572 matches
-
să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropi tot în ziua aceea” (Deuteronomul 21, 22 23); la rândul său, Fl. Josephus relevă faptul că iudeii arătau o deosebită grijă față de înmormântări, în sensul că până și hoiturile răufăcătorilor răstigniți erau coborâte de pe cruce și înhumate înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4, 5, 2). Cu atât mai mult în situațiile de sărbători majore autoritățile romane au trebuit să țină seama de exigențele tradițiilor și regulilor religiei locale, așa că
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
e cu putință imaginațiune care să descrie instinctele brutale și vicioase ale tagmei, că nu se află preot care să poată atinge cu vorba adâncul mișeliei lor, nu moralist care să poată ghici substanța sperjură din care sunt compuse aceste hoituri cu asemănare de om. Căci, în adevăr, rușine i-ar fi oricărui om c-o umbră de scrupul ca, după ce-au călcat, la 11 fevruarie, un jurământ de onoare de două ori depus, să se mai îndese în fruntea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
carantina, amicii a căror lăcomie d. Ioan Brătianu a declarat a n-o mai putea sătura, trebuie să corespunză undeva în această țară cu sudoarea reală, cu încordarea reală de brațe a unui creștin uitat de Dumnezeu; că clasa de hoituri improductive din care face parte și d-sa ca negustor de vorbe și pomanagiu al bugetului trebuie hrănită de cineva și că acel cineva își înjumătățește pâinea copiilor pentru a o împărți cu feneanți cum e d-sa și cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vițe de carne uscată ca pastrama, erau muieri cu fluturele șoldului lățit de nașteri și cu colivia coastelor înfășurată-n plete asemenea cânepei ne-melițate, erau prunci de câțiva ani, covârșiți de greutatea țestelor prea mari pentru stârvul firav, erau hoituri de câini și pisici, împuțite, ridicate și ele de suflul marii mânii și-nsoțind oștirea de pe lături. Duhoarea otrăvită se-nvîrtejea ca un fum verde deasupra, suind către primele stele. Ajunși între case, se risipiră fiecare pe la neamurile lui, și carnagiul înspăimîntător
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bîndu-i sângele negru. În noaptea aceea începu să ningă cu fulgi mari și moi, care se topeau în băltoacele stacojii de pe ulițe. Hoiturile rătăceau în zadar, din casă-n casă, după oameni vii. Îi dibuiseră pe sub paturi și după cuptoare, îi smulseseră de-acolo nepăsători la zbieretele lor și-i făcuseră mucenici, trăgîndu-i în țepe și jupuindu-i, dar în târziul nopții părea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iveau falangele cu unghii pietrificate din străvechi opinci. Poarta bisericii era țintuită în fier și avea în blana ei groasă și crăpată urme de flinte și archebuze, pete de sânge, chirilice încrustate, blasfematorii, răzuite prost de cine știe ce popă din vechime. Hoitul babei Liubița, îngropată doar de-o săptămână, mișunând de viermișori albi și grași, se dădu aproape și pipăi poarta cu degete vinete. Clătină din capul cu ochii scurși și se trase înapoi. Trebuia pus foc, căci bârnele groase aveau cerbicia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și foiau pe ei, albi și cu capete negre, iar când mureau mațele le ieșeau din pântece ca o-ncolăcire de șerpi și dispăreau în găuri săpate-n pământ. Duhul le ajungea-n iad chiar în clipa zidirii umbrei, lăsând doar hoitul putred să mai rătăcească o vreme sub soare. Diavolii-l primeau într-o bortă săpată-n stei, îl agățau cu capu-n jos de un fier înroșit, deasupra podelei arzând cu vâlvătăi, și, în aerul roșu, în putoarea de pucioasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simplu în iulie, se troienea la picioarele morii, se agăța de golurile și spărturile dintre cărămizi, se lua pe picioarele porumbeilor care umpleau acoperișul, găsea câte o fărâmă de pământ și dădea crenguțe prin canaturile geamurilor opacizate de făină. Un hoit gigantic, o dărâmătură care încă mai funcționa (dinăuntru se auzeau zi și noapte zumzetele sitelor electrice) domina spatele blocului nostru, sfâșiind norii cu frontoanele de castel medieval, la fel de ruinate și triste. Moara avea o curte largă, cu mărunte clădiri administrative
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ocupa vreo zece metri de-a lungul unei locante, iar dincolo de el niște babe vindeau linguri de lemn. Un țigan stătea-n fund pe-un petic de iarbă și făcea inele din bani de argint. Câțiva copii vagabonzi, puțind a hoit, stăteau roată-n jurul lui, privind cum țiganul suflă-n foc cu o țeava de aramă. Intrară-ntr-o cârciumă și se-nghesuiră pe o bancă lungă, la o masă de brad mânjită de sus până jos cu zeamă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vedem ( Doamne, dar cum vedem?) o petală de gura-leului. N-o să putem înțelege niciodată cum poate exista ceea ce, de-a lungul vieții noastre, n-am văzut, auzit, gustat, mirosit și pipăit niciodată. Viața noastră - limitată la universul nostru, înfășurat pe hoitul nostru ca un lințoliu, ca bandajul înstelat al mumiilor. Lumea noastră - câmpul senzațiilor noastre. Mucegaiul pufos de lumină care ne-acoperă pupilele, pâsla sonoră care ne crește pe timpane. Sfârcurile de femeie pe care și le amintesc buricele degetelor noastre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
roșu, cîătinîndu-se pe șine, ca un gândac obosit. Poate că în miezul miezului acestei cărți nu se află altceva decât un urlet galben, orbitor, apocaliptic... Azi-noapte, secat de orice puteri, am adormit între cearceafurile fleșcăite și am zăcut ca un hoit înghețat pe un câmp, într-o lipsă de ființă față de care moartea e o forfotă aiuritoare, până când am avut iarăși, după trei sau patru ani, starea mea nocturnă de "revelație" (de fapt, n-am găsit niciodată un nume potrivit pentru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vorbesc despre formațiunea refulată și despre locm coeruleus, planșele ne arată un trunchi cerebral secționat, cu corpusculi negri și roșii, cu nervi cranieni retezați ca butașii de viță, cu excrescențe și umflături, cu trasee catecoaminergice și serotoninergice, dar totul e hoit rece și inert î în afara trupului de credință ce aprinde pirotehnia miracolelor! în imperiul corpului nostru. La fel, vorbim de imagini realej aduse (de cine?) în memoria noastră atunci când vrem să aducem (și oare, prin asta, nu cumva noi înșine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acum (asta e de prin '40-'41...). Întorceam ceasu-ăla mare de tablă din tindă, ăla pe care e o locomotivă. Când, intră mămica și-mi spune: "Marioaro, aici miroase a mort." Și-atunci mi-am dat seama că mirosea a hoit, da știi cum, să-ți mute nasul din loc. " Ia vino cu mine", mi-a zis, și-am ieșit cu ea-n curte. Și era așa, un vânt și-un cer de parcă sta să ningă... Ne-am dus în șopron
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lopata și dezgroapă-l pe tătica." Și-a plecat, n-am mai văzut-o. M-am uitat în jur și am văzut o lopată, am luat-o și m-am întors în casă. Știam acum că de-aia miroase-a hoit în tindă, că era tătica-ngropat acolo, Doamne, iartă-mă! Multe prostii mai visează omul..." Chiar că prostii", făcu tatăl atât de caraghios, că Mircea pufni în râs. Dar mama nu-i dădu atenție. "Și-ncep să sap, dragă, acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-ar fi topit, s-ar fi amestecat cu cîrpe-le-n care era-nfășurată, ar fi făcut viermi albi și grași. Te-ar fi spălat ploi și te-ar fi acoperit zăpezi, iar vara ar fi picat păsările din cer de duhoarea hoitului tău. Aici e rectul orașului, e sfincterul prin care se deșartă orașul", gândi Herman, ce se oprise lângă femeie în mijlocul spațiului cel strâmt, abject și fără speranță. Femeia însăși părea îndoită, dar se-nsenină deodată: "Ah, aici era!", spuse, arătîndu-i, în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sub un soare verzui, nu era decât felul în care Dumnezeu se răzbuna pe el pentru păcatele vieții anterioare. Dar nu. Nu exista Dumnezeu. Dumnezeu murise. Duhoarea pe care o emana întreg Universul nu putea fi produsă decât de un hoit imens ca al lui. Mă auziți acolo sus?! Îi întrebi și știi că acum cască ochii la monitorul care e legat cumva de orice ar fi lucrul acela pe care ți l-au implantat în cap. Nu reușesc să te
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am o astfel de posibilitate. Ireparabilul s-a produs. Cine știe? Poate chiar acum sau mai târziu, peste o oră, o patrulă de gardieni beți va veni să mă aresteze. N-am nici cea mai mică intenție să-mi salvez hoitul. De altfel, mi-ar fi imposibil să neg, chiar dacă aș șterge urmele de sânge. Dar înainte de a cădea în mâinile lor, am să beau o cupă de vin, din sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
la doi pași, și nici nu se putea compara cu cocina aia. Unde mai pui că nesimțitul de recepționer m-a ținut un sfert de ceas în frig pînă a catadicsit să se ridice din pat și să-și urnească hoitul pînă la poartă ca să-mi deschidă. Înmărmuri cînd în cadrul ușii apăru Bulgarul cu ochii abia mijiți, umflați se somn, făcîndu-i semn să intre de parcă totul s-ar fi petrecut normal, după un plan stabilit dinainte. Încercă să întrebe ceva, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
este de mirare că, Într-o altă scrisoare, mesajul berlinez se Încheia astfel: „Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la Berlin, ca nea Iancu. Doamne, dacă stă-n puterea ta, fă să mi se ducă leșul, hoitul, cadavrul În România. Indiferent unde - dar nu printre sași și șvabi. Fără flamuri. În oricare cimitir din Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu cruce. Am fugit de pe cruce, ca Arghezi În Duhovnicească 1. Ajunge o piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
el le cânta la vioară. Pe urmă au fost lupte grele, iar el s-a trezit Într-un morman de carne și mațe de cal, ținându-și vioara deasupra capului, Încercând să scape din grămada aia caldă și grețoasă de hoituri, Înălțându-se ca un pom viu deasupra cailor sfârtecați, În timp ce haita devora flămândă caii regimentului, și dacă se mai auzea vreun nechezat, el era acoperit de trosnetul oaselor și al pieilor În fălcile de fier ale lupilor care lăsau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mână. Miroase atât de frumos. A țigări Victoria și a lavandă. Mirosul lui cald topindu-se În mirosul rece al iernii. Peste optsprezece ani, Într-un noiembrie Înghețat, va muri. Tânăr și frumos. Slab și hăituit. Mirosind a crizanteme, a hoit, a cloroform și a chiștoace de Mărășești. De ce nu poți să-i spui, așa, din senin: „Tată, am luat un patru la germană!” Strângi din dinți și ești doar mândru. Ești totuși unul din pionierii curajoși ai detașamentului tău. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prăpăd și urgie În noaptea asta de 4 martie. Oamenii umblă distruși pe străzi, dorm sub cerul liber, teama le intră În oase și o negură a disperării se lasă peste tine, o negură amestecată cu praf și mirosind a hoit, a moarte. Îți mor prieteni, cunoștințe, oameni pe care i-ai iubit, mori și tu puțin odată cu ei. Zile Întregi aștepți la blocul Continental, lângă Biserica Rusă, să se aprindă luminița speranței. Seară friguroasă de martie. Obosit, În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gând Îți vine În minte. Mereu și mereu: Nu a fost vară niciodată. Te Încearcă un dor sfâșietor după un coleg de facultate stabilit de ani de zile la Caracas. Cu el ai discutat cândva, Într-un februarie amar, În fața hoitului de delfin aruncat pe nisipuri la Pont, despre cât de repede să poți fugi ca să te apuci singur de ceafă, sau chiar să te și Întreci. Ca și cum acuma, trecând pe lângă tine și uitându-te În urmă, ai fi mirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca ziariștii să creadă că femeia asta a murit pentru că în cafea a fost otravă de șobolani. MINISTRUL: Ei, e doar o ipoteză. Poate a murit de altceva. JENI: Of, nu-i cunoașteți pe gazetari. Sînt în stare să fure hoitul și să-i facă autopsia pe cont propriu. MINISTRUL: Dar ce? Nu se mai respectă nimic în țara asta? Se profanează morții așa, de către oricine? Dragă Venera, să-mi permiți să-ți spun așa, îți promit solemn că, atîta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
O spintecă și pe ea.) Zeul acesta Eros ar trebui să fie al dreptății. Ce limpede am început să judec de cînd mă aflu în puterea lui! Veniți, supuși ai mei, spre a vedea. (Scena se umple de curteni) Aceste hoituri de care ne împiedicăm azi mi-au fost rude și iubită! Dacă e cineva care să-i fi iubit mai mult ca mine, să spună, căci l-am ofensat. Tăceți? Deci voi i-ați lingușit în vreme ce-i urați. Să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]