3,598 matches
-
avionul prăbușit, monument desăvârșit al singurătății. Ajuns În dreptul lui, i se părea că stă lângă propria-i statuie, Încoronarea gloriei de scriitor la care atâta visa. Cu ultimele puteri a scos un urlet Înfiorător, apoi a Început să râdă În hohote, grotesc, eliberând din el tot delirul - și În timp ce râdea s-a urcat În carlingă, apoi a Început să imite zgomotul motorului. Zbura. Zbura spre țara de unde vin călătorii prin viața asta. — La revedere, tovarăși fraieri! a strigat el către adunătura
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
împreună, dar n-am făcut nimic, iar acum mă conduci înapoi la iubitul meu, pe care a trebuit să-l mint doar ca să te consolez pe tine toată noaptea, iar pe deasupra mai și plângi grotesc. Un bărbat adevărat plânge în hohote, ca mine, când e nefericit. — Ești nefericit pentru că ești arogant. Zi-mi dacă e adevărat că miros. — Miroși divin și ai un buric delicios. I-am luat mâna și i-am pus-o la mine, pe kurganul dureros din poală
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
îmbrac și plec mânjit, fără să mă spăl pe față. în prag, mi am amintit că jos aveam să trec prin fața restaurantului, așa că m-am oprit în bucătărie să-mi bălăcesc rapid fața sub robinet. Abia atunci i-am auzit hohotul de râs. Ezitam: era un hohot înduioșat de iertare, sau unul ieșit din sar casm răzbunător? Am așteptat. — Nu vii să ne mai jucăm? i-am auzit vocea plată. Am ieșit și am coborât scările cu cel mai demn, greu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mă spăl pe față. în prag, mi am amintit că jos aveam să trec prin fața restaurantului, așa că m-am oprit în bucătărie să-mi bălăcesc rapid fața sub robinet. Abia atunci i-am auzit hohotul de râs. Ezitam: era un hohot înduioșat de iertare, sau unul ieșit din sar casm răzbunător? Am așteptat. — Nu vii să ne mai jucăm? i-am auzit vocea plată. Am ieșit și am coborât scările cu cel mai demn, greu și măsurat pas de care sunt
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
M-a împins afară, iar când am auzit-o țipând că o să le trimită și fiscul, m-am întors și am văzut-o cum, în prag, își scosese telefonul și se prefăcea că fotografiază interiorul restaurantului, de unde ieșea doar un hohot prelungit de râs. Poveste de Crăciun Dom’ Dănuț... Mamele sunt ceva așa și pe dincolo... Eu, sprexemplu, n-ajungeam ce sunt acuma fără mama. Ș-acu’ mi-aduc aminte cum m-a-mbrăcat ea frumos să mă ducă la Moș Crăciun, mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vreun zid, wanted, dead or alive. Probabil că unii dintre cunoscuții mei m-ar trimite acolo, la balamuc, fiindcă le mai povestesc câte ceva, din când în când, în fața unui clondir care se termină întotdeauna prea repede, iar ei râd în hohote și spun că ar fi trebuit să mă apuc de scris, nu de pictură. Însă habar nu au... Pictorul dădu din mână a lehamite, mai aveau doar câțiva pași până la intrândul acela, erau depășiți de oameni care alergau, toți se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu pistruiata pe care am aruncat-o pe pod, v-am povestit ce și cum. Câinele lătra, ceea ce înseamnă că îi crescuse limba la loc, iar pistruiata, cu aceeași fustă roșie, cu buline albe, citea versurile mele și râdea în hohote. O nebunie de vis, nu altceva! Îmi aduc aminte că am zâmbit, până când am simțit o mână pe umăr. Rece. Degetele erau foarte reci. Când mam întors, l-am văzut pe tata, viu, ținea chiștocul în colțul gurii, era nebărbierit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și făcea numai nelegiuiri. Atunci pentru prima dată În viața lui Ilie i se făcu rușine. Merse cu pași grei spre casa În care văzuse lumina lumii, spre casa În care crescuse și-și petrecuse copilăria. Începu să plângă În hohote căzând În genunchi văzând casa după atâția ani. Casa parcă se uita la el mustrându-l, cu geamurile sparte. Usa se Închidea și se deschidea scârțâind În bătaia vântului.Acoperișul căzuse Într-o parte. Gardul aproape că nu mai exista
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a ademenit vreo vrăjitoare În fundul pîdurii? L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu să plângă În hohote. Lui Dumnezeu i se făcu milă de omul acesta, bărbat În putere și atât de nenorocit. Văzu că nu mai poate de ostenit, genunchii Îi tremurau, tâmplele Îi zvâcneau. Și se gândi să-l ajute cumva, să-și caute copilul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Începură să râdă, așteptând reacția tatălui. Nu, dar fără să știți voi, am urmat eu un curs la Hilton. Și nu numai la Hilton, în cele trei luni cât am stat la Paris am făcut școala la Palatul Elysées! Alte hohote de râs. Nu, draga mea, am mai tras cu ochiul pe la mama, pe la tine, am stofă de artist... Tată, a fost grozav, zise Radu! Dacă te hotărăști să deschizi un restaurant, mă las de marinărie și mă fac chelner la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a scrie este atât de puternică... Cred că i-am produs Cameliei destule neajunsuri de-a lungul anilor. Mai ales cu plecările mele inopinate, cu decizii luate rapid, care de multe ori o făceau să râdă sau să plângă în hohote, cu întoarcerile mele pline de tandrețe de pe unde oi mai fi venit și eu... I-am fost credincios și copiii au fost bucuriile noastre. Cu toate acestea, un vierme îmi mușcă din inimă, îmi dă neliniștea ce nu pot s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
luat în serios cu un director onorific precum Bălăceanu-Stolnici, unul dintre marii nerușinați ai acestor vremi în care numai nerușinarea n-a lipsit? Cum să-i păstrezi semnătura și fotografia în ziar, când sfătoșenia expirată a textelor sale provoca doar hohote de râs? Acest descendent al boierilor de altădată va rămâne în amintirea viitorimii drept autorul schițelor apartamentului în care locuia Vlad Georgescu, cerute de Securitate probabil pentru a-l lichida pe directorul "Europei Libere". Ce credibilitate puteai să ai, când
O mătură pentru vrăjitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8804_a_10129]
-
Ilici". Produs de Humanitas. Ascult. Cînd vreau și de cîte ori vreau. Relația acestui actor cu cuvîntul mă răscolește. Mă cobor, abisal, în mine însămi... Rebengiuc - o imensă mirare inocentă, un semn de întrebare primar și definitiv în Botom-Fundulea și hohotul meu de rîs enorm cît capul lui de măgar purtat cu "grație" pe scena de la Grădina Icoanei. Capul lui culcat pe un țambal, dansînd animalic cu un lăutar în cîrcă, acel Tănase Scatiu stăpînind parcă viața și moartea. Fără cuvinte
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
sper să-mi pot impune gusturile. Mă gândesc, în schimb, la o categorie a personajelor de mare popularitate - actorii. Nu pun sub semnul întrebării clasarea lui Alexandru Arșinel pe cea mai înaltă treaptă și nici n-am să râd în hohote, rostind sardonic: " Aici am ajuns?!" Se poate discuta dacă Alexandrul Arșinel e sau nu actor (aflu de pe internet că a jucat în unsprezece filme - din care n-am văzut nici unul, dar e, cu siguranță, o scăpare a mea.) Aș spune
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
Guo-guu... Și asta la fiecare pas legănat. Toți ședeam pe lângă uși și încercam să vedem, cât se putea prin unele crăpături, fraternitatea celor doi, când treceau prin dreptul nostru. Era bătaie pe rând și ne abțineam să nu râdem în hohote. E chinuitor când nu-ți poți permite să râzi după pofta inimii. Spectacolul trebuia să fie întrerupt când venea ora mesei. Lui Gogu i se reda libertatea. Cam peste o săptămână ne vizita iarăși și așa o ținea cât dura
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
putoare/ că, iarăși, cum de-și permite, ticălosul,/ și melița și nu mai tăcea din gură.// Iar el stătea liniștit și-și ascuțea ferăstrăul/ și nu catadicsea să scoată o vorbă./ Zâmbea din când în când, cum și râdea în hohote/ la răstimpuri,/ pentru ca înspre seară,/ când isprăvise ce-avea de isprăvit,/ să i-o trântească, scârbit, de la obraz:/ ŤTină, Tină/ puică bizantină!ť// Ea-și târșea și pe mai departe picioarele desculțe/ prin curte și-l bombănea înainte,/ întrebându-l
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
atât de confuză la data respectivă. Pentru Sorin Stoica era importantă acea întâlnire, de al cărei rezultat depindea și locul lui de muncă; dar, vorba ceea, anecdota primează. Este suficient, acum, să-și reamintească episodul pentru a râde iarăși în hohote, cu noi dureri colaterale. Descrierea vieții lui din "exil", la Bănești, la țară, are același coeficient de umor sclipitor obținut dintr-un contrariu existențial cenușiu. Nu-mi dau seama dacă formația jurnalistică, sau cea antropologică, sau ambele jalonează această desprindere
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
desprinde și a expune o problematică deloc umoristică. S-a vorbit insistent despre comicăriile din cărțile lui Sorin Stoica; și relativ puțin despre fondul lor cognitiv acoperit, e drept, de limbaje diverse, aiuritoare, cuceritoare. Nu poți să nu râzi, în hohote, când citești ultima secvență a volumului, cea în care unii dintre băneșteni se arată revoltați de faptul că tocmai el, scribălăul surd și neisprăvit, le-a pus viețile într-un text-oglindă, a reușit să-i descrie cu atâta exactitate. Sunt
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
din avionul cu care venea de la New York, din campusul universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani -, cu părul ei sublim dansându-i pe umeri, cu mersul ei de zână îndepărtat-apropiată, și a coborât spunând, cu un mic hohot de râs: "Am venit să mor pe pământul patriei." Am râs și noi, cei care o iubeam. Am râs și n-am luat seama la acea premoniție tragică, atât de vesel exprimată. Acum aștept să-mi trimiți semne, să-mi
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
uitau la mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus eu, dar știe să pupe minunat. Frații mei au afișat un aer plictisit, de parcă ar fi vrut să spună: Iar l-a apucat", mama a izbucnit într-un hohot de râs, iar tata a sărit în picioare ca înțepat de o insectă îngrozitoare și m-a fugărit până în camera mea. După ce am mai încasat vreo câteva lovituri în cap, am încuiat ușa și am început să plâng cu patimă
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
și păgînă totodată; uneori exhiba fustalane grele, zglobii, negre, hachițoase: o duioșie comică se instalase în preajma sufletului ei copilin, nesfîrșit de crud și tandru; era însăși Fiica generalului!)... Cînd a auzit că o iubesc, a început să rîdă măreț, în hohote zdrobitoare, cu spume, cu crăci, de-au întors capul spre noi toți tipii dintr-un bar bucureștean, parcă "Optzeci" se numea, tocmai plecam la Paris! "Poezia mi se părea letală" D.P.: Văd că vorbiți exact așa cum scrieți poeme sau scrieți
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cu totul răul pe care nu-l poți urni de sub piele. e ca și cum te-ai coase peste el, sutură chirurgicală, ce va sfârși într-o cicatrice frumoasă. ce nu se vede, nici nu doare? ce întrebare haioasă, ușure, ca un hohot inutil de râs, te pișcă scurt și rapid ca o muscă țețe pe care nici n-o mai vezi. o, dacă gândurile ți s-ar ține laolaltă, ca liniștea aceasta în care abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sămânță de lună, sămânță de soare. uneori, e verde și doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
lui „dintr-odată“, care împinge pe mai toată lumea să pățească brusc ceva de ordin irațional, să leșine, să devină brusc palid, să urle ca scos din minți și să plece cuprins de un acces irepresibil de nebunie, să râdă în hohote pentru ca imediat să izbucnească în plâns... Dacă nu aș fi fost mai tot timpul abțiguit, nu aș fi putut rezista. Eram, așadar, dostoievskian. * Privesc prin fereastra restaurantului ploaia murdară, firma de pompe funebre de vizavi. În stânga mea un alcoolic tânăr
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe Gabriel Dimancea: "Prin fereastra lată lumina năvălea exuberant. Undire de lumină veselă. În explozia verii totul părea clar, ușor și plăcut. Nici dracul, în persoană, de-ar fi îndrăznit să apară, n-ar fi stârnit altceva decât un irezistibil hohot de râs. Ce zăpușeală, se alintă tânărul zmucindu-și bluza de pijama, sunt tot o apă. Și gioars'asta-i leoarcă. Și frige pielea pe mine de parc'aș avea febră, nu altceva" (p. 8-9). Musafirul își transmite și el cum
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]