3,545 matches
-
cinci metri de catifea subțire? Roz. Îmi decorez iarăși apartamentul câtă vreme Janet e plecată. Ea se află În același tren, dar ne despărțim la Viena. Sunt de fapt cu treabă, urmărind o scârbă de bătrânel o jumătate de Europă. Hora mare și veselă este și el În tren, dar desigur că tu nu citești cărți. Și mai e o dansatoare mică și destul de drăguță, pe care o cheamă Coral și cred c-o voi lua de companioană. Nu mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cercuri literare. „Au dedicat sexului“, a spus el, parafrazând În mod amuzant celebra frază a lui Burke, „ceea ce era menit umanității“. Corespondentul nostru a semnalat calda admirație pe care nenumărați cititori au simțit-o pentru Emmy Tod, micuța menajeră din Horă mare și veselă (din care, pentru că veni vorba, tocmai s-a tras al unsprezecelea tiraj). „Dovediți o minunată cunoaștere a sufletului feminin, domnule Savory“, i-a spus acesta. Domnul Savory, care e burlac, a urcat Înapoi În vagon cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și a fluturat vesel din mână În timp ce trenul pornea din gară. Nu mai este de mult un secret, dacă tot veni vorba, că distinsa Coral Delaine, fiica lordului Gathaway, va interpreta rolul lui Emma Tod, menajera, În producția cinematografică britanică Horă mare și veselă. Ai scris? Sigur că-i o leșie. Ce altceva se poate scrie despre porcușorul ăsta? Domnișoara Warren trânti receptorul În furcă. Dr. Czinner nu apăruse. Era furioasă, dar satisfăcută. Se gândise să se descotorosească de ea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de fetele frumoase, cum cred ei. În sat s-a vorbit mult: abia acum, de ast' noapte, de cînd a stat de vorbă cu Nelu Arbore, Mihai își aduce aminte tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader, aș fi jurat că-i leit Aglaia și iar i-aș fi strigat: Săteanco, pătimașă ca tot neamul vostru... singurii care se băteau la horă cu alde Vlădeanu." De ce nu vrei să bei? Am și vin; chiar așa!, să-l aduc. Nu, te rog! Nu pot să beau, crede-mă. Spune-mi, Mihai, te rog, întreabă Doina cu o voce caldă, prietenoasă care sînt primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrare în colectiv?! Nea Toadere, nici tatăl dumitale n-a semnat, nici tata... Și cu ce v-ați ales?! Istoria a mers înainte. Împinsă de oameni ca dumneata. Să știi că tot te trăznesc. Sătenii s-au bătut întotdeauna la horă cu Vlădenii de la vreo femeie. Noi de ce să ne batem, nea Toadere? întreabă Mihai calm. Este între noi, cumva, Cristina, șefa magazinului? Să știi, face Săteanu semn cu degetul spre Mihai umblu eu cu femei, dar nu-mi bat joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nașul Ion ce-o mai fi cu ea?, anul ăsta n-am văzut-o, cred că-i plecată la liceu, deși nu-mi place să mi-o mai amintesc; prea m-a ironizat într-o iarnă cînd am mers la hora din sat de Crăciun. Ea era o jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ea era o jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să se unească la sfîrșitul veacurilor; așa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jucăușă, m-a ironizat neșei Zînica: "stătea ca un mototol pe margine; habar n-are să miște picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să se unească la sfîrșitul veacurilor; așa a scris una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
casa mea doar cînd o să-mi aduci adresa acelei doamne. Nu-mi cere așa ceva, Maria, că nu pot. Nici eu n-am să te mai pot primi. E-adevărat că-n sat la voi, Vlădenii și Sătenii se băteau la horă de la cîte o fată? Așa se zice. Eu n-am prins nici o bătaie. Nici n-am prea mers la horele din sat. După clasa a patra, am stat mai mult prin internatele școlilor. Știi că suntem amîndoi scorpioni? Sau tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-am să te mai pot primi. E-adevărat că-n sat la voi, Vlădenii și Sătenii se băteau la horă de la cîte o fată? Așa se zice. Eu n-am prins nici o bătaie. Nici n-am prea mers la horele din sat. După clasa a patra, am stat mai mult prin internatele școlilor. Știi că suntem amîndoi scorpioni? Sau tu nu crezi în zodii și horoscoape? e și normal, afișezi mereu un aer de om al cifrelor exacte... -Nu, Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu vizorul spart, de la marginea drumului. Și din nou nume, biografii. Întâlnirea văduvului Marko cu viitoarea lui nevastă, Sofia Rebrać originară din Komogovina, alaiul nunții, În chiuituri, În goana cailor, cu fâlfâit de steaguri și cocarde colorate, ceremonialul schimbării verighetelor, hora și cântul În bătătura bisericii, băiețelul e acum În costum de sărbătoare, cu cămașă albă și cu o crenguță de rozmarin la rever. Aici, În carnetul meu, scrie doar „Kraljevčani“, dar de fapt este o perioadă căreia Enciclopedia i‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a toamnei și cea întreagă a anotimpului rece și alb, iarna privindu-l în oglinda fină a lacului. A doua zi, pădurea era lipsită de viață: frunze foșneau pe jos în adierea vântului și copacii își întindeau brațele ca pentru horă, animale felurite își vorbeau șoptit, gâze și insecte se ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochilor albaștri, apele râurilor și marea, din opinci, bogăția pământului, din sufletul ei curat, inima poporului român care s-a născut pe acest meleag, iar din cântul ciocârliilor - graiul neamului. Cântă din fluier vers dulce și razele soarelui, împletite în horă, coc rodul pământului. Mulți au dușmănit-o pentru frumusețea și hărnicia oamenilor. S-au bătut cu oști nenumărate și au ferecat-o în lanțuri. Dar când din bucium a sunat, din văi și din munți s-au ridicat Mircea, Mihai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se știe, au fost eradicate foarte multe boli. Aproape toate. Cum să te pricepi prin urmare la ceva ce nu există? Raționamentul domnului cu Magazinul fu Întrerupt de un șuierat vesel de locomotivă, urmat imediat de urale și de o horă furtunoasă În jurul focului. Erau, după toate semnele, salvați. 8. Trenul Își reluă mersul său legănat de rață Îndopată, În timp ce pe culoare și În compartimente călătorii se Îmbrățișau și se sărutau la Întâmplare, urându-și An Nou fericit. Ai văzut dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai folosea aripile. Nu mai știa cum se folosesc aripile. Înger căzut, cu tălpile rănite nu de cer, ci de pămînt. Mănîncă și taci, măi animalule! înghite ce-ți dăm! Ieri, întîmplîndu-se vizita lui Bush, toate posturile ne-au îndemnat hora NATO s-o jucăm pe ruptele. Reporterițele s-au echipat "corespunzător", și-au legat cu șnur, sub bărbie, pălării americane și au transmis ce se vedea (sau nu se vedea) dinspre Arcul de Triumf. S-a vorbit într-una, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prins și Mistrie cu penele raței în gură. "Procedeu de junglă", a comentat Carp, în "Ora". Volodea s-a simțit atacat pe două fronturi: al lui și al Maiei. "Ai compromis Institutul, tovarășa Marievici. Cu noi nu ține să scoți hora-n drum. O să te fac să speli scările". Milucă s-a arătat și el adept al mimetismului și-al plagiatului. "Cărți din cărți se mî-fac. Atîta nevoie de inventivitate e mî...". Adverbul nu l-a mai găsit. De la Descartes cetire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colivă. Violeta Gheorghian era tot dedicat monarhistă: o mătușă de-a ei făcuse "menazul" la palatul Elisabeta. Folcloristul Brebenel Chiriac, uitînd de amplul studiu Înjurătura ca revoltă socială, cu trimiteri dese la Marx-Engels, se considerase cel puțin frustrat cînd dăduse Hora lui Carol drept Hora lui Cuza ("un muieratic"!). "Hora nouă, culeasă de mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot dedicat monarhistă: o mătușă de-a ei făcuse "menazul" la palatul Elisabeta. Folcloristul Brebenel Chiriac, uitînd de amplul studiu Înjurătura ca revoltă socială, cu trimiteri dese la Marx-Engels, se considerase cel puțin frustrat cînd dăduse Hora lui Carol drept Hora lui Cuza ("un muieratic"!). "Hora nouă, culeasă de mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-a ei făcuse "menazul" la palatul Elisabeta. Folcloristul Brebenel Chiriac, uitînd de amplul studiu Înjurătura ca revoltă socială, cu trimiteri dese la Marx-Engels, se considerase cel puțin frustrat cînd dăduse Hora lui Carol drept Hora lui Cuza ("un muieratic"!). "Hora nouă, culeasă de mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Înjurătura ca revoltă socială, cu trimiteri dese la Marx-Engels, se considerase cel puțin frustrat cînd dăduse Hora lui Carol drept Hora lui Cuza ("un muieratic"!). "Hora nouă, culeasă de mine la Vîrfu-Cîmpului, e contrafacere. Am fost nevoit să contrafac o horă boierească. Toată arhiva institutului e viciată și trebuie revizuită". Mă folosesc de imaginea Magdei U., cea cu Institutul arenă de circ, ca să-i plasez pe toți în rumeguș: piticul Mistrie, secondat de August-Prostul, în genuflexiune; clovnul cu nas roșu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
perne, un zâmbet vag și pierdut, și-odată cu el i-a venit în minte și un nume, numele complet uitat al străbunicului. Nu-și putea da seama dacă era vorba de numele său de flăcău, cu care era recunoscut la hore, de cel de bărbat însurat sau era chiar Okurina, numele lui din clipa morții. I-a venit apoi deodată ideea că, pe vremea aceea, nu se gândise niciodată că, probabil, și străbunicul avea dureri, atunci când zâmbea complezent dintre perne pleiadelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sâmbure din ceea ce citise sau văzuse la TV, privind specificul, zona, rolul, simbolistica, limbajul, explicat amănunțit cu privire la bătaie, zbor sau fâlfâire, cu laba oprită cu vârful spre cer sau cu degetele înfipte în podea, diferite pentru bolero, cadril, sârbă, de horă, de nuntă, de duet albastru, de break-dance zbârlit. Mamă, vreau să dansez, poalele să se desfacă, să se desfacă așa cum se rotește cerul cu stelele lui, cu nevăzutele ființe care ne privesc și ne aplaudă și dirijează fiecare gest, gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
muzica polifonică a dorinței sale de a nu muri, iar când acordurile finale se înecau în apele impasibile ale Dunării, se auzea monoton bocetul coral. Nu vreau să moară! spuse Mioara, care plutea transfigurată printre măsurile de 12/8 ale horei bătrânești din partea I, Moderato-melancolico a Sonatei a III-a pentru pian și vioară de George Enescu. Dedesubt, Hecuba plângea, corul îi împărtășea durerea în spațiul-oglindă al orașului în care Homer se plimba la braț cu Sofocle admirând viitorul trecut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deduse. Și să nu vorbim decât LIMBA NOASTRĂ în fiecare pas. Dar nimeni nu ne-a explicat ce distanță: de-un umăr, de-un șold, de-o lungime de braț, să fim între noi în timpul vorbirii pașilor și în cântecul horei. Trebuia să ghicim singuri. Să dislocăm copacii din locul lor, să inventăm alt cer dacă se poate, numai să dansăm în ritmul limbii române și să țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]