480 matches
-
făceam în necurmata-mi apropiere de dânsa, fără să pot atinge niciodată linia impecabilă a mersului ei. Eram întocmai câinele acelui geometric (?) antic, care însoțea în goană din ce în ce mai puțin încovoiată fuga în linie dreaptă a stăpânului său; un ram de hiperbolă care mergea să-și întâlnească tovarășa de țel tocmai la infinit. Tocmai nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin a se uni, pe nepusă masă, într-o prozaică și „lacomă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie, deja citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public-a simțirii noastre/ Răcnesc trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
recognoscibile într-o Românie a eternei și fascinantei tranziții de la comuna primitivă la o societate democratică cu profil european. Regizorul ne face atenți la cuvinte, cuvintele care sunt un material întrebuințat cu parcimonie în film, pentru că dacă există regizori ai hiperbolei și parabolei, Porumboiu în mod cert este unul al litotei. Cuvintele organizează realitatea, ele nu au consistență, însă, paradoxal, modelează relieful existenței și nu este vorba de o filozofie de doi bani, deși de la ceva similar pornește totul, ci de
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
Cronicar Hiperbolă fără temei În numărul 5 din 2012 al revistei ACOLADA, Barbu Cioculescu, cu același umor și aceeași rafinare a termenilor, își răsfață cititorii cu cîteva meditații care vin la țanc în marginea posterității lui Caragiale. Dar ce a atras atenția
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
jalea cerșetorilor dar nu numai a lor -, dispunem acum de roni și năzuim să ducem la capăt acea modernizare, de care-și râdeau Eminescu și Caragiale, spre enigmaticul euro.” Barbu Cioculescu cade în exces de înduioșare culturală, numai așa explicîndu-se hiperbola prin care pe același piedestal sînt chemați să stea Shakespeare și Caragiale. Oricît ne-am regăsi noi în personajele lui și oricît de reprezentativ ar fi pentru etosul de aici, comparația e eliptică de simț critic. E deajuns să ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
de o parte. Pe de alta: aș vrea să-ți spun că, din fericire, autorii importanți preferă niște obiecții argumentate, în locul unor elogii calpe. Îi ajută mai mult primele. Celelalte sunt alunecoase și la propriu, și la figurat: utilizând numai hiperbola, ele nu spun, de fapt, nimic. Ca să-ți dau un exemplu, am avut cu Nicolae Manolescu, acum câțiva ani, un schimb de opinii extrem de tăioase, cu accente aproape pamfletare. Asta nu l-a împiedicat pe criticul "șaizecist" (unul dintre cei
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
adormitul, amețitul, nepriceputul. În limbajul familiar-argotic actual, mai ales în limbajul tinerilor, se observă o tendință puternică de a folosi acest tipar gramatical pentru a crea desemnări expresive, adesea bazate și pe o extindere de sens, metaforica sau metonimica, prin hiperbola sau litota. Substantivele, create prin articulare cu articol hotărît sau nehotărît, la singular sau la plural, sau doar prin plasarea în contexte tipice, se comportă ca niște etichete stabile, desemnînd categorii umane aparent bine delimitate: supărații, adevărații, talentații, fițoșii etc.
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
elev repetent. Ai grijă Ai grijă să fii acolo unde se cuvine la-nfrăgezitele cusături ale nespusului în croiala totdeauna greșită a spusului care-atît de mult te mîhnește zilnic. Din cîte metafore Din cîte metafore se-alcătuiește prînzul norului din cîte hiperbole somnul de după-masă al vîntului din cîte litote veghea sufletului tău rece de-acum cum clanța ușii. Cum am putea? Cum am putea sta de vorbă ca să vorbim? ape curgătoare pînă la capătul pămîntului care și-au devorat toți peștii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
sunt rezolvate prin eliminarea brutală din comunitate a celui incapabil să adopte "newspeak"-ul ieșit din mințile îmbibate de ură ale ideologilor cu pretenții de mântuitori. Cartea lui Jonah Goldberg e lucrarea unui militant, și ea conține, prin urmare, destule hiperbole. Sigur că e exagerat să vezi în Woodrow Wilson părintele unei "Americi fasciste", iar în New Deal echivalentul planurilor cincinale sovietice sau al programelor de reformă ale naziștilor. După cum e prea mult să afirmi că "lesbienele îmbrăcate în negru din jurul
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
Gheorghe Grigurcu Un joc favorit al lui Petre Stoica este jocul de-a modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
internaționale. Între paginile de politică ale ziarelor și dezbaterile politicienilor nu e, adesea, o mare diferență: clișeele, expresiile familiare și argotice, violențele pamfletare circulă ușor dintr-un mediu și dintr-un tip de discurs în celălalt. Metaforele clișeizate, eufemismele și hiperbolele prin intermediul cărora este prezentat un anume act sau moment politic sînt mijloace persuasive, dar și indicatori ai unor valori și atitudini de profunzime. În ultima vreme, au avut loc mai multe excluderi din unele partide importante, sau din funcțiile de
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
dat și pe voi afară, ați început a face un alt partid" (Azi.md). Evident, atitudinea subiectivă față de faptele în discuție conduce la preferința fie pentru eufemisme (a îndepărta : "trei deputați din parlament au fost îndepărtați din partid"), fie pentru hiperbole, exagerări dramatice; excluderea e o execuție prin decapitare, împușcare etc.: "nimeni nu era pregătit luni să ducă la bun sfârșit o execuție colectivă", "câteva execuții de răsunet", "cei vinovați de nesupunere în politică sau afaceri sunt puși cu gâtul pe
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
jerbă de ditirambi umflați dincolo de tivul oricărei cuviințe, la care se adaugă o euforie suspectă, pornită dintr-o umoare care și-a pierdut busola. De aceea, pe Nietzsche îl savurezi în tinerețe. După o vîrstă, nemaiputînd să intri în spiritul hiperbolelor de piramidă, nu te mai atrage decît stilul lor. Îi urmărești dansul prozodic, salturile lexicale, ruperile de ritm, dar în nici un caz sensurile. E ca un copil talentat căruia îi admiri grația mișcărilor fără a-i mai putea lua în
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
nimic meritul de a fi un uriaș scriitor și, mai presus de toate, un fin adulmecător al subtilităților psihice. Delicat, visător și lipsit de apetențe virile, Nietzsche e cu totul altul în paginile scrise: aspru, tonic și mereu pus pe hiperbole înfiorătoare: un „om-dinamită“, după propria sa vorbă, dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună este că, în Ecce homo, volumul în care promite să-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca și în proza oratorică a secolului al XVIII-lea, ritmul este provocat de cadența sintactică: „Și mă aflam în insula Malta, unde fariseul devenit apostol făcu naufragiu cînd se ducea spre a depune aluatul
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
mai ales de împrumuturi latino-romanice), continuând totuși să circule în limba populară. În cazul sintagmei fără număr, concurentul victorios a fost tot un cuvânt vechi, din aceeași familie: derivatul nenumărat, devenit azi o formă frecventă de a caracteriza superlativ, prin hiperbolă, o mulțime. O căutare pe internet oferă date relevante privitoare la frecvența și specializarea contextelor în care apare locuțiunea adjectivală și adverbială fără număr. Decisivă pentru deprecierea stilistică pare să fi fost prezența sintagmei în titlurile și în refrenele câtorva
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
de cîteva pagini în Discursul povestirii și apoi în Noul discurs al povestirii, dar acum ea este văzută și reînviată într-o perspectivă nouă care reevaluează raportul între figură și ficțiune și găsește în figurile adevărate, autentice (precum metafora, metonimia, hiperbola, litota, antifraza) un embrion, o schiță de ficțiune și, viceversa, în ficțiune un mod lărgit al figurii. Ca practică de limbaj, metalepsa, acest adevărat scandal al trecerii dintr-un univers în altul, al amestecului de planuri, va fi considerată „succesiv
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
de decodare. E limpede că acest dicționar era foarte necesar și că va deveni indispensabil analizelor viitoare: discursul său eliptic e convingător și deschizător de piste de investigație; e un stimul pentru a studia, de exemplu, vocabularul emoțiilor oficiale, retorica hiperbolei sau a negației - sau felul în care național-comunismul refolosea fondul de purism etnografic al discursului naționalist.
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
orice preț și în tot momentul, un monstru: la răstimpuri, el ni se înfățișează uman, ba chiar simpatic, iar performanțele sale în domeniul râului pot foarte bine să ne trezească admirația, ca orice lucru bine făcut. Pe de altă parte, hiperbola - ca principiu structurant al narațiunii - pune toate faptele narate sub o lupă măritoare, conferindu-le dimensiuni uriesesti, aproape mitice. Și fiindcă tot am apelat la aparatul teoretic al lui Kundera, trebuie spus că prozatorul și eseistul ceh consideră trăsături că
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
doar nesiguranța legilor firii îl mai ține în picioare. Adică amestecul inextricabil al văzutelor și nevăzutelor, unicul fapt ce ar putea îndritui un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
ce are cu orice tip de discurs care s-ar putea preta oficializării. Așa se explică șarja la adresa semioticii (sunt delicioase paginile care transcriu prelegerile lui Florin Angelescu Dragolea, dedicate, fără excepție, lui Proust) sau, la celălalt capăt al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
fierbinte recunoștință" pentru "mult iubitul și stimatul tovarăș NC", pentru el, "marele Erou între eroii neamului românesc șetc.ț" ca și "adâncul respect, sentimentele noastre de aleasă considerație și deosebită prețuie șam comentat cuvântul deosebit, din Ll, cu sens de hiperbolă ambiguă, în "rău" ca și în "bine"ț tovarășei Elena Ceușescu (urmând epitetele și calitățile politice, științifice obligatorii: când i se adresa un mesaj ori se vorbea despre ea: "eminent om politic și savant de largă recunoaștere internațională șetc.ț
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
umanist, omul nou, înaintat, socialism și comunism. Anumite adjective sunt, de asemenea, preferate și repetate: nou (de 4 ori), înaintat(ă). Putem observa sublinierea prin acumulare de adjective și de repetare a lor într-o expresie (noi și noi creații), hiperbole (profund umanist și patriotic), și în genere aglomerarea de adjective și de adjective-adverbe. La fel cum vom constata pentru textul al doilea, începutul printr-un gerunziu este o strategie pentru introducerea unor șiruri de clișee; momentul prezent este fictiv, nu
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
stimulentul mărețului trecut, al genialului poet asimilat scopurilor dictaturii. Ceva mai mult, aproape toate sunt la gradul absolut ori sunt hiperbolice sau, în orice caz, includ acest sens: celei mai drepte, visului de aur, profund umanist; de fapt, totul generează hiperbole: continuă, înaltelor. În genere, cuvintele sunt selectate dintre "ceea ce este foarte bun" și culese din repertoriul poetic al celor mai original românești variante: înfăptuirea (captatio, la asemenea "Ocazie", în loc de prea frecventul și banalul realizarea), făuritor (nu creator, mai ales că
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]