea hidraulicii pe bază de cunoștințe teoretice și experimentale a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut primele încercări experimentale și a lăsat câteva schițe corect întocmite privind curgerea apei în jurul corpurilor solide. Dezvoltarea hidraulicii pe bază de cunoștințe teoretice și experimentale a avut loc începând din secolul al XVII-lea, când ideile lui Arhimede au fost reluate și duse mai departe de o pleiadă de oameni de știință. Astfel, Simon Stevin (1548-1620], matematician și
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
a formulat legea frecării la mișcarea fluidelor vâscoase. În prezent, fluidele care respectă această lege sunt numite fluide newtoniene, spre deosebire de cele care nu respectă legea lui Newton și care se numesc fluide nenewtoniene (de exemplu substanțele coloidale). Bazele științifice ale hidraulicii au fost puse în secolul al XVIII-lea, atunci când matematicile ajunseseră deja la un nivel superior de dezvoltare (calculul diferențial și calculul integral căpătaseră forma cunoscută în prezent). Hidraulica avea să beneficieze din plin de rezultatele obținute în domeniul analizei
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
se numesc fluide nenewtoniene (de exemplu substanțele coloidale). Bazele științifice ale hidraulicii au fost puse în secolul al XVIII-lea, atunci când matematicile ajunseseră deja la un nivel superior de dezvoltare (calculul diferențial și calculul integral căpătaseră forma cunoscută în prezent). Hidraulica avea să beneficieze din plin de rezultatele obținute în domeniul analizei matematice, dar și matematicile s-au dezvoltat prin lărgirea domeniului de probleme abordate cu cele specifice hidraulicii. Din acel secol, hidraulica s-a dezvoltat ca disciplină științifică de sine
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
de dezvoltare (calculul diferențial și calculul integral căpătaseră forma cunoscută în prezent). Hidraulica avea să beneficieze din plin de rezultatele obținute în domeniul analizei matematice, dar și matematicile s-au dezvoltat prin lărgirea domeniului de probleme abordate cu cele specifice hidraulicii. Din acel secol, hidraulica s-a dezvoltat ca disciplină științifică de sine stătătoare, cu cele două ramuri ale sale - hidraulica teoretică și hidraulica aplicată (tehnică) - datorită îndeosebi contribuției hotărâtoare a unor matematicieni ca Euler, Daniel Bernoulli, D'Alembert, Lagrange, și
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
și calculul integral căpătaseră forma cunoscută în prezent). Hidraulica avea să beneficieze din plin de rezultatele obținute în domeniul analizei matematice, dar și matematicile s-au dezvoltat prin lărgirea domeniului de probleme abordate cu cele specifice hidraulicii. Din acel secol, hidraulica s-a dezvoltat ca disciplină științifică de sine stătătoare, cu cele două ramuri ale sale - hidraulica teoretică și hidraulica aplicată (tehnică) - datorită îndeosebi contribuției hotărâtoare a unor matematicieni ca Euler, Daniel Bernoulli, D'Alembert, Lagrange, și alții. Astfel, Leonhard Euler
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]