3,902 matches
-
afacerile de culise atinseseră cote nebănuite. [...] Bogăția trăgea după sine bogăție, pe măsură ce corporațiile profitau de dezordinea existentă, cumpărând legislație în domeniile tarifare, bancare, sindicale, ale căilor ferate și ale terenurilor publice, care să-i îmbogățească în continuare.” Iar, „grupurile cetățenești hotărâte să păstreze un control asupra corporațiilor au continuat să se lupte cu abuzurile corporatiste la nivelul statelor, iar cartele corporatiste au fost revocate atât de către tribunale, cât și de legislaturile statale;” Totuși, treptat, corporațiile au dobândit suficient control asupra organismelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Pentru acest lucru avem pe cine da vina, întrucât se cunosc vinovații. E păcat să se irosească în van acest potențial turistic pe care îl avem, cu peisaje pitorești și o natură incredibil de frumoasă. Dacă se vor face pași hotărâți pe calea reformei, vom câștiga mai multă credibilitate în Occident și vom fi mai încrezători în posibilitățile noastre. Chiar unii români vor prefera să se reîntoarcă acasă pentru a demara afaceri profitabile pentru ei dar și pentru statul român. Paradoxul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
provoc reflexii care ar putea fi cu adevărat benefice mai târziu. Desigur, problematica abordată este deosebit de vastă iar eu n-am încercat decât să fac o succintă analiză personală cu care să pot convinge. Avem nevoie de oameni informați și hotărâți, cu mentalități sănătoase. Dacă punem punctul pe i, remarcăm că noi, românii, suntem însetați de libertate și adevăr, dar la ele ajungem destul de anevoios. Sunt convins că poporul român nu dorește noi traumatizări și nu poate respira decât aerul oxigenat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
speciale (cerând ca în alte țări demiterea acestora din orice funcție publică importantă). Nu în ultimul rând, avem nevoie de un președinte, cu reale calități și cu o energie interioară foarte puternică, coagulând în jurul lui oameni virtuoși, cu voință politică, hotărâți să facă reformele necesare fără să se abată de la ele. Revenind la subiectul «Pieței Universității» din primăvara lui 1990, când au protestat elevii și studenții, cărora li s-au adăugat și unii intelectuali mai îndrăzneți, Nicolae Manolescu preciza (pe 24
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gura căscată. - Extraordinar! exclamă cineva. - Așa sunt japonezii ăștia, domne, zise polițistul, care era evident o autoritate în orice. Ăștia dacă își pun ceva în cap, păi, aia fac, domne. Mașini, videouri, totul. Îți zic, oameni mai harnici și mai hotărâți ca ăștia nu există, domne, pur și simplu nu există, nici măcar nemții... - Da, comentă altcineva, sunt tari, da’ ce viață nasoală duc... muncesc toată ziua, și în pauza de masă muncesc. Nu știu să se distreze, și atunci... la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lectura va avea mai puțină priză asupra ta: dimpotrivă, se adaugă ceva la forța ei. Volumul acesta are paginile netăiate: un prim obstacol în calea nerăbdării tale. Armat cu un coupe-papier bun începi să-i pătrunzi tainele. Cu o tăietură hotărâtă îți faci drum între pagina de titlu și începutul primului capitol. Și iată... Iată că încă de la prima pagină îți dai seama că romanul pe care-l ai în mână nu are nimic de-a face cu cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
m-a făcut să privesc în jos. Ghemuit între treptele scăriței și stâlpii de susținere ai gheretei, se afla un bărbat cu barbă, îmbrăcat într-un veston grosolan în dungi, ud leoarcă de ploaie. Mă privea cu ochi senini și hotărâți. Am evadat, a spus. Nu mă trădați. Ar trebui să mergeți să avertizați pe cineva. Vreți s-o faceți? Locuiește la hotelul Crinul de Mare. Am simțit imediat că în ordinea perfectă a universului s-a deschis o breșă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
moment, serviciile secrete ale sultanatului, aflând că Ermes Marana tocmai traducea romanul în limba maternă a doamnei, l-au constrâns, cu argumente convingătoare de diferite feluri, să se mute în Arabia. Sultana primește regulat în fiece seară cantitatea de roman hotărâtă, nu în ediții originale, ci în copia dactilografiată de mâna traducătorului. Dacă un mesaj în cod ar fi ascuns în succesiunea originală de cuvinte sau litere n-ar mai putea fi recuperat... „Sultanul m-a chemat să mă întrebe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Ramotswe în felul acesta neconvențional, asta se întâmpla doar fiindcă trebuie să ia astfel de măsuri împotriva cuiva care reprezintă un pericol evident pentru domnul J.L.B. Matekoni. Cum ar putea el să se apere de o femeie atât de hotărâtă ca ea? E clar că trebuie să se acționeze în forță și câțiva ani petrecuți în închisoare o vor învăța pe femeia aia să arate mai mult respect pentru drepturile altora. Detectiva asta băgăreață și-a atras singură nenorocirea. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de treabă cu tenacitatea și dîrzenia cu care era În stare să Înfrunte totul și tocmai Începea să fie mulțumit de munca lui cînd, Într-o după-amiază, În timp ce stătea așezat pe stînca de pe culme, contemplînd Întoarcerea albatroșilor uriași care ochiseră hotărîți faleza pieptișă dimpotriva vîntului, observă, perplex, cum doi corbi-de-mare păreau să se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se strădui să se pună În locul vînătorilor, căutînd o formulă care să-l oblige să li se Înfățișeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o cură de austeritate. Poate și puțină odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avînd un dublu scop cel dintâi de a convinge pe domnul Balbo de existența unor simpatii clare pentru persoana sa și pentru ideologia pe care o reprezintă, iar cel de-al doilea, de a crea impresia unei organizații serioase și hotărîte, ce are drept scop punerea în practică a unora din ideile expuse de domnul Balbo. Leonard Bîlbîie nu o spunea, dar lăsa să se înțeleagă destul de limpede în armată exista cei puțin un nucleu de ofițeri care au gînduri bonapartiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încă nu se făcuse praful cel mare, cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în colb, "la asta nu m-am gîndit, ia uite, chiar așa, de ce o mînă de fier cînd normal trebuie să fie două. Puternice, hotărîte, să salveze patria de corupție și batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită, adevărată, ieșită din popor. Două mîini de fier pe cîrma țării! O să întocmesc din nou programul nostru, domnule adjutant, și patria îți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
necesități artificiale la națiuni pentru a se putea infiltra în corpul sănătos al acestora. Progresul, domnule Popianu, progresul a fost folosit de grupurile oculte pentru a crea dependență față de cei care dețin monopolul invențiunilor nenecesare. Cu o mișcare surpriză, bruscă, hotărîtă vom rupe aceste pînze de păianjen, aceste năvoade, frînghii, legături care oferă plăcerea opiului pentru a te face dependent de cel care deține otrava! Iar Vladia, Vladia este o așezare în care legăturile cu restul lumii sînt minime, doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
regenței", ce cuprindea programul pe care i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul în care să se lase greoaie și hotărîtă să stăpînească după cum îi era pofta. Nu putea fi altcineva decît numitul Caraiman, Carol Caraiman, omul care renunțase de două ori în mod public la putere, care nu avea îngăduință să mai calce pe pămîntul țării și căruia puțin îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în mijlocul canalului, astfel că nici măcar un înotător discret n-ar fi putut să se strecoare neobservat. Nici Tapú Tetuanúi, nici prietenii săi nu închiseseră ochii de mai bine de treizeci de ore, dar, cu toate acestea, ramaseră atenți și tăcuți, hotărâți să se arunce asupra bestiei, dacă aceasta s-ar fi ivit. Dar nu o făcu. Marea armata a stelelor străbătu cerul pe deasupra capetelor lor, iar ei își petrecură timpul studiindu-le încă o dată traiectoria, încercând să și-o graveze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și-ntuneric și unde trăiesc cei mai înfricoșători monștri pe care ți i-ai putea imagina. Clatină din cap, înlăturând orice asemenea posibilitate. Și același lucru pățesc și bărbații care-ndrăznesc să se culce cu femeia unui navigator. Nu! adaugă hotărâtă. Dacă într-o zi tata o să mă dea ție, va fi pentru totdeauna. Tapú Tetuanúi rămase tăcut câteva clipe, savurând parcă gândul că o asemenea fericire ar putea să se transforme în realitate, si, puțin după aceea, ridică mâna, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
săi. Și-atunci ce facem? insistă RoonuíRoonuí. În ceea ce mă privește pe mine, nu sunt dispus să-mi trimit oamenii în interiorul insulei. — Iar în ceea ce mă privește pe mine, nu sunt dispus să accept să se treacă la represalii, replică hotărât Miti Matái. Nu vreau să-ți contest autoritatea, dar cred ca ar trebui să te gândești de două ori înainte să faci ceva de care să te rușinezi toată viața. Dă-mi o alternativă... ceru Căpetenia Războinicilor. Am s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu, mult prea repede, în negurile timpului, la un an după nașterea fetiței, el lăsă în urmă o femeie incapabilă sau doar hotărâtă să nu se mai recăsătorească. Ținută departe de această durere, Luana se bucura de o copilărie liniștită și fericită. Având șansa să dispună de o fire independentă și o natură luptătoare ea trăia, din plin, fiecare moment al vieții. Isteață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fugă. Ca într-un film cu Tom și Jerry, Luana și Bica se fugăriră până în grădină. Mai iute, fetița ajunse lângă gard și zăpăcită de desfășurarea prea rapidă a evenimentelor se chinui să-l escaladeze. Bătrâna venea din urmă gâfâind, hotărâtă și cu o privire de foc. Luana, când arunca ocheade înapoi și tremura din tot trupul de groaza ochilor aprinși, când privea gardul mult prea înalt pentru statura ei măruntă. Nu și-a dat seama când a ajuns bunica lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
unde e mama voastră? La C.E.C., să scoată bani. O fracțiune de secundă, ochii bărbatului priviră adânc în cei ai Luanei apoi ordonă: Dați-vă la o parte. Covorul acesta e al meu. Nu mă ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a fetei îl lăsă fără răspunsul pe care îl căuta. Spre sfârșitul anului școlar, secretarul comitetului U.T.C. pe liceu le veni observator la ora de informare politică. George Bană luă loc la catedră alături de diriginte. Elevii înțepeniră în bănci, hotărâți să arate cât de disciplinați erau. Unuia dintre ei i se dădu cuvântul și ridicat în picioare, cu falsă mândrie, începu să turuie gogoșile comuniste. Seriozitatea atingea apogeul. Luana, dreaptă în banca ei, puse mâna pe creion și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pâine. <Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi. Ce-ai omorât, omorât rămâne!>" S-au uitat unul la altul impresionați. El făcea chitara să plângă, vocea ei părea ireală. Când îmi vine rândul intrăm amândoi și cântăm împreună, spuse Luana hotărâtă. Nici nu te gândi. Ai înnebunit? Atunci când intrară în scenă, ea mică în ținuta simplă, el tremurând, nerealizând încă ce se întâmplă, cum de se lăsase convins la un așa gest nebunesc de o fată pe care abia o cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de vânzătoare. În fața magazinului fu șocată să găsească peste șaizeci de candidate. Și ce candidate! Numai bune să concureze la Miss România. Luana își pierdu, instantaneu, elanul. Pornise de-acasă hotărâtă să fie fermă pe poziție, să vorbească clar și răspicat și să-l convingă pe patron că acel post e făcut pentru ea. Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați ca la spectacol, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]