557 matches
-
cu mers de pisică. Nouă, celorlalți, Hingherul ne impunea respect și teamă. Într-un fel, chiar îl admiram pentru curajul de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-i cu pământ. Eu am pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a-i spune o vorbă bună. Înainte de a-l ajunge din urmă, l-am văzut intrând la closet și am rămas să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu mers de pisică. Nouă, celorlalți, Hingherul ne impunea respect și teamă. Într-un fel, chiar îl admiram pentru curajul de a se întoarce împotriva propriei lui vieți, iubind ceea ce altădată hăituise. Când a reapărut în azil, după ce a îngropat hoitul câinelui, Hingherul avea ochi de ucigaș. Nimeni n-a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a îndrăznit să-l întrebe ceva, dar Domnul Andrei, care-l spionase, povestea lucruri uimitoare; că Hingherul a săpat pământul cu mâinile, apoi a smuls bălării, a făcut din ele un fel de pat pe fundul gropii și a întins hoitul cu grijă, acoperindu-l cu pământ. Eu ara pornit totuși pe coridor după el, cu intenția de a-i spune o vorbă bună. Înainte de a-l ajunge din urmă, l-am văzut intrând la closet și am rămas să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-am aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întâlnit o echipă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării. Nu mai plouase de mult, ierburile se uscau și putrezeau de căldură; păreau un hoit pe care-l devorau alte ierburi, tinere, însetate de viață și necruțătoare. Trebuia mereu să-mi deschid drum cu mâinile, să mă apăr de mărăcini care se găseau aproape la tot pasul, printre flori mai ales. Am mers până n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alege de toți oamenii care depind de mine? Fosta nevastă, fiica noastră, companiile de cărți de credit, oamenii din memoria telefonului meu mobil? — Nici măcar nu vor băga de seamă că ai dispărut. — Așadar, cînd va Începe această vînătoare spirituală de hoituri? Întreabă Wakefield, pe un ton mai relaxat decît el Însuși. — Trebuie să aștepți sunetul pistolului de start, spune Diavolul, supermisterios, ridicîndu-și paharul gol, dar pînă una-alta, poți să mai Îmi torni un rînd. PARTEA ÎNTÎI VECHIUL CARTIER Wakefield trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că în momentul în care Gaston zărise cadavrul lui Napoleon pe rogojină, i-a apărut în față imaginea lui Endō. Nici el nu-și dădea seama de ce se suprapunea imaginea câinelui mort peste cea a ucigașului. Oare pentru motivul că hoitul câinelui se asocia, oarecum, în mintea lui, cu imaginea lui Endō-asasinul? Sau pentru că ochii lui Napoleon, nemișcați și lipsiți de viață, îi aminteau de tânărul acela amărât, chinuit de accese de tuse, pe strada udă de ploaie din Sanya? Lătratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scăpat grunjii pe jos, și s-a răstit la noi să ne cărăm, să fugim de să mâncăm pământul, și să nu ne mai prindă vreodată pe-acolo, că dacă ne prinde, ne omoară-n bătaie, toarnă apoi benzină peste hoiturile noastre, le dă foc și le aruncă în puț, de nu mai rămâne din noi decât o mână de oase calcinate sau nici atât, și s-o luăm din loc în goana mare, fără să mai privim în urmă. Tunelul Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
oamenilor săi. Poate că aveau viața mai așezată decât a noastră, sau poate că aveau mai multă nevoie de femei și simțiseră nevoia să le facă un cuvânt, cine știe. Cum-necum, femeia de lângă mine era hidoasă. Respirația Îi mirosea a hoit, avea prea mult păr pe față și, oricum te-ai fi uitat la ea, semăna cu un bulgăre de seu uitat la soare și râncezit peste poate. Nu capeți decât ce ești În stare să dobândești, măi Krog, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Frânghii din lemn răsucit coborau din copacii cei mai Înalți pe care Îi văzusem vreodată, amestecându-se cu frunze mari cât omul și cu crengi lungi precum brazii; era o pădure umedă, În care florile cu miros dulceag sau de hoit abia dacă vedeau lumina zilei și În care nopțile erau mai gălăgioase decât zilele. Dintre trunchiurile copacilor se ridicau lăstari plini de țepi, pe pământ creșteau frunze băloase și mari, șerpi abia ghiciți țâșneau din bălți puturoase, iar păsări galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ceea ce cineva definise o dată drept „o societate pe nisipuri mișcătoare”, care‑și sugea victimele În adâncuri și le Îneca sau le sufoca. Calea cea mai scurtă cu asemenea oameni era să te descotorosești grabnic de ei, să‑i prefaci În hoituri. Pe lângă aceștia, mai erau și evreii, care‑și pierduseră dreptul la existență și cărora călăii le spuneau doar atât: „Nu există nici un motiv pentru care să nu mori”. Și astfel, de la gulagurile din Rusia asiatică și până pe coasta Atlanticului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și lins, ba, dacă mi-a ordonat superiorii, le-am și halit. Le-am lins și la inițiativa mea, să nu le uit gustul. Știi cum era? Negre, puturoase, de prea mult purtat și călcat pe ele. Și puțeau... A hoit și moarte puțeau. Ca obielele soldatului rus. Că ei, cu armata lor eliberatoare, ne-a adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mine s-a stins și ultima lumină și am început să orbecăiesc. Ca un tort minunat redus dintr-o dată la o fleșcăială, toate speranțele mi s-au prăbușit și le-am văzut așa cum erau, murdare, slinoase și lipicioase, puțind a hoit, protestând și strigând înfundat că ce mare lucru, de ce nu pot și eu să am o aventură, de ce, de ce nu, apoi a venit o pală de vânt și le-a măturat pe toate, iar eu am rămas gol și moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cei patru conducători, proclamându-și, fiecare, nevinovăția absolută și aruncând vina în cârca celuilalt. La căderea serii, morții sunt aruncați în gropi adânci și acoperiți cu un strat de var, apoi cu pământ. În ciuda măsurilor de precauție, pretutindeni miroase a hoit, existând riscul serios al izbucnirii epidemiilor. În ultimul timp, oamenii au început să practice incinerarea. E lugubru să privești trâmbele negre de fum care obturează imaginea stelelor sau a discului solar. Dacă violențele durează de atâta vreme, se ridică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
hai să fim serioși, asta nu este o meserie, orice, dar meserie nu...) cu destule (nenumărate, murmurase) tinichele invizibile agățate de picioare, tinichele pe care ar fi trebuit să le explice, cumva, fiindcă lăsau în urma lor un pronunțat miros de hoit. Fie că dorea, fie că nu, distinsul - ei, aș! - scriitor era obligat să stea în camera de interogatoriu și să „dea din el”, cu lux de amănunte. Chiar se întreba ce poveste avea să scornească individul pentru a apărea curat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — o, nu e de la mine, s-a apărat GĂlățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi În coadă, de vân- zători de iluzii și de fraieri ca mine. orașul Ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trebuie să merg până la capătul lumii de dinăutru. Trebuie să văd unde duce și ce e dincolo de ea. Trebuie să văd ce e dincolo de eschimosul meu. Avionul a decolat. Azi nu mergem la film. *** — Puvirnituq Înseamnă „locul unde miroase a hoit“, ne lămurește Tukalaq, aruncând sclipiri ghidușe cu ochii ce-i râd perpetuu. Nu e un nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou au Încercat să traverseze râul, au fost prinse Într-un vârtej și s-au Înecat. Hoiturile au fost aruncate la mal, iar mirosul a plutit mult timp deasupra locului. Un asemenea eveniment rămâne Încrustat pe veci În memoria unor oameni pentru care mâncarea e atât de greu de procurat. Atâta risipă de hrană nu poate fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
noi nu mă făcea să mă simt cu nimic mai bine. Pute, am șoptit eu. — O, nu e de la mine, s-a apărat Gălățanu. — Pute a soartă de om, a sânge, a păr, a transpirație, a unghii, a picioare, a hoit. Tot orașul e plin de câini vagabonzi, de lume care aleargă după câini cu covrigi în coadă, de vânzători de iluzii și de fraieri ca mine. Orașul ăsta e ca o ghiulea care te trage la fund. Abia dacă reușesc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
trebuie să merg până la capătul lumii de dinăutru. Trebuie să văd unde duce și ce e dincolo de ea. Trebuie să văd ce e dincolo de eschimosul meu. Avionul a decolat. Azi nu mergem la film. — Puvirnituq înseamnă „locul unde miroase a hoit“, ne lămurește Tukalaq, aruncând sclipiri ghidușe cu ochii ce-i râd perpetuu. Nu e un nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nume prea ademenitor, remarcă Jonas. De ce se numește așa ? vrea să afle Emily. Există două legende. Una spune că, demult, când turmele sălbatice de caribou au încercat să traverseze râul, au fost prinse într-un vârtej și s-au înecat. Hoiturile au fost aruncate la mal, iar mirosul a plutit mult timp deasupra locului. Un asemenea eveniment rămâne încrustat pe veci în memoria unor oameni pentru care mâncarea e atât de greu de procurat. Atâta risipă de hrană nu poate fi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cuibar de Îmbogățire, un mare ou de aur: descoperirea, În subsol, a unui surprinzător de bogat zăcământ de țiței și gaze naturale. Investitori de Înalt rang, de prin toată lumea, sau năpustit, asupra acelui zăcământ, mai rău decât muștele pe un hoit. Avuția pecuniară a eroului nostru creștea, clipă de clipă, asemeni unui aluat pentru cozonaci. Și creștea. Și creștea. Dodu Scoruș s-a hotărât să-și ducă viața În singurătate. S-a hotărât, În același timp, să-și alcătuiască un corp
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]