702 matches
-
umoristice, satira nu este nici o formă de comedie, nici o parodie, în sensul cel mai apropiat, a tragediei"92 (trad.n.). Așa va și apărea acel hibrid parodic specific Antichității, satira menippee, creație a unor erudiți care cunoșteau foarte bine operele homerice și nu pregetau nici un efort în a ridiculiza aspectele idealiste incluse acolo, atât de îndepărtate de "vremelnica" societate romană în care viețuiau. De altfel, afirmațiile lui Weisstein rezistă la o probă importantă: confruntarea cu scrierea considerată "nucleul" germinativ al tuturor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui Hegemon Thasianul sau Nicohares, Aristotel făcuse legătura cu "imitația unor oameni neciopliți", în ceea ce-l privește pe Homer, considerat de unii autorul primelor parodii, Batrahomiomahia și Margites, precizările sunt încă și mai aplicate. Ele vizează conținutul, proceedele, manierismul scriiturii homerice. Dintre toate, reține atenția iambul, care slujește, iată, cu precădere trimiterilor înțepătoare dintre doi autori. Precizările cu privire la funcția metrilor continuă, de altfel, în Poetica, XXIV: Dacă cineva s-ar gândi să întreprindă o imitație narativă într-un alt soi de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sec. VI î.e.n.), pe care cercetătorul român 111 îl consideră cel dintâi parodist. Opera acestuia, Hexametri, ar conține o parodie a invocației către zei, specifică momentului cu care debutează epicul epopeic, fiind ușor de recunoscut grație circulației largi a epopeilor homerice. Oricum ar sta însă lucrurile, o certitudine se lasă totuși întrezărită: reprezentarea aristotelică asupra parodiei o leagă de tendința evidentă de ridiculizare a epopeii, pregătind terenul speciei numite mock epic sau poem eroi-comic. Dintre genurile "nobile" sau pur și simplu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
statutul de care se bucură astăzi după o tradiție care a inclus atât accepțiuni peiorative, cât și salturi spectaculoase. În cazul de față, este vorba despre evoluția de la aspectul oral al textelor parodice (reprezentate prin recitarea unor bucăți din epopeile homerice implicând un cu totul alt sens) la aspectul auctorial, la asumarea paternității operelor parodice (deși având încă un statut de secundariat, de gen minor) într-o perioadă care prețuia mai mult decât orice eroismul faptelor, noblețea caracterelor, înălțătoarele idealuri. Suficiente
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le-a alcătuit Varro s-au păstrat doar fragmente (Un Ulise și jumătate, Beți cu măsură, Cine fuge de ai săi fuge departe), un lucru este sigur. Parodierea diferiților scriitori și/ sau genuri, dar mai cu seamă a modelului epic homeric reprezintă o idee de sorginte greacă 141, considerată de romani infailibilă, deci preluată ca atare și garantând succesul la un auditoriu interesat, ba chiar deprins cu practica deriziunii, pe care o cultiva în academii. Dintre toți creatorii latini de satire
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
caricaturală, pe care Seneca o imprimă, acid și inspirat, tuturor în egală măsură, așa încât nu-l iartă nici pe Hercule, pe care îl numește când "grecotei", când "prea puțin subtil" și-l pune să vorbească în versuri preluate din Odiseea homerică. Să precizăm și că, în original, aceste versuri fuseseră redate chiar în limba greacă, astfel ca paternitatea modelului să nu fie știrbită de nici o speculație interpretativă: "Care ți-e neamul? Cetatea ta care-i? Părinții tăi cine-s? (s.n.)" (preluare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și posibilitatea replicii de asemenea livrești, intertextuale ("Tocmai din Ilion vântul m-a dus pân... la tărâmul ciconic" Homer, Odiseea, IX, 39), remarcate și de naratorul care, implicit, își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat: Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici (s.n.)"150 (Homer, Odiseea, IX, 40). Insistența cu care Seneca punctează aparițiile textului homeric doar pentru a le lua, mai apoi, în derâdere atestă fără echivoc
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își declamă, printre rânduri, intențiile parodice: "Însă versul următor, în egală măsură homeric (s.n.), ar fi fost mai adevărat: Ilion unde surpat-am cetatea, stârpind pe localnici (s.n.)"150 (Homer, Odiseea, IX, 40). Insistența cu care Seneca punctează aparițiile textului homeric doar pentru a le lua, mai apoi, în derâdere atestă fără echivoc intențiile parodice ale operei de față. Deși "fondul serios" este mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Ascultând la proces/ Doar o singură parte,/ Mai adesea nici una". Parodia dezvoltă, în opera lui Seneca, cele mai variate și pe alocuri neașteptate resurse. Ca o regulă nescrisă, rezervele la care face referire sunt de factură livrescă, literară (de la poemele homerice până la poezia prețioasă, idilică sau bocetele populare, intertexte din diverși poeți latini etc.), dar le adaugă un plus de culoare locală cultivând limbajul vorbit, colocvial, ale cărui mostre de înțelepciune proverbele ori calambururile ("O mână spală pe alta", " Trebuie să
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de ea s-aprinse pân'și Carol rege!"), pe Angelica, "în jurul căreia se învârte toată Europa și toată Asia". Eroina, care "părea luceafărul de dimineață,/ un crin de aur, roză-nfiorată!", poartă "povara" unei duble parodii: e limpede trimiterea la universul homeric ("dar pe când Elena este numai un antecedent, care rămâne fără efect în restul povestirii, Angelica este adevăratul motor al imensului mecanism", crede De Sanctis), dar și la răsturnarea funcțiilor miraculosului medieval ("este miraculosul în persoană, este magiciana"). Acesta din urmă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
făpturi Antice și Moderne, denumite cărți (s.n.)". Proorocirile îi aparțin unei "dumnezeiri răufăcătoare, denumită Critica" și "lăfăindu-se în bârlogu-i printre rămășițele foarte multor cărți pe jumătate sfârtecate". Din tabloul descrierii luptei propriu-zise nu lipsesc nici parafrazările comice ale stilului homeric, de genul invocației "Grăiește, zeiță mai mare pe veac și istorie, și spune-mi pe cel ce păși mai întâi pe câmpul de luptă". Importanța textului în economia lucrării noastre reiese însă din sublinierea ludicului drept parte esențială a parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
op. cit. 63 Este cazul irlandezului James Joyce, cu al său Ulisse (apărută în traducerea lui Mircea Ivănescu la Editura Univers, București, 1984, vol. I-II), parodie declarată (și magistral concretizată la toate nivelurile: personaje, atmosferă, stil, scriitură etc.) la Odiseea homerică. 64 Amintim aici cazul deosebit de interesant existent în literatura latină, care "crea dublete parodice la toate momentele religiei și ale cultului bisericesc. E vorba de așa-numita parodia sacra, unul din fenomenele cele mai originale ale literaturii medievale. E perpetuată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Philology, XXXIX/1944. 84 F.J. Lelievre, "The Basis of Ancient Parody", în Greece and Rome, 1954, pp. 66-81. 85 "In a slightly different manner, that is to say in a style patterned after, but not identical with, that of the Homeric poems", apud Ulrich Weisstein, Imitations with a vengeance, p. 805. 86 "Parodies", în Isaac Disraeli, Curiosities of Literature, Second Series (1823), 14th edition (Londra, 1849), 3 vol.; vol. 2, pp. 504-11, apud Margaret A. Rose, op. cit., pp. 10-11. 87 "When
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Irod Tetrarhul (Fap 13, 1), Sergius Paulus, proconsulul roman din insula Pafos, care a crezut în Evanghelie, temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene repune în discuție elementele elaborării doctrinei dreptului divin al suveranului, răsturnând critica filozofului, precizând că este posibilă ispășirea fiecărei persoane, fără nici o constrângere, și poate duce la prosperitatea unei comunități civile pacificate. Alexandrinul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și părerea populară, precum și informațiile deformate de adversari săi politici. Lactanțiu (265-327) spunea că Nero nu a avut o înmormântare omenească, spre deosebire de Suetonius care ne prezintă detaliile acesteia. Cassius Dio (155-235) și Suetonius (70-122) ne spun că Nero cânta versurile homerice ale incendiului Troiei chiar în timpul incendiului Romei, pe când Tacitus (56-117) este convins că acesta se afla pe plajele de la Anzio. Sub domniile succesorilor săi, până la Domițian, situația creștinilor a fost tolerată. Împărații romani din această perioadă nu au luat atitudine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
un model. Din ce motive? Nu se știe. Poate pentru că Platon face din el un contramodel, o persoană menită doar să pună în valoare o alta, prezentându-l în Hippias ca pe un mincinos: oare din cauza miturilor și a poveștilor homerice? Dar mai ales pentru că eroul Odiseei este preocupat de prezent, trăiește clipa, și o face de la o zi la alta fără să-și piardă din vedere obiectivul: întoarcerea în Itaca. De asemenea, pentru că iese victorios din toate aventurile interpretabile ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
căuta elemente cu care să imaginăm o estetică epicuriană demnă de acest nume. Nicio înțepătură, fie ea și discretă, contra Frumosului în sine din platonism, nimic despre artă, muzică, pictură sau poezie, cel mult una sau două propoziții incidente: poezia homerică vinde mituri și ficțiune, totul într-un ambalaj atrăgător amintind de seducțiile Sirenelor lui Ulise, teatrul îl farmecă chiar mai mult pe înțelept decât pe omul de rând, iar acest faimos înțelept nu cumpără obiecte de artă costisitoare, el discută
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
află o discuție foarte interesantă în această privință: saducheii spun: ne ridicăm glasul împotriva voastră, o fariseilor, pentru că spuneți: Sfintele Scripturi murdăresc mâinile, iar scrierile lui Homer, nu. Așadar, pentru saduchei nu exista nici o diferență între scrierile mozaice și cele homerice, în timp ce fariseii socoteau că Scripturile sunt sfinte. În timpul domniei hasmoneilor Hircan I și Aristobul I s-a fondat și comunitatea eseniană. Esenienii se deosebeau de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de farisei în mai multe privințe. Este important să menționăm că textele biblice erau percepute în mod diferit de către comunități diferite: cei care erau deschiși către elenism și cei care se opuneau elenismului; cei pentru care scrierile mozaice și cele homerice se situau pe același nivel; cei care socoteau scripturile drept sfinte; cei care înțelegeau tradiția orală drept o extensie a legii mozaice și cei care nu luau în seamă legea orală; cei care priveau comunitatea lor drept o extensie a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
trăiește din plăcerea de a schimba idei și de a discuta. Adesea ne conduceam unii pe alții în grupuri mici. După cîțiva ani de funcționare, ne-am spus: "Rezultatele grupului se vor afla în cărțile noastre". Asistam cîteodată la certuri homerice. Un psihanalist, Jack Baillet, avea un adevărat talent de a ne psihanaliza cu mult umor și ne punea la locul nostru. Era foarte caustic. Henri Laborit era mereu un pic acru, un pic frustrat deoarece fusese unul dintre pionierii ciberneticii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
coarnele înainte de vreme și drept urmare acesta îngheață: "Iarna coarnele se frâng/ Melc nătâng/ Melc nătâng!"; 10. Propensiunea spre muzical este evidentă în mai multe poezii, în incantațiile folclorice proprii, în o serie de onomatopei dedicate cîinelui Fox (In memoriam); Grecia homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief oriental, cu lenea lui caracteristică. În acest univers, Nastratin Hogea se autoconsumă "Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el", Domnișoara Hus este caracterizată și prin turcisme
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oi intra și eu după dânsul". Vitoria Lipan este o eroină tragică, fiind asemănată cu Antigona ce înfruntă pe Creon (Perpessicius). Ea este voluntară, face un act de justiție, este "un Hamlet feminin"; are demnitate, caracter, inteligență, posedă atributele eroului homeric. Există o civilizație astrală în universul romanesc, unde faptele umane se raportează la mersul stelelor, iar mișcarea sufletească urmează ritmul naturii. Având o mentalitate arhaică, face o călătorie în scopuri justițiare, intră adânc în peisajul cu drumuri șerpuitoare, în care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
semnele vremii, moldovenii respectă datinile, tradițiile din vremuri îndepărtate, superstițiile, practicile magice, mitul bourului alb care are puteri miraculoase asupra oilor. "Oamenii Măriei-Sale" sunt: Jderii (boieri de rangul al doilea) și Călimanii (proveniți din rândurile răzeșimii). Peripețiile acestora sunt povestite homeric. Ionuț, Jderul cel mic, are calități de mușchetar, participând la acțiuni riscante. Nu numai Jderii, dar și Călimanii (Onofrei și Samoilă, fiii lui Nichifor Căliman) sunt devotați domnitorului. Educația tinerilor nu ținea de știința de carte, ci de călirea trupului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
superficiala concluzie că aici nu se mai putea întâlni decât dictatură și obediență, lumea savantă înregistra o frumoasă carte despre Latinii din Carpați, una ce-și propunea să prezinte din nou chestiunea continuității românești la nord de Dunăre 1. Chestiune "homerică", pe seama căreia au curs râuri de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul final. Orice nouă abordare implică pe de o parte efort laborios de cuprindere bibliografică, iar pe de alta curajul de a înfrunta hățișul unor controverse fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]