454 matches
-
transiī (transīvī), transitum»", cu sensul de "„a trece dintr-un loc în altul, a traversa”". Începând cu secolul al V-lea, a început să primească sensul de „"a trece de la viață la moarte"”, ca și termenul "«samadhi»", folosit uneori în hinduism. Deși expresia «"a intra în transă"», înțelegând prin aceasta "o stare psihico-fiziologică deosebită", a apărut în secolul al XIV-lea, starea de transă este cunoscută de om de mai multă vreme. Starea de transă era, de exemplu, practicată în cursul
Transă () [Corola-website/Science/312092_a_313421]
-
plăcere. Acest comportament în animalele menționate mai sus este probabil tot pentru plăcere, ceea ce întărește legăturile sociale. Religiile abrahamice consideră actul sexual dintre soț și soție ca o acțiune spirituală, în timp ce sexul înafara căsătoriei este văzut ca fiind imoral. Învățăturile Hinduismului și Budismului despre sexualitate au interpretări diferite. Sfatul budismului de „a te abține de la exagerări sexuale” nu este prea bine definit. Filozofia creștină modernă consideră sexul în cadrul mariajului ca cea mai bună imagine a lui Dumnezeu care este iubirea, ei
Act sexual () [Corola-website/Science/312199_a_313528]
-
Oamenii se angajează într-o varietate de acte sexuale și pentru o mare varietate de motive. Religiile abrahamice consideră actul sexual dintre soț și soție ca o acțiune spirituală, în timp ce contactul sexual în afara căsătoriei este văzut ca fiind imoral. Învățăturile Hinduismului și Budismului despre sexualitate au interpretări diferite. Sfatul budismului de a „te abține de la exagerări sexuale” nu este prea bine definit. Filosofia creștină modernă consideră contactul sexual în cadrul mariajului drept cea mai bună imagine a lui Dumnezeu--care este iubirea, ea
Act sexual () [Corola-website/Science/312199_a_313528]
-
gât” (a se vedea Martiriul). Aceste acte au provocat reacții împărțite din partea autorităților evreiești, fiind privite de unii ca exemple de patimi eroice, în timp ce alții consideră greșită luarea propriei vieții în anticiparea martiriului. Suicidul nu este permis în islamism. În hinduism, suicidul nu este acceptat, fiind considerat în societatea hindusă contemporană un păcat echivalent cu omorul. Scripturile hinduse menționează că o persoană care se sinucide intră în lumea spiritelor, bântuind pământul până în momentul în care ar fi murit de moarte naturală
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
societatea hindusă contemporană un păcat echivalent cu omorul. Scripturile hinduse menționează că o persoană care se sinucide intră în lumea spiritelor, bântuind pământul până în momentul în care ar fi murit de moarte naturală, dacă nu ar fi comis suicidul. Totuși, hinduismul acceptă dreptul unei persoane de a-și lua propria viață prin practica non-violentă a sinuciderii prin post, cunoscută sub denumirea de "Prayopavesa". Prayopavesa este însă strict limitată la persoanele care nu mai au nicio dorință sau ambiție și nicio responsabilitate
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
un alt sistem planetar și și-a îndrumat poporul să se împerecheze cu locuitorii pământului făcându-i astfel capabili să realizeze cu inteligență multe acțiuni. Tara este zeitatea feminină arhetipală în mitologia hindusă, a cărui nume înseamnă “Stea” - cunoscută în Hinduismul Indian ca Mama Creatoare. În scripturile hinduse vechi, ea este descrisă ca una dintre cele opt aspecte majore ale Principiului Divin Feminin, o manifestare plină de iubire în comparație cu tulburătoarea Kali. Tara - Sgrol-ma tibetană, Zeița Salvatoare buddhistă cu numeroase forme, este
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]
-
și în Nepal, Tibet și Mongolia. -Tara este câteodată descrisă cu ochi în tălpile picioarelor și în palmele mâinilor. Din această cauză, este numită Tara cea cu șapte ochi, o formă a zeității tradiționale din Mongolia. -Adoptată de buddhism de la hinduism, începând cu secolul al III-lea î.C., Tara apare în buddhism, jainism, și în mod particular în lamaismul tibetan, cu o multitudine de manifestări: Zeiță a ascetismului și misticismului, Mamă creatoare, Protectoarea ființelor umane ce traversează marea (oceanul) vieții
Tara () [Corola-website/Science/312432_a_313761]
-
zeitate venerata în multe tradiții hinduse. Este prezentat de cele mai multe ori că un tanar pastor de vaci, cântând la flaut ("bansuri"), precum în , sau ca un tânăr prinț care ofera îndrumări filozofice, precum în Bhagavad Gita. Cel mai comun în hinduism este venerarea lui că avatar al lui Vishnu, considerat sau Dumnezeu în școlile . În cadrul Vaishnavismului Gaudiya, Krishna este considerat sursă tuturor avatarelor (inclusiv Vishnu). Krishna și poveștile cu care este asociat sunt prezente în multe tradiții filozofice și teologice hinduse
Krishna () [Corola-website/Science/309088_a_310417]
-
monistă, unde ierarhia administrativă a guvernului este identică cu ierarhia administrativă a religiei, sau poate avea două „brațe”, dar cu ierarhia administrativă a statului subordonată ierarhiei religioase. Tendințe teocrative au apărut în unele tradiții religioase inclusiv în Iudaism, Islam, Confucianism, Hinduism, și în Creștinism: Catolicism, Ortodoxism, Protestantism, și Mormonism. Exemple istorice de teocrații sunt Imperiul Bizantin (330-1453 dupa Hristos) și Imperiul Carolingian (800-888 dupa Hristos). Cuvântul "teocrație" vine de la cuvântul grecesc , care înseamnă „domnia lui Dumnezeu”. Acesta la rândul lui este
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
prin intermediul mesagerilor lui Dumnezeu. Aceștia sunt numiți Manifestări ale lui Dumnezeu. Bahá'u'lláh este văzut ca cel mai recent, dar nu ultimul dintre aceștia. El a pretins că este așteptatul Salvator al lumii și Învățătorul prevestit în Creștinism, Islamism, Hinduism, Budism, și în alte religii, și misiunea lui era să stabilească o bază fermă pentru unitate în întreaga lume și să inaugureze o eră de pace și justiție, în care Bahá'íi cred că inevitabil va veni. "Bahá'í" poate
Credința Bahá'í () [Corola-website/Science/306132_a_307461]
-
definitiv (prin moarte). ul este o formă de religie care atribuie un suflet animalelor, fenomenelor și obiectelor naturale. Animismul este prezent, într-o varietate de forme de expresie și manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii și influențează mult hinduismul popular și Islamul, dar și creștinismul. Cei mai mulți practicanți ai animismului (sau tradițiilor religioase tribale) consideră că există un Dumnezeu creator care a întocmit universul în trecutul mitic. El este undeva departe și nu are nimic de-a face cu oamenii
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
anul 1992, în timpul șederii sale în India, auzise vorbindu-se despre „Leul din Lucknow”, Guru H.W.L. Poonja, un discipol al înțeleptului indian Ramana Maharshi, care întruchipa mesajul Advaita. Advaita Vedanta (A-dvaita: nu-doi = „nedualitate“) este o direcție mistică a Hinduismului, o filozofie monistică (Monism = totul este unul), care își are originea printre altele în Shankara (788-820 după Cristos). Madhukar a plecat la Sri Poonja, de la care a obținut numele său, și se deșteptă, deci recunoscu definitiv prin acest Maestru „cine
Madhukar () [Corola-website/Science/306381_a_307710]
-
crezul), Al-Falaq (zorii) și An-Nas (oamenii). Toate aceste versete constau în preaslăvirea lui Allah (Dumnezeu) și în alungarea demonilor în numele său. Credințele și practicile de exorcizare există de asemenea și la hinduși . Dintre toate cele patru Vede (cărțile sacre ale hinduismului) , se spune că doar "Atharva-Veda" conține secrete legate de magice și alchimie , dar și de ritualuri de ce țin exorcism . Mijloacele de bază ale exorcismului hindus sunt recitarea de mantre și practicarea ritualului yajna . Dintre scrierile puranice ce trebuie citite în timpul
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
o nouă "religie a sângelui", bazată pe imboldul înnăscut al sufletului nordic de a-și apăra nobilul caracter împotriva degenerării rasiale și culturale. El credea că acest fapt este întruchipat de religiile indo-europene timpurii, mai exact păgânism european, zoroastrism și hinduism hedic. Spre deosebire de Heinrich Himmler, Rosenberg avea mai puțin atașament față de budism. Urmând idea lui Chamberlain, el a condamnat ceea ce el numea "creștinism negativist", adică credințele ortodoxe ale Bisericilor Protestante și Catolice, pledând pentru o creștinătate pozitivă bazată pe credința lui
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
au ucis ultimul reprezentant al subspeciei (o femelă adultă) în partea de vest a insulei, pe 27 septembrie 1937. Tigrii balinezi nu au fost niciodată ținuți în captivitate. Cu toate că a dispărut, reprezentanții subspeciei încă mai joacă un rol important în hinduismul balinez. Este cel mai mic tigru dintre toate cele nouă subspecii. Tigrul caspic ("Panthera tigris virgata"), numit și persan sau turanic, a dispărut la sfârșitul anilor '50; ultimul individ ar fi fost împușcat în anul 1959, însă după unele date
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
lumea profană și acolo în singurătate să te apropii de Dumnezeu este și baza monahismului hindus. Chiar în conceptul celor patru stadii de viață ale omului (școlar, stăpân de casă, retras în singurătate și aflat în căutarea mântuirii.) arată că hinduismul a prevăzut retragerea oamenilor spre viața monastică. Învățătura hindusă poruncește ca oamenii să aprofundeze în anii tinereții perceptele religioase ca "Brahmacarin"; să se căsătorească și să aibă copii ca "Grihastha"; iar învățăturile dobândite la tinerețe să le extindă la bătrânețe
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
Brahmacarin"; să se căsătorească și să aibă copii ca "Grihastha"; iar învățăturile dobândite la tinerețe să le extindă la bătrânețe ca "Vanaprashta" și ca "Samnyasin". Din această cauză preoții brahmani nu au trăit în abstinență și nici în castitate în hinduism. Totuși abstinența a jucat un rol deosebit pentru căutările religioase din toate. Pe lângă aceste forme de monahism născute mai ales din tradiția brahmanică se găsesc în hinduism nenumărați Sadhu - asceți rătăcitori - care nu aparțini nici unei instituții religioase. Miturile povestesc viața
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
cauză preoții brahmani nu au trăit în abstinență și nici în castitate în hinduism. Totuși abstinența a jucat un rol deosebit pentru căutările religioase din toate. Pe lângă aceste forme de monahism născute mai ales din tradiția brahmanică se găsesc în hinduism nenumărați Sadhu - asceți rătăcitori - care nu aparțini nici unei instituții religioase. Miturile povestesc viața nenumăraților înțelepți Rishi care căutau adevărata cunoaștere în singurătate. Astăzi există învățători religioși care poartă numele de Swami sau de Guru, care conduc de obicei un Ashram
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
datorită creșterii numărului de imigranți jainiști și a susținerii fervente a tradiției ascetice Shraman (श्रमण). ul se înscrie în grupul de credințe dharmice și nu este o ramură vedică, ortodoxă ("astika") a spiritualității indiene așa cum sunt școlile din cadrul hinduismului, ci împreună cu budismul formează un curent religios eterodox ("nastika"). Ortodoxismul și eterodoxosimul vor conviețui în spațiul indian influențându-se, realizând un transfer osmotic de idei filozofice, mitologice și religioase, proces care va fi resimțit din plin și de jainism. Cărturarul
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
rivală și îi vor numi pe adepții ei "Nirgrantha", "desfăcuți de toate legăturile", adică descătușați, eliberați. Mahavira este menționat de budiști cu numele Niggantha Nathaputta. În spațiul indian, jainismul s-a remarcat față de celelalte religii prin consecveță doctrinară, nefăcând concesii hinduismului sau altor credințe așa cum de exemplu au făcut budiștii mahayaniști după epoca dinastiei Gupta. Hinduiștii au rămas chiar indiferenți în ceea ce privește jainismul, nevăzând în el o amenințare sau o formațiune rivală. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că jainismul a
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
jīva, care este supus ciclului de reîncarnări. În această religie toate sufletele sunt egale pentru că toate au potența de a se elibera de reîncarnare, de alternanța obsesivă a nașterii și a morții. Această dezrobire poartă numele "moksha" (termen provenind din hinduism) sau "nirvana" (preluat sau împrumutat budiștilor). Tirthankarașii au devenit un model idealizat tocmai fiindcă au împlinit "moksha". Pentru aceasta, la fel ca în hinduism și budism, omul trebuie să își anihileze "karma", cea care susține ciclul renașterilor și care este
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
de alternanța obsesivă a nașterii și a morții. Această dezrobire poartă numele "moksha" (termen provenind din hinduism) sau "nirvana" (preluat sau împrumutat budiștilor). Tirthankarașii au devenit un model idealizat tocmai fiindcă au împlinit "moksha". Pentru aceasta, la fel ca în hinduism și budism, omul trebuie să își anihileze "karma", cea care susține ciclul renașterilor și care este un efect al faptelor și al năzuințelor. Jainismul cultivă un respect deosebit față de viață, bazat pe concepția egalitaristă și idealistă despre viață. Simpatia pentru
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
cum timpul însuși este, fără început și fără sfârșit... Increată și indestructibilă ea suferă din cauza propriilor constrângeri și se împarte în trei secțiuni - iad, pământ și paradis.". Chiar dacă jainismul nu împărtășește aceeași idee despre Dumnezeu ca iudaismul, creștinismul, islamul sau hinduismul, el promovează ideea de ființe divinizate care sunt demne de devoțiune. De aceea nu este ușor de stabilit dacă această religie este una ateistă, ci, așa cum propune Heinrich Zimmer, putem vorbi de un "transteism", adică de un sentiment de imposibilitate
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
adevărului este pur empirică, nu poate exista o mijlocire între veridicul "atma" și sufletul "jiva". Jainiștii cred că eliberarea se produce din interiorul sinelui, prin intermediul "atmanului" conștientizat prin meditație. Jain Dharma împărtășește o mare parte din concepte și credințe cu hinduismul. Amăndouă religiile respectă aceiași zei (Devas) și zeițe (Devis) și conțin elemente ca reîncarnarea și karma. Cu toate acestea există și diferențe izbitoare. De exemplu, varianta jainistă a epopeilor Ramayana și Mahabharata diferă cu mult de cea hindusă. Cât timp
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Devas) și zeițe (Devis) și conțin elemente ca reîncarnarea și karma. Cu toate acestea există și diferențe izbitoare. De exemplu, varianta jainistă a epopeilor Ramayana și Mahabharata diferă cu mult de cea hindusă. Cât timp Rama este văzut de adepții hinduismului ca fiul lui Dumnezeu (Vishnu), jainiștii cred că acesta a obținut doar "moksha", neavând credința într-un zeu suprem, creator. Marele lider politic și spiritual Mahatma Gandhi a fost adânc influențat (mai ales sub patronajul filozofului Shrimad Rajchandra) de idei
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]