418 matches
-
cunoașteri. Consider că principiile dreptății propuse de Rawls sunt interpretabile și prin intermediul tezei Duhem-Quine. Însă trebuie relevat faptul că, în ultimă instanță, această teză este de inspirație monistă. Din punct de vedere epistemologic, White consideră că Rawls are o abordare holistă a eticii și a justiției sociale. Rawls utilizează în teoria sa nu doar noțiuni din logică și matematică, ci și din psihologie și economie 82. În termenii lui White, în elaborarea unei teorii generale a dreptății, Rawls apelează și la
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
de afirmații care îl apropie de poziția lui White, îndeosebi când se referă la originea metodei "echilibrului reflectiv" și la "concepția întemeierii" propusă de Quine și dezvoltată de White 85. În esență, demonstrarea afirmației că Rawls a aplicat tezele pragmatismului holist în teoria dreptății are loc în cinci etape: (1) White corelează "echilibrul reflectiv" cu procesul de întemeiere descris de Goodman, cu perspectiva expusă de Quine în lucrarea Word and Object și cu propriile teze din cartea Toward Reunion in Philosophy
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Universitatea din București, cu teza Xenotropismul - concept, metodologie, aplicații. Interesele sale de cercetare se încadrează în două arii tematice: (a) problema xenotropismului și corelațiile dintre aceasta și sensurile atribuite perechii de concepte identitate/alteritate în antropologia culturii; b) aplicațiile pragmatismului holist în filosofia culturii și dreptatea socială. A publicat mai multe articole în cele două arii tematice și cartea Elemente de antropologie și filosofie a culturii (2013). Carmen Buzea este profesor în cadrul Departamentului de Științe Sociale și ale Comunicării, de la Universitatea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
empirismului", p. 53. 55 Ibidem, p. 54. 56 Ibidem, p. 55. 57 Pentru o descriere detaliată a diferențelor dintre teza Duhem și teza Quine, vezi Gillies, Philosophy of Science, pp. 98-112. 58 Enunțată de Duhem și dezvoltată de Quine, teza holistă poate fi sintetizată astfel: Nicio ipoteză nu poate fi tratată în mod izolat, ci doar în conjuncție cu alte ipoteze, în "ansambluri teoretice" sau "unități corporative". Vezi Duhem, La théorie physique, p. 301, și Quine, "Două dogme ale empirismului", p.
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
cât și împotriva viziunii convenționaliste susținută de aceștia și face acest lucru din perspectiva unei viziuni empiriste radicale. La această viziune, Quine ajunge combinând teza empiristă că nu există altă evidență pentru opiniile noastre în afara celei empirice, cu o imagine holistă asupra cunoașterii care ia știința ca pe un monolit în sensul că orice afirmație este confirmată sau infirmată doar ca parte a unui sistem de ipoteze și nu izolat. Implicațiile acestei viziuni asupra filosofiei matematicii sunt foarte importante: matematica nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cu această poziție e că nu poate rezista fără o teorie a confirmării, iar găsirea unei astfel de teorii s-a dovedit a fi o problemă zadarnică. În contextul discuției despre această dogmă, propune Quine, ca o contrasugestie, viziunea sa holistă. 2.1.2. Holismul epistemologic " Totalitatea așa-numitei cunoașteri a noastră sau opinii, de la cele mai simple chestiuni ale geometriei și istoriei la cele mai profunde legi ale fizicii atomice sau chiar ale logicii și matematicii pure, este o țesătură
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
peste numere la fel ca și peste obiectele fizice" (Quine 1984: 788). Din perspectiva acestuia nu are rost să ne punem problema aplicabilității matematicii. 2.2. Putnam În "Two dogmas of empiricism", Quine dă următorul argument în sprijinul viziunii sale holiste: "orice enunț poate fi menținut adevărat orice s-ar întâmpla, dacă facem ajustări suficient de drastice în altă parte a sistemului... Invers, nici un enunț nu este nerevizuibil. A fost propusă chiar revizuirea legii logice a terțului exclus ca un mijloc
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
-se în plus de concepția kantiană cu privire la principiile a priori constitutive și de distincția lui Reichenbach între două sensuri ale conceptului de a priori, este formulată de Michael Friedman. Principala preocupare a acestuia este să formuleze o alternativă la viziunea holistă quineană care prezintă cunoașterea ca pe o rețea uriașă de opinii în care singura distincție relevantă privește gradul distanțării de centrul rețelei. El opune holismului "imaginea unui sistem dinamic de opinii, concepte și principii care poate fi analizat în trei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Aceasta favorizează o anumită viziune asupra confirmării științifice care a fost pentru o lungă perioadă viziunea standard: explicația ipotetico-deductivă. Conform acestei explicații, e este evidență pentru o teorie T când T implică e. Decurge de aici dacă adoptăm o poziție holistă asupra confirmării că, dacă o mulțime de enunțuri matematice M face parte din T, iar e confirmă T, atunci M este confirmată ca parte din T. Desigur, M nu este suficient doar să facă parte din T, ci trebuie să
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în secolul al XX-lea. Poziții ale filosofilor români", în Revista de filosofie, nr. 1, București, 1994, p. 61. 744 Este vorba de filosofii precum empirismul constructiv al lui B. van Frassen, noua atitudine ontologică a lui A. Fine, realismul holist al lui S. Glymour, universalismul lui J. Habermas sau personalismul anomalistic al lui D. Davidson. 745 Angela Botez, op. cit., p. 62 746 Ibidem. 747 Teodor Dima, "Studiu introductiv" la Petre Botezatu, Cauzalitatea fizică și panquantismul, p. 8. 748 Angela Botez
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor / 65 3.2. Individualism și holism în etica mediului / 66 3.2.1. Sursele științifice ale holismului / 66 3.2.2. Sensuri ale holismului / 68 3.2.3. Câteva proiecte de inspirație holistă / 70 3.3. Antropocentrism, ecocentrism, biocentrism / 73 3.3.1. Antropocentrism și ecocentrism / 73 3.3.2. Este antropocentrismul inevitabil? / 76 3.3.3. Fascinația biocentrismului / 84 4. Argumente pentru etica mediului / 88 4.1. Argumentul valorii intrinseci sau "argumentul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
regăsi atât imediat, cât și pe termen lung în dezbaterea publică le menționez pe următoarele: • Oamenii nu pot controla natura ca întreg, ci, eventual, părți ale ei. Supraviețuirea părților depinde însă de sănătatea întregului sistem al lumii vii. Viziunea sistemică, holistă, va deveni, așa cum vom vedea, o componentă fundamentală a schimbării modului de a gândi. • Industrializarea, în special industria chimică, are un impact negativ din ce în ce mai puternic asupra mediului înconjurător. Dezvoltarea industrială aduce beneficii și asigură o îmbunătățire a condițiilor de viață
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
apar probleme morale. La dezbatere participă nu doar eticieni, ci și filosofi ai minții sau filosofi ai dreptului. Distincția dintre drepturi și datorii duce spre alte reconfigurări filosofice. • Ecologia profundă ia în considerare și lumea naturală non-animală, propune o abordare holistă și acordă naturii valoare intrinsecă. Sunt valorificate teoretic cercetările științifice privind echilibrul, stabilitatea, diversitatea și complexitatea ecosistemelor, și este depășită tradiția culturală occidentală în direcția conturării unei noi religiozități care este alimentată în pricipal de tradiții de tip asiatic, așa cum
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
realizată prin asumarea unor valori care pot servi drept țel sau scop al acțiunii. În al cincilea rând, etica mediului necesită o nouă metodă de cercetare. În locul metodei științifice obiective care izola și individualiza obiectul cercetat, este propusă o abordare holistă care ia în considerare omul și natura, subiectul și obiectul, o ierarhie a sistemelor integrate succesiv (biocenoză, biotop, ecosistem, biosferă). În locul abordării moniste care presupunea un singur model de interpretare, se recunoaște complexitatea nivelelor realității, ireductibilitatea problemelor puse și se
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pornească de la acordarea de valori unor entități complexe, adică unor entități puternic integrate și dinamice precum ecosistemele sau biosfera ca totalitate. Altfel spus, extinderea sferei moralității ar trebui să se facă prin trecerea de la o perspectivă individualistă la o perspectivă holistă. Desigur, o discuție despre extinderea sferei moralității din perspectiva presupozițiilor individualiste sau holiste față de care sunt angajați teoretic filosofii este considerată necesară în literatura domeniului. Astfel, Callicott 27 examinează critic problema extinderii sferei moralității și aduce în discuție tensiunea dintre
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și dinamice precum ecosistemele sau biosfera ca totalitate. Altfel spus, extinderea sferei moralității ar trebui să se facă prin trecerea de la o perspectivă individualistă la o perspectivă holistă. Desigur, o discuție despre extinderea sferei moralității din perspectiva presupozițiilor individualiste sau holiste față de care sunt angajați teoretic filosofii este considerată necesară în literatura domeniului. Astfel, Callicott 27 examinează critic problema extinderii sferei moralității și aduce în discuție tensiunea dintre etica holistă a mediului și etica individualistă a susținătorilor eliberării animalelor. Apare aici
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
o discuție despre extinderea sferei moralității din perspectiva presupozițiilor individualiste sau holiste față de care sunt angajați teoretic filosofii este considerată necesară în literatura domeniului. Astfel, Callicott 27 examinează critic problema extinderii sferei moralității și aduce în discuție tensiunea dintre etica holistă a mediului și etica individualistă a susținătorilor eliberării animalelor. Apare aici o problemă teoretică importantă 28. Acest tip de critică atribuie indivizilor doar o valoare instrumentală, pe când valoare intrinsecă li se acordă numai sistemelor complexe, caracterizate prin integrare și diversitate
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
atribuie valoare intrinsecă fie doar organismelor individuale, în cazul celor care se situează pe poziția individualismului moral și atribuie statut moral numai organismelor individuale înzestrate cu conștiință, fie atât organismelor, cât și ecosistemelor, în cazul celor care adoptă o perspectivă holistă. În etica mediului sunt susținute ambele poziții. Desigur, atât în cazul individualismului, cât și în cel al holismului statutul moral este definit, așa cum am văzut, în legătură cu capacitatea de a avea interese. Firește, teza extremă potrivit căreia au valoare intrinsecă numai
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
valoare intrinsecă numai ecosistemele duce la consecințe inacceptabile, nu doar din punct de vedere moral, prin refuzul de a mai atribui însemnătate morală indivizilor, ci și din multe alte perspective socio-politice. Din acest motiv, Rolston oferă o nuanțare a tezei holiste și susține că numai indivizii au interese, au valoare intrinsecă și pot fi evaluați din dubla perspectivă biologică și morală a stării de sănătate și, respectiv, a unui statut moral. Faptul că respingem atribuirea de valoare intrinsecă ecosistemelor nu presupune
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
considerare nevoi și dorințe, iar etica de tip kantian acceptă în comunitatea morală numai ființe raționale autonome. Criteriile de mai sus sunt consonante cu poziția teoretică generală specifică individualismului etic. Există teoreticieni ai mediului care resping individualismul și propun alternativa holistă sau o perspectivă pluralistă, demers posibil prin acceptarea tezei conform căreia se consideră că au valoare intrinsecă atât indivizii, cât și întregii. Dar o asemenea extindere a sferei moralității poartă asupra ei riscul unei generalizări inflaționiste, în sensul acordării de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
extindere a sferei moralității poartă asupra ei riscul unei generalizări inflaționiste, în sensul acordării de valoare intrinsecă oricărei entități. Așa cum observă și Sober, teza că orice obiect are valoare intrinsecă trebuie respinsă, atât din perspectivă individualistă, cât și din perspectivă holistă. Principalul pericol teoretic al unei extinderi nepermise sau inflaționiste a domeniului moralității constă în reducerea valorii morale a indivizilor sau a întregilor până la disiparea ei, ori, la limită, până la echivalarea valorii morale cu simplul fapt de a exista. Desigur că
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
inițială. Unele schimbări sunt ireversibile. De aceea, pentru a nu risca să pierdem ceva, decidem să prezervăm specia. Dar este oare rezonabil să luăm o decizie bazându-ne pe ignoranță? Argumentul ignoranței poate fi evaluat și în contextul unei înțelegeri holiste a proceselor naturale. Astfel, am putea susține că o specie joacă un rol important în stabilitatea sau echilibrul ecosistemului. Dar de la cazul unei specii nu putem generaliza până la enunțul universal că toate speciile au un rol decisiv în ecosistem. Chiar dacă
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pantei alunecoase suntem, cea mai bună strategie este să protejăm fiecare specie. 3.1.6. Argumentul bazat pe valoarea autonomă a întregilor Regăsim acest argument în numeroase contexte în această carte, iar subcapitolul următor propune o dezvoltarea teoretică a viziunii holiste prin delimitare față de individualismul etic. În acest paragraf mă voi rezuma la o simplă menționare a argumentului, mai mult pentru a marca astfel locul său teoretic fundamental în ansamblul eticii mediului. Așa cum am precizat mai sus, formarea conștiinței ecologiste s-
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
teoretic fundamental în ansamblul eticii mediului. Așa cum am precizat mai sus, formarea conștiinței ecologiste s-a produs și prin internalizarea unei perspective științifice promovată în mod specific de științele vieții, prin conturarea unui nou mod de a gândi, sistemic și holist, diferit de cel mecanicist al fizicii newtoniene. Argumentul centrat pe valoarea holistă a ecosistemelor a fost formulat încă de Aldo Leopold. Acesta acordă în mod explicit valoare comunității biotice ca întreg 92. Aplicarea până la capăt a acestui argument duce la
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
conștiinței ecologiste s-a produs și prin internalizarea unei perspective științifice promovată în mod specific de științele vieții, prin conturarea unui nou mod de a gândi, sistemic și holist, diferit de cel mecanicist al fizicii newtoniene. Argumentul centrat pe valoarea holistă a ecosistemelor a fost formulat încă de Aldo Leopold. Acesta acordă în mod explicit valoare comunității biotice ca întreg 92. Aplicarea până la capăt a acestui argument duce la concluzii inacceptabile din perspectiva moralei tradiționale. Astfel, Callicott, urmându-l îndeaproape pe
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]