1,762 matches
-
vizir care l-a învins pe marele duce al Lituaniei, Vitold, în bătălia de pe râul Vorskla și a proclamat Hoarda Nogai ca fiind posesia să. În anii 1440, Hoarda a fost răvășita de un nou război civil. De această dată, hoarda s-a scindat în șapte hanate: Hanatul Siberiei, Hanatul Qasim, Hanatul Kazanului, Hanatul Astrahanului, Hanatul Kazah, Hanatul Uzbek și Hanatul Crimeii. Niciunul dintre aceste hanate nu era mai puternic decât Marele Cnezat al Moscovei, care, după marea așteptare de pe râul
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Rusia sau să mai cucerească Moscova. Bucurându-se de protecția otomană, Hanatul Crimeii și-a continuat existența până când Ecaterina cea Mare a anexat hanatul la 8 aprilie 1783. Hanatul Crimeii a fost de departe cel mai longeviv stat succesor al Hoardei de Aur.
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Așezarea de la Costești a aparținut Hoardei de Aur și a existat în perioada anilor 1340-1360, fiind amplasată în apropierea actualului sat Costești din raionul Ialoveni (Republica Moldova). Numele orașului tătăresc este necunoscut. Zona așezării în limitele secolului al XIV-lea avea mai mult de 4 km². Stratul
Costești (așezare) () [Corola-website/Science/333879_a_335208]
-
de rând, țărani și meșteșugari, chiar și hoți și călugări , au pornit la drum, conduși de Petru Eremitul și Walter cel Sărac. Cea mai mare parte dintre ei n-au ajuns niciodată în Palestina, fiind uciși, iar ceilalți au devenit hoarde de sălbatici și flămânzi. Patru mari armate de cruciați s-au format și au ajuns până la Constantinopol pe rute diferite. Primul care a sosit, în decembrie 1096, a fost grupul din Lorena, din Franța de Nord și Germania, condus de
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
ar fi: spanioli, azteci, mayași, chiar și triburi apașe din America de Nord. În această campanie vom vedea o luptă a calității cu cantitatea, dat fiind faptul că spaniolii cu mult depășiți numeric trebuie să își folosească cât mai eficient armele avansate hoardelor numeroase, dar mult inferioare tehnologic. Jocul cu spaniolii presupune să fiți mai agresiv pentru a câștiga renume, care apoi va va permite să upgradați orașele. Triburile în schimb nu au căi, și se bazează pe o luptă fanatică a infanteriei
Medieval II: Total War: Kingdoms () [Corola-website/Science/329168_a_330497]
-
("Orașul Nou"; uneori Shehr al Jedid sau "Yanghi Shehr") a fost un oraș tătăresc ridicat se presupune spre sfârșitul secolului al XIII-lea pe malul stâncos al Răutului (azi în preajma localității Trebujeni, Republica Moldova), în perioada de apogeu a Hoardei de Aur. Conform unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost reședința viitorului conducător al Hoardei, Abdullah han (1367-68). Orașul era înconjurat din trei părți de malul stâncos, înalt al Răutului, iar în cea de-a patra spre nord-vest
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
se presupune spre sfârșitul secolului al XIII-lea pe malul stâncos al Răutului (azi în preajma localității Trebujeni, Republica Moldova), în perioada de apogeu a Hoardei de Aur. Conform unor surse, în perioada 1363-65, Orheiul Vechi a fost reședința viitorului conducător al Hoardei, Abdullah han (1367-68). Orașul era înconjurat din trei părți de malul stâncos, înalt al Răutului, iar în cea de-a patra spre nord-vest, era apărat de două șanțuri adânci și valuri de pământ cu palisade. Centrul orașului era ocupat de
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
gospodăriei, aceștia refăcând „orașul” cucerit într-un centru cu aspect oriental. Cetățuia mai veche din pământ și lemn a fost nivelată, iar pe ruinele ei s-a construit o cetate nouă, din piatră. În erau construite clădiri timpice pentru localitățile Hoardei de Aur: o moschee, un mausoleu, caravansaraie și băi de tip oriental, ultimele, pavate cu armură și având un sistem de încălzire cu tuburi plasate sub podea prin care trecea aerul cald. Luxul locuințelor descreștea pe măsură descrește și sărăcia
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
centru se afla o încăpere mare cu un cavou subteran. Unele materiale ne indică faptul că încăperea centrală a clădirii era o moschee, cu subsol și patru compartimente laterale situate conform punctelor cardinale. După ce orașul a fost eliberat de sub ocupația Hoardei de Aur, clădirea din citadelă a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
Nu este exclus ca subsolul din palatul pârcălabului să fi fost folosit și ca temniță. După refacere, în subsol se intra printr-o deschizătură făcută special în colțul de nord-est al criptei. Ca urmare a bătăliei de la Apele Albastre (1362), Hoarda fără rezerve și-a slăbit influența în regiunea pruto-nistreană, însă nu într-o măsură atât de mare încât să piardă controlul nemjlocit asupra sud-estului Moldovei. Se pare că în ultimii ani orașul era condus de un principe autonom, fapt confirmat
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
mai bat monedă aici, și nu mai joacă acea poziție importantă pe care o ocupau anterior. Conform ipotezei monedei bătute la Șehr al-Djedid, reiese că în a doua jumătate a deceniului al șaptelea (anii 1376-79) orașul era independent față de hanul Hoardei de Aur, actul de nesupunere bineînțeles că deranja centrul. După asediul comun lituaniano - tătar al Kievului (1369) se pare că au loc niște negocieri între părți. Astfel pentru a-i pedepsi pe nesupuși, hanul dă dreptul lituanienilor de a intra
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
1252, Ludovic a încercat să încheie o alianță cu egiptenii, pentru recuperarea Ierusalimului dacă francezii contribuiau la capturarea Damascului. În 1253, Ludovic a încercat să găsească aliați printre asasinii ismailiți și printre mongoli. Ludovic fusese informat că liderul mongol al Hoardei de Aur, Sartaq, se convertise la creștinism, în timp ce în Cipru, Ludovic a văzut de asemenea o scrisoare de la Sempad, fratele conducătorului armean Hetum I, care, făcând parte dintr-o ambasadă la curtea mongolă de la Karakorum, a descris un ținut centru
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Printre alte grupuri etnice trăitoare în Republica Mari se mai numără: tătarii (6%), ciuvașii (1%), ucrainienii, (0,7%). Triburile antice Mari sunt atestate încă din secolul al V-lea. După ce o perioadă ele au fost vasalele Bulgariei de pe Volga și Hoardei de Aur, pe la 1440 teritoriile locuite de poporul mari au fost încorporate de Hanatul Kazanului. În 1552, Hanatul Kazanului a fost cucerit de Rusia și, din acel moment, și teritoriile poporului mari au fost parte a Rusiei. Pe 4 noiembrie
Mari El () [Corola-website/Science/305931_a_307260]
-
devenit noul sultan. Succesorii săi vor captura ultimul stat cruciat din Țara Sfântă în 1291. Conflictul devastator l-a împiedicat pe Hulagu să exercite putere deplină asupra mamelucilor pentru a se răzbuna pentru înfrângerea de la Ain Jalut. Berke Han, hanul Hoardei de Aur, s-a convertit la islam și a privit cu groază cum vărul său a distrus Califatul Abbasid, liderul spiritual al islamului. Istoricul musulman Rashid-al-Din Hamadani afirmă că Berke a trimis următorul mesaj spre Möngke Han prin care condamna
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
156 km. Sat așezat alături de un iaz enorm, între șoseaua Glodeni-Fălești și c.f. Glodeni-Răuțel, în regiune de mici coline. Pe moșia localității se conturează 7 movile funerare, ce vorbesc despre lupta înverșunată a strămoșilor noștri în adîncul istoriei cu hoardele păgîne, care năvăleau din stepele asiatice. La început satul se numea Leonardovca, deoarece cătunul apăruse pe moșia boierului Leonard, îl fondaseră țărani și țigani șerbi înămiți să lucreze pămîntul. Anul întemeierii e considerat 1824 - asa afirmă „Dicționarul statistic al Basarabiei
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
suveran al toată Rutenia" și a revendicat drepturi asupra fostelor teritorii ale Ruteniei Kievene. Aceste ambiții au fost susținute de constanta creștere a puterii și a teritoriului Cnezatului Moscovei. Dominația mongolă asupra cnezatelor rusești a luat sfârșit după cu al Hoardei de Aur în 1480. Moscova și-a extins influența asupra în 1456, a anexat Republica Novgorodului în 1477 și în 1483. Alte obiective expansioniste ale lui Ivan al III-lea se ciocneau cu interesele lituanienilor. În perioada 1486-1487, teritoriile aflate
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
1500, lituanienii au suferit o grea înfrângere în ; a căzut prizonier. Înfrângerea a fost unul din motivele pentru care s-a propus între Polonia și Lituania. În noiembrie 1501, lituanienii au fost din nou înfrânți în . Tătarii crimeeni au distrus Hoarda de Aur, aliat al Lituaniei, cucerind capitala, Noul Sarai, în 1502. În iunie 1501, Ioan I Albert, regele Poloniei, a murit lăsându-l pe fratele său Alexandru Jagiellon, mare duce al Lituaniei, cel mai puternic candidat la tronul Poloniei. Alexandru
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania din nou în 1519 prădând Orša, Moghilău, Minsk, Vitebsk și Polock. Până în 1521, Sigismund îl învinsese pe marele maestru și se aliase cu hoardele tătărești din Crimeea și de la Kazan împotriva Moscovei. În 1521, hanul crimeean a condus un atac devastatori asupra cnezatului moscovit, soldat cu un angajament din partea cneazului de a plăti tribut. Trupele lituaniene conduse de Dașkovici au participat la acest atac
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de Iași, printr-un act din 8 aprilie 1672 i-a mai dăruit întregul teritoriu cuprins între pârâul Socola, Vlădiceni și înălțimea de la obârșia Vasluiețului. Istoricul Nicolae Iorga presupune că Mănăstirea Clatia ar fi fost nimicită de pârjolul făcut de hoardele tătare în anul 1711, după războiul ruso-turc din același an, când domnitorul Dimitrie Cantemir a luat calea Rusiei. După dispariția acestei mănăstiri, toate bunurile sale au trecut la Mănăstirea Dancu. În anul 1812, Spiridon Papadopol și soția sa Ruxandra, împreună cu
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]
-
temniță. Andronic cel Tânăr, care a primit 36 000 de hyperperi pentru sine și 45 000-pentru armata sa, a pus, la hotarele Imperiului, o stavilă de nădejde în calea vecinilor de la nord, iar în 1324 s-a răfuit cu o hoardă de tătari, care încercase să forțeze Dunărea. Într-o ciocnire cu inamicul, el a fost grav rănit. În anul 1325, Andronic II l-a asociat la domnie pe nepotul său. După ce i s-au vindecat rănile, tânărul împărat s-a
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
corespunde unui cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
cod al culorilor folosit pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
pentru desemnarea punctelor cardinale. Tătarii ar fi denumit regiunile Ruteniei: „albă” (Ak-Urus) zona de vest, „neagră” zona de nord și „galbenă” sau „aurie” zona de sud. Această ipoteză se bazează pe similitudinea cu denumirile hoardelor tătare: „Hoarda Albastră” (estică) și „Hoarda Albă (vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
așa încât Daenerys cere unei maegi captive să folosească magia sângelui pentru a-l salva. Trădătoarea maegi sacrifică pruncul nenăscut al lui Daenerys pentru a da forță vrăjii, menținându-l pe Drogo în viață, dar într-o stare de legumă. Pe măsură ce hoarda Dothraki rămasă fără lider se destramă, lui Danaerys i se face milă de soțul ei și îl sufocă. Dornică de răzbunare, o leagă pe maegi de rugul funerar al lui Drogo. Privind cum arde rugul, Daenerys este vrăjită de frumusețea
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
a investiga zona și pentru a evacua populația. James și Garry îl găsesc pe G în viață, dar rănit, care le dă jurnalul său de călătorie, în care menționează locația și punctele slabe ale monștrilor. Pe drum dau peste o hoardă de morți vii creați de președintele corporației DBR, Caleb Goldman, expert al teoriei genomului, care a finanțat experimentele Dr. Curien. În timp ce încearcă să ajungă la sediul lui Goldman, cei doi trebuie să înfrunte mai multți inamici, printre care dracul înnaripat
The House of the Dead 2 () [Corola-website/Science/331163_a_332492]