567 matches
-
ca să apară și telegramele trimise de Ambasada SUA din țara noastră, și de abia atunci vom vedea cam cum ne văd americanii, nu pe noi amărăștenii, care așteptăm creșterea salariului cu 1% pe anul viitor, ci cum le văd pe hienele de la conducerea țării. Și meticuloși, cum îi știm, cred că americanii nu au scăpat să nu comunice, marca și cantitatea de whisky necesară zilnic, pentru prea înjuratul nostru președinte. Să ne trăiască! Dar nu prea mult, ci doar atât cât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să ni-l fure? Invidia ne dă un ghiont și roade cu plăcere din sufletele noastre nevinovate, ștergându-și dizgrațios buzele vineții și gura știrbă ca de babă. A murit nebunul E masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze. E Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat până acasă, amenințându-l cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
despre cinste și onoare. Cu degetele lui soioase, a prins inelele cravatelor copiilor și când a ajuns la colega de bancă a fratelui meu, mâinile insului au zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un viitor strălucit înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo. Oarba este și ea o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-i simtă răceala, apoi să întrebe: „Suntem noi mai răi ca alții?“ și să aștepte ecoul, ecoul vorbelor deșarte. Da, și-ar fi lipit palmele împreunate pe zidul unui schit, să pună întrebări fără răspuns. O treziră vocile de alături. — Hienă, asta era. I-a făcut directorului sute de reclamații. Îi striga în ședințe că și-a trădat clasa... Auzi, demagoaga! Cu două zile înainte de concediu, a chemat-o. Era ca un taur înjunghiat. Ești mai rea ca Tunsoiu, așa i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luminile pâlpâitoare. Lăsa să treacă așa o bună bucată de timp, singur cu gândurile lui, și cobora apoi, fără să se grăbească, arunca o ultimă privire asupra animalelor și taberei și se ducea să se odihnească după ce constata că nici hienele înfometate, nici viclenii șacali nu amenințau micul lui univers. în ușa cortului său, cel mai mare și mai confortabil din toată tabăra, se oprea câteva clipe să asculte. Dacă vântul nu începuse încă să plângă, tăcerea se făcea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fusese, încă o dată, deosebită și că atinsese animalul în locul exact. Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și gândindu-se la faptul că în ziua aceea ucisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să înțeleagă că în Sahara legile și obiceiurile neamnului său trebuie să fie respectate în continuare, fiindcă sunt legi și obiceiuri potrivite acelor locuri, fără de care nu există nici o posibilitate de a supraviețui. Sosi vântul și, cu el, sosi ziua. Hienele și șacalii înțeleseră că pierduseră puținele posibilități de a înșfăca vreo bucată din antilopă și se îndepărtară mârâind și scheunând spre vizuinele lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi aflat sub acoperișul jaimei sale, dormind lângă Laila. A fost noaptea cea mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate milioanelor de oglinzi de pe întinderea plată, pe care siluetele mehari-ului și călărețului erau o apariție ireală și fantasmagorică ieșind din neantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără apă, din imensul erg, când puțul cel mai apropiat se afla la peste o sută de kilometri, la poalele munților Sidi-el-Madia. „într-o bună zi o să-i apară cadavrul mistuit de soare, dacă între timp nu l-au găsit hienele și șacalii“, își zise, dar, în fond, nu era convins, pentru că acel om îi mărturisise că fusese de două ori pe „pământurile pustii“ și era sigur că nu-l mințise. Pentru targuí, o sută de kilometri de erg nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
recunoască asta, dar militarii nu știuseră niciodată să-i atragă pe băștinași, care nu vedeau în ei decât niște străini nerușinați ce le rechiziționau cămilele, le luau puțurile și le deranjau femeile. Noaptea se lăsase grea peste întinderea pietroasă, prima hienă râdea în depărtare și stelele sfioase clipeau pe un cer ce avea să se umple în curând de ele, un spectacol minunat pe care nu se sătura niciodată să-l admire, pentru că acele stele din nopțile liniștite erau, probabil, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii strânși pe o pătură pusă pe nisip și adormi îndată. De data asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
asta nu vulturii l-au trezit în zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
zorii zilei, ci schelălăitul hienelor și șacalilor ce-și disputau stârvurile, și timp de câteva minute ascultă hărțuiala, zgomotul oaselor rupte de fălcile puternice și al cărnii sfâșiate, smulsă dintr-o dată. Gacel ura hienele. Detesta vulturii și șacalii, dar față de hiene simțea o aversiune pe care nu și-o putea controla de când, băiețandru fiind, aproape un copil, descoperise într-o dimineață că mâncaseră un ied abia născut și pe maică-sa. Erau niște animale respingătoare și scârboase, șontoroage, lașe, trădătoare, murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sa și a oaspetelui său, și se blestema pentru ignoranța lui și pentru că nu se simțea capabil să-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată la doi pași. Se lumină de ziuă. Alungă hienele și șacalii, dar vulturii continuau să vină cu zecile, pângărind cerul cu zborul lor funest, sfârtecând cu ciocurile lor puternice carnea celor doi oameni și a animalului care cu douăzeci și patru de ore în urmă erau încă plini de viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în defensivă și să arunce cu ceva. Negăsind nimic la-ndemână, acesta bagă caraba în buzunar, încarcă o provizie substanțială de anafură și țintește mașinal primejdia. De-abia atinsă, Coco sloboade un răcnet gâlgâit și jalnic, disproporționat, un schelălăit de hienă sau de civetă rănită de moarte și se retrage pas cu pas, în spatele mizanscenei, în penumbră. Unde dispare, la un moment dat, ca și cum n-ar fi fost! Concomitent, din străfundul șandramalei izbucnesc miorlăituri, mârâituri, cârâituri înverșunate și zbateri de aripi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
povești și cîntîndu-ne ca în Sunetul muzicii. Mira și Altamira se strângeau în brațe și se uitau speriate împrejur, obraz lângă obraz, ca niște pui de maimuță, iar Lavița, în patul ei multicolor, cu cerceaful în cap, urla ca o hienă. Pe cearceaf desenase până și un timbru de vreo jumătate de metru lungime, cu zimțișori în regulă, și care înfățișa biserica de lemn din Muzeul Satului. Normal că Elisabeta, a cărei stare cred că se înrăutățește din ce în ce mai mult, a găsit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În piețe, statui chircite de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un copil în genunchi; în sfârșit, am intrat pe o poartă. Pe cei doi stâlpi ai ei străjuiau două Fiare. Nu tigri sau lei sau hiene sau urși sau reptile sau strigoi, ci Fiare. Am străbătut cu piciorul o piață aproape infinită, cețoasă; în mijlocul ei se ridica o clădire cu armături de metal, cu o cupolă de sticlă viorie, în cupolă zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un simplism (unii ar spune o naivitate) de care, în mod cert, filozofia lui nu dădea dovadă. Fusese marcat profund, pe vecie, de copilăria lui metodistă. Așa cum observau de pe acum, în articolele lor „perceptive“, viitorii săi biografi, care roiau ca hienele în jurul lui așteptându-l să moară, metodismul făcuse din el un puritan cu un obsesiv simț al adevărului, marcat de sentimentul culpabilității originare, în care unii vedeau motivul filozofiei lui. Dacă exista vreo etichetă tradițională care să i se potrivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care te răsfoiește, gheara fiecărei pagini scurmînd-o pe următoarea, ca și cum ar căuta ca povestea să se termine mai repede, ca și cum, femeie, dacă te-ai ridica, ai merge cu măduva suptă de cititorul grăbit să-ți afle miezul fierbinte, miez de hienă hialină hrănind habitatul orice lectură-i o trecere pe celălalt mal, acolo unde stăpînește carnavalul, acolo unde glasul tău Înalță o punte spre infern... Cum să te mai pot Îmbrățișa, femeie, și totuși să nu ies din primăvară!?... A sosit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de unde ne vin ecouri; unii au schimbat soții, pe codane în jupoane, cu-agresive silicoane pline de vrăjitorii; alții sunt doar concubini, la haremuri dispersate, au chiar și desagii plini de blesteme și păcate; au pentru furat un cult, de hiene, lupi în stână; ce urăsc ei cel mai mult e justiția română; au limba ca lamele, taie brici, că-s delincvenți, și-ar vinde și mamele dacă ar găsi clienți; unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și-atât
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost. N-am mai fi nici măcar în situația unei hiene care se hrănește din resturi. În consecință, cred că voi renunța la recapitulări. Nu pot găsi în ele decât cauze, explicații. Or, eu aș avea nevoie de altceva. Într-un deșert, probabil, nu te uiți în urmă. Ce să vezi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au și vile, și castele, în țară, în străinătate, iahturi, parcuri suspendate, pentru ei și beizadele; au colecții de tablouri, de mașini, de arme rare, în țară și peste hotare, de unde ne vin ecouri. Au pentru furat un cult de hiene, lupi în stână, ce urăsc ei cel mai mult e justiția română. Unii au avut soții și-au luat fete-n jupoane cu agresive silicoane, pline de vrăjitorii. Alții sunt doar concubini, au haremuri dispersate și mai au desagii plini
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
sprâncene. Se cam răstea la mine, i-aș fi tras peste ochi pălăriuța aia de pichet. Scormonea în geantă, căuta ceva acolo... * Pe aeroportul din Nairobi, un Boeing 747, având la bord 361 de pasageri, s-a lovit de o hienă, fiind nevoit să renunțe la zbor. 3. „Să-mi spui unde e“, a continuat ea. „Nu se poate să nu știi...“ I-am explicat că între mine și Maria nu fusese niciodată ce își închipuia. E adevărat, locuisem un timp
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un om normal și-ar fi vărsat și inima, nu numai mațele? Cerul limpede, strălucitor, tot atât de limpede pe cât era mlaștina de murdară, miasmele rele, infecte, care ardeau în lumină, duhorile de stârv putrezit, pe care dimineața le mirosea ca o hienă scârbită, îmi arătau ce erau de fapt ceasurile petrecute acolo. M-am aplecat spre un ochi de apă tulbure, noroioasă, și mi-am văzut chipul. Îmi căzuse o parte din păr. Apăruseră și câteva riduri noi. Începeam deci să îmbătrînesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]