24,982 matches
-
ani de cînd, deasupra unei statui înălțate pe un soclu înalt, se putea citi pe o firmă scrisă cu litere de metal la intrarea în Herăstrău: ŤParcul de cultură și odihnă I.V. Stalinť. Acum, în barul proaspăt inaugurat în subsolul hotelului ŤAthénée Palaceť, unde costa 100 de lei intrarea și serveau chelneri îmbrăcați în frac, tînără, suplă, cu părul lung și negru ca noaptea, Aura Urziceanu cînta muzică de jazz" (pp. 35-36). Pe lîngă superba evocare a Bucureștiului din deceniile șase
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
o casă memoriala cu o remarcabilă putere evocatoare, Muzeul "Mihai Eminescu", conceput inteligent și cu bun-gust, într-o clădire modernă, teatrul în aer liber pe scena căruia au loc în aproape fiecare seară spectacole la care participă tineri din împrejurimi, hotelul confortabil în care sunt găzduiți scriitori, artiști, traducători din România și din alte țări, veniți să participe la manifestări științifice și artistice de înaltă ținută " totul contribuie la crearea sentimentului că la Ipotești te afli, de fapt, undeva, în Europa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
apuci să vezi oameni liniștiți, clujeni molcolmi, care par că nu se grăbesc nicăieri.Dar există o perioadă în an, pe la sfârșitul primăverii " și anul acesta s-a întâmplat între 28 mai și 6 iunie " când Cluj-Napoca se transformă, când hotelurile se supraaglomerează, când clujenii sunt nevrozați din pricina valurilor de intruși și, oriunde te uiți, nu mai dai cu ochii de stegulețe, ci privirea ți se izbește întâi de toate de citylight-uri, bannere, panouri mobile, toate purtând același mesaj: dă năvală
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
tot felul de tineri cu carnețele, cu programe cu notații în câte un colț de sală, încercuind, bifând, făcându-și planuri spre "a nu pierde", pe cât posibil, prea multe. Trebuia să mă bucur sau să mă sperii când recepționera de la hotel a alergat după mine, fluturând în mână un AperiTIFF (ziarul festivalului, o altă inovație a ediției cu numărul 3), și a strigat, cu vădită curiozitate: "să mă duc la Kim Ki-duk?". În holul Cinematografului Republica se găsea un panou, pus
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
pierdut un spectacol teribil, de ultimă oră de la Sankt Petersburg, din Lituania sau Anglia. Asta mi se pare o miză pentru care merită să dai bătălii multe! Și Chiriac știe să le dea" A demostrat-o! În cămăruța de la mansarda unui hotel pe care îl ador, "Împăratul romanilor", m-am simțit mult mai aproape de cer. Am văzut, uneori, Munții Făgărașului, cu zăpadă încă pe creste, semeți, verticali, mîndri. E ceva să-ți începi ziua cu o astfel de priveliște! Derizoriul se estompează
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
primul la Școala Politehnică din Berlin, era totuși o dovadă la 1902-1903, nu mai țin minte la ce dată a ieșit de la Școala Politehnică. Așa că a avut în țară imediat situații importante de tînăr inginer. El a clădit, de pildă, hotelul mare de la Călimănești care mai există și astăzi, cînd treci pe șosea îl vezi, la 1910, e făcut de taică-meu. Pe urmă cînd a început războiul din 1914, a fost directorul uzinelor lui Georges Valentin Bibescu, la Comarnic, care
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
al libertății interioare. Pe definiția, profundă, a prieteniei. Sînt printre cei care au fost de la început acolo, sau înainte chiar ca să existe un �început�, susținînd ideea acestei proiect. Atunci, o curată utopie. Dintr-o cameră romantică de la rafinatul și atipicul Hotel �Împăratul romanilor�, dintr-un spațiu arhitectural asemănător cu cel în care au locuit doamnele de companie la Castelul Peleș, am privit pe geam cerul. Cum spune, undeva, Jacques Brel. Ziua și noaptea. Am privit norii și seninul, ploaia, aura Lunii
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
tot ce le este inaccesibil. "Și eu cum stau?" s-a întrebat Yoel, odată, într-o noapte, într-un vagon de tren aproape gol, care-l transporta de la Frankfurt la München. "Eu ce doresc? Ce mă mînă pe mine, din hotel în hotel, în aceste cuprinsuri de întuneric?" "Datoria", și-a răspuns aproape cu glas tare. "Și de ce tocmai pe mine? Și dacă, deodată, aș pica mort în vagonul ăsta gol, oare aș înțelege mai mult, sau totul mi s-ar
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
le este inaccesibil. "Și eu cum stau?" s-a întrebat Yoel, odată, într-o noapte, într-un vagon de tren aproape gol, care-l transporta de la Frankfurt la München. "Eu ce doresc? Ce mă mînă pe mine, din hotel în hotel, în aceste cuprinsuri de întuneric?" "Datoria", și-a răspuns aproape cu glas tare. "Și de ce tocmai pe mine? Și dacă, deodată, aș pica mort în vagonul ăsta gol, oare aș înțelege mai mult, sau totul mi s-ar eclipsa în
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
-l făcuse cîndva în minte, petrecuse aproximativ nouăzeci și cinci la sută din orele vieții sale profesionale, care însuma douăzeci și trei de ani de serviciu, în aeroporturi, în avioane, în trenuri și gări, taxiuri, săli de așteptare, camere de hotel, holuri de hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
în minte, petrecuse aproximativ nouăzeci și cinci la sută din orele vieții sale profesionale, care însuma douăzeci și trei de ani de serviciu, în aeroporturi, în avioane, în trenuri și gări, taxiuri, săli de așteptare, camere de hotel, holuri de hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
Filmul, o variantă mai nebuloasă a lui "In the Mood for Love", e un fel de "8 și jumătate" futurist și asiatic, cu un "Marcello" - Tony Leung, scriitor rătăcind, obsedant, printre femei și epoci. "2046" e numărul unei camere de hotel (hotel-bordel) din anii '60, în care scriitorul lucrează la proza lui SF, dar și un an al mileniului trei, în care e proiectată, mereu, saga erotică și utopia romantică. O lume în care "noțiunea de plăcere e fundamentală", cum zice
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
self-made man, plecat dintr-un orășel sărac, dintr-o familie săracă și ajuns "un fenomen al culturii americane pop", un paradoxal proletar milionar, care denunță orînduirea cea crudă și nedreaptă, dar se dă în vînt după avioane personale, după limuzine, hoteluri și restaurante de lux, nu se desparte de bodyguarzi, dar merge să mărșăluiască în convoiul protestatarilor intermitenți și se declară alături de bieții "french workers"! Filmul, departe de a veni cu probe revelatoare și cu o argumentație coerentă - vehiculează locuri comune
VIVE LA DIFFÉRENCE ! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12801_a_14126]
-
acest oraș pe care nici nu-l văzuseși încă, Florita? ș...ț Și de parcă Marsilia ar fi vrut să-i dea dreptate pentru a-și justifica antipatia, totul începu să-i meargă anapoda de cînd puse piciorul pe pămînt marsiliez. Hotelul Montmorency se dovedi a fi groaznic, cu purici care îi aduseră aminte de sosirea în Peru, în septembrie 1833, în portul Islay, unde, în prima noapte, în casa lui don Justo, dirigintele Poștei, crezuse că va muri din cauza înțepăturilor acestor
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
Peru, în septembrie 1833, în portul Islay, unde, în prima noapte, în casa lui don Justo, dirigintele Poștei, crezuse că va muri din cauza înțepăturilor acestor creaturi care se năpustiră asupra ei fără milă. În ziua următoare se refugie la un hotel din centrul Marsiliei, condus de o familie de spanioli; îi dădură o cameră simplă, spațioasă, și nu avură nici o obiecție să primească acolo grupuri de muncitori. Poetul-zidar Charles Poncy, autor al imnului Uniunii Muncitoare pe care Flora conta pentru a
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
vor linge pe degete urmașii escrocilor și corupților de azi. Amin! Ea, cu logistica sa, ar putea să aducă țării liniștea financiar-bancară pentru vreo două-trei legislaturi, iar populației venituri în stare să acopere măcar câte o noapte pe săptămână la Hotelul "Crystal Palace"-Corleone, unde cameristele 1), filmate de reporteri tv cu camera ascunsă, și-ar unduí trupurile într-un dans trezitor de sălbăticii hormonal-adrenalinice inclusiv în cazul celor mai mari dezlegători de integrame din istoria omenirii. Fiule și frate întru
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
flămânde de prin jurul secției de votare din Cabană - Amin! 1) Cameriste, s.f., pl., femei în vârstă, cu sciatică și dureri reumatismale, având trupuri conspirative de gheișe și prostituate de lux transferate în interes de servicii printr-un act caritabil de la Hotelul "București"... 2) În astfel de cazuri, stabilirea părinților - mamă și tată - se va face prin tragere la sorți, sau prin organizarea serviciilor de cart...
Întîia epistolă către Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12294_a_13619]
-
de proscriși. Fusese din partea ei o probă de solidaritate pe care voiam să i-o răsplătim, încercând s-o amuzăm. Soția mea i-a povestit o întâmplare nostimă (de altfel, ciudat de profetică) a unui american bogat instalat într-un hotel moscovit. Este întrebat: Ați fost deja la mausoleu să-l vedeți pe Lenin?" Iar el răspunde: "Am pus să mi-l aducă la hotel, contra zece dolari." Figura invitatei noastre s-a crispat. Fiind de stânga (este în continuare), ea
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
povestit o întâmplare nostimă (de altfel, ciudat de profetică) a unui american bogat instalat într-un hotel moscovit. Este întrebat: Ați fost deja la mausoleu să-l vedeți pe Lenin?" Iar el răspunde: "Am pus să mi-l aducă la hotel, contra zece dolari." Figura invitatei noastre s-a crispat. Fiind de stânga (este în continuare), ea vedea în invazia rusă a Cehoslovaciei trădarea idealurilor care-i erau scumpe și găsea inacceptabil ca victimele cu care dorea să simpatizeze să-și
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
el și postmodern, toate aceste colaje din presă și judecăți metatextuale asupra religiei, istoriei, politicii și științei ar fi putut fi, eventual, cadrul menit să acorde veridicitate unei acțiuni fictive (cum face, să zicem, Dumitru Țepeneag în trilogia începută cu Hotel Europa). Or, la Constantin Virgil Negoiță, ele reprezintă însăși inima cărții pentru că nu există o acțiune fictivă propriu-zisă. Rămîne în discuție, eventual, romanul non-fictiv, de tipul Truman Capote (Cu sînge rece), dar în Logica postmodernului este greu de vorbit despre
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
Nicolae Manolescu În noiembrie 1988, mă aflam nu mai știu de ce la Bacău. Era un sfîrșit de săptămînă. Decisesem să revin la București luni. Sîmbătă seara, citeam în camera de la hotelul Trotuș, impersonală ca toate camerele de hotel de pe vremea aceea, cînd a sunat telefonul. Vocea de la celălalt capăt al firului era ultima la care m-aș fi așteptat. Aparținea șefului meu de catedră. Am fost atît de uimit, încît nu
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
Nicolae Manolescu În noiembrie 1988, mă aflam nu mai știu de ce la Bacău. Era un sfîrșit de săptămînă. Decisesem să revin la București luni. Sîmbătă seara, citeam în camera de la hotelul Trotuș, impersonală ca toate camerele de hotel de pe vremea aceea, cînd a sunat telefonul. Vocea de la celălalt capăt al firului era ultima la care m-aș fi așteptat. Aparținea șefului meu de catedră. Am fost atît de uimit, încît nu mi-a dat prin minte să-l
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
a renunțat la decupajele de presă, extrasele din emisiunile informative de la posturile de radio și televiziune și introducerea în acțiune a unor personalități reale (Cornel Regman, Paul Goma etc.) care dădeau aerul de autenticitate al romanelor din ciclul început cu Hotel Europa. Nu lipsesc însă nici în acest roman trimiterile la viața politică reală. Atîta doar că autenticității absolute oferite de decupajele de presă din romanele anterioare le corespunde în acest roman includerea, mai lejeră, a politicului în poveste, sub forma
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
ci provincială, locală, parohială și cu cât este mai mult astfel cu atât este mai universală (nu internațională!). Literatura globalizată, dacă este să admitem că există așa ceva, este aceea care dă seama despre ce se întâmplă în aeroporturi, în marile hoteluri internaționale etc., e citită de frecventatorii acestor spații care apoi o aruncă. Literatura provincială, interesată de individul specific, este însă universală. Siofra O'Donovan (Irlanda) s-a referit și ea la criza identității și la însemnătatea miturilor fără de care nu
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
caracterul ei eteroclit asemeni cu populația care o frecventa. E de ajuns să o compari cu o autentică zonă de promenadă: pe bd. Lascăr Catargi (de la Piața Romană la cea a Victoriei) nu exista un magazin, nici o instituție remarcabilă, nici un hotel sau restaurant și aceeași era situația Șoselei Kiseleff (dacă excludem Bufetul de la Șosea). Același lucru se vede până astăzi pe Șoseaua Aviatorilor, zonă unde e de remarcat și absența foarte semnificativă a bisericilor. Percutanță a observației, farmec...
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]