1,474 matches
-
10 iulie 1614 prin care Radu Mihnea întărește mănăstirii Dealul stăpânirea peste un mare număr de sate, fiind scris și miniat de un cărturar grec, cronicar, miniaturist și egumen al mănăstirii Dealul, Matei al Mirelor. Miniaturile și ornamentele de pe acest hrisov au fost atribuite lui Matei al Mirelor de cercetătorul american Gary Kent Vikan și întărite de cercetătoarea Olga Gratziou 12. Ștefan Andreescu este cel care a făcut legătura dintre hrisovul miniat în scriptoriul de la Dealul și „cartea“ miniată la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mănăstirii Dealul, Matei al Mirelor. Miniaturile și ornamentele de pe acest hrisov au fost atribuite lui Matei al Mirelor de cercetătorul american Gary Kent Vikan și întărite de cercetătoarea Olga Gratziou 12. Ștefan Andreescu este cel care a făcut legătura dintre hrisovul miniat în scriptoriul de la Dealul și „cartea“ miniată la Iași, la 9 decembrie 162713. Moda, cuvântul îi aparține lui Ștefan Andreescu, a fost adusă dincoace de Milcov de artiștii din vremea „domniei Radului vodă celui Mare, împărăției nu domniei sămănătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a pergamentului, pe un fond de culoare albastră, „perechea“ aceluia de pe actul din 9 decembrie, l-am descoperit acum patru ani, în zilele în care am redactat o comunicare despre portretul votiv al lui Ștefăniță vodă Lupu, miniat pe un hrisov din 22 martie 1660, hrisov descoperit de cercetătorul Florin Marinescu în Arhiva mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos 15. Acum patru ani am văzut cel de-al doilea act de la Miron Barnovschi pe coperta revistei „Cugetul“ de la Chișinău 16. Apoi, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de culoare albastră, „perechea“ aceluia de pe actul din 9 decembrie, l-am descoperit acum patru ani, în zilele în care am redactat o comunicare despre portretul votiv al lui Ștefăniță vodă Lupu, miniat pe un hrisov din 22 martie 1660, hrisov descoperit de cercetătorul Florin Marinescu în Arhiva mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos 15. Acum patru ani am văzut cel de-al doilea act de la Miron Barnovschi pe coperta revistei „Cugetul“ de la Chișinău 16. Apoi, cu ajutorul domnului profesor Ioan Caproșu, am
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sunt zugrăvite în culori galbene, albastre și aurii. La mijloc sus • semiluna în auriu. În colțul din dreapta e portretul domnului ținând în mână o biserică. Tot acolo inscripția «Miron Barnovschi Moghila voievod»“19 (fig. 2). Înainte de a trece la descrierea hrisovului cu portretul votiv al domnului moldovean, credem că sunt utile câteva informații despre actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și alți miniaturiști au folosit, pentru actele ornamentate și miniate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru actele ornamentate și miniate, modelul bizantin. Astfel, portretele domnului Radu Mihnea, a doamnei, Arghira, și al coconului domnesc, Alexandru, de pe actul din 10 iulie 1614, sunt asemănătoare cu portretele împăratului Alexie III Comnenul și al împărtesei Teodora, păstrate pe hrisovul de danie, din 1374, pentru mănăstirea Dionisiu, de la Muntele Athos. Actul de danie al lui Radu Mihnea a fost păstrat în tainița de la Dealu, constituind modul după care au fost miniate portretele domnului Matei Basarab și a doamnei Elina, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de danie, din 1374, pentru mănăstirea Dionisiu, de la Muntele Athos. Actul de danie al lui Radu Mihnea a fost păstrat în tainița de la Dealu, constituind modul după care au fost miniate portretele domnului Matei Basarab și a doamnei Elina, pe hrisovul din 21 mai 1651 (redatat, 165220), prin care a fost întărit mănăstirii dreptul de a lua „vinăriciul“ din viile de la Răzvad. Cel de-al treilea act, din acest grupaj, este o danie făcută, la 9 aprilie 1646, de Matei vodă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
din ceruri (cerul este figurat sub forma unui arc de cerc) și îmbrăcat în auriu, este intercesorul, pentru că hramul la care este închinată ctitoria este Învierea Domnului. Hramul marii Biserici de la Ierusalim este pictat în centrul părții de sus a hrisovului în acel semicerc auriu, care li s-a părut editorilor de la Chișinău o semilună. La redarea portretului voievodului, miniaturistul a surprins o serie de trăsături care este posibil să-i fi aparținut domnului, în ciuda schematismului desenului. Chipul domnului ne apare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
23. Marina Ileana Sabados a afirmat că portul coroanei a reprezentat un act de curaj într-o vreme în care stăpânirea otomană devenise din cale afară de apăsătoare, „cu atât mai mult cu cât portretul astfel reprezentat se înfățișa pe un hrisov solemn, deci în cadrul unor relații externe și nu pe un manuscris religios de circulație restrânsă (religios)“24. Părerea noastră este că a fost într-adevăr un act de curaj, numai că actul nu se referă atât la relațiile externe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că actul nu se referă atât la relațiile externe ale domnului, cât la relația strânsă dintre puterea domnului și Biserică; apoi, trebuie remarcat că actul a circulat mult mai puțin chiar și decât un manuscris, fiind păstrat în lada cu hrisoave a mănăstirii, ca „temelie“ pentru stăpânirea celor două sate dăruite de ctitor. Că a fost un act de curaj este dovedit și de faptul că de la un alt domn trufaș și mândru, Vasile Lupu, pe care părea că „nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care părea că „nu-l mai încăpea Moldova“ (tot Miron Costin o spune), nu a ajuns până la noi vreun portret care să ni-l înfățișeze încoronat; sau cine știe, prin ce tainiță de la mănăstirile de la Locurile Sfinte se odihnește vreun hrisov asemănător acelora despre care este vorba aici. În ceea ce privește chivotul bisericii „Adormirea Maicii Domnului“, Marina Ileana Sabados a spus că „avem de-a face, desigur, cu o reprezentare convențională. Astfel, dacă în realitate biserica mănăstirii Barnovschi are o masivă turlă octogonală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca director general al închisorilor. După căderea guvernului conservator al lui Lascăr Catargiu, renunță la cariera politică. Obligat de împrejurări, în 1898 ocupă un post de ajutor-arhivar în cadrul Ministerului de Externe. Își descoperă pasiunea pentru istorie, pornind de la cercetarea de hrisoave și documente pentru colecțiile Academiei Române, cum atestă corespondența cu Ioan Bianu. Primul studiu, Despre clasele agricole din Moldova, este publicat în „Revista nouă” (1888). Contribuțiile ulterioare, apărute în „Analele Academiei Române”, și câteva cărți amplu documentate asupra proprietății rurale și a
ROSETTI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
7 841; N. Georgescu-Tistu, Studiul și organizarea cărții, București, 1929, 5-9; Al. Iordan, Al. Sădi Ionescu, „Mișcarea”, 1931, 22 septembrie; Ioachim Crăciun, Doi bibliologi români: Ioan Bianu (1856-1935) și Al. Sădi Ionescu (1873-1926), Cluj, 1937; Dan Simonescu, Al. Ionescu Sădi, „Hrisovul”, 1941, 469-476; Al. Bogdan, Operă lui Al. Sădi Ionescu, „Rapid”, 1942, 98; Ioachim Crăciun, Alexandru Sădi Ionescu, SCD, 1967, 2-3; Ioan Lupu, Alexandru Sădi Ionescu, în Biblioteca Academiei. 1867-1967. Cartea centenarului, București, 1968, 282-287; Theodorescu, Ist. bibl., 105-109; Corneliu Dima-
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
I. Știon, O carte de amintiri politice: „Schițe parlamentare”, „Calendarul”, 1932, 123; B. Iova [Ion Vinea], „Schițe parlamentare”, FCL, 1932, 445; Ion Clopoțel, „Schițe parlamentare”, SDM, 1932, 8-10; Călinescu, Cronici, II, 16-17; Predescu, Encicl., 800; A.S. [Aurelian Sacerdoțeanu], Henri Stahl, „Hrisovul”,1942, 224-225; Mircea Opriță, „Un român în Lună”, TR, 1966, 21; Cristina Felea, Un început, ECH, 1979, 7; Manolescu, Literatura SF, 230-233; Dorin-Liviu Bâtfoi, București, orașul dispărut, RL, 2003, 34; Opriță, Anticipația, 40-44, 465-466. V. D.
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
Doamnele din veacul al XVII-lea, [vers. rom.] București, Editura Meridiane, 2000, p. 218. 29. Georges Duby, Evul Mediu masculin, p. 132. 30. Motiv pentru care soții prudenți își „așezau” nevestele peste toate averile „oricât am agonisit împreună” - zice un hrisov publicat în Documenta Romaniae Historica. B. țara Românească [în continuare DRH. B. țara Românească], vol. IV, 1536-1550, București, Editura Academiei, p. 124, doc. 96 (după Șarlota Solcan, Femeile... p. 67). Am apelat atât la seria veche a colecției de documente, cât și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vodă au fugitu la munteni”. înainte sau după fuga lui Ștefan (prezent în actele vremii cu numele ucrainizat în forma familiară Stețco; de altfel ucrainismele onomastice sunt majoritare - Oleksandr, Oleksandro, Ilija etc. -, dovadă a predominanței slavonei de redacție ucraineană în hrisoavele moldovenești) în țara Românească, în iunie 1433, Iliaș a poruncit ca Stanca, mama lui Ștefan, să fie înecată. Au urmat luptele dintre frați - în care se amestecau muntenii, turcii, polonezii -, războaie dinastice (care nu erau nicidecum o descoperire a spațiului moldav
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbaților (le-am pomenit doar pe unele dintre ele, fiindcă voi reveni mai jos asupra acestor „liste”). După ce l-a învins și l-a ucis - în aceeași zi (14 decembrie 1470) pe Petru Aron, Ștefan cel Mare (în ale căror hrisoave - în intitulatio - apare pentru prima dată sintagma božiejy milostiju „din mila lui Dumnezeu” s-a răfuit cu boierii trădători (o lună mai târziu, în 16 ianuarie 1471, „în târgul Vasluiului”). A poruncit să fie tăiați după lupta de la Orbie - „fără
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înaintea unui juriu amplu ce-i cuprindea pe boierii din Divan și pe mai marii clerului), ori crimă, dacă a reprezentat un act făcut „pe/ cu pravilă” (legea - „lege direaptă”, „lege și dreptate” [”fără de lege și fără dreptate” - constata un hrisov din vremea lui Grigore I Ghica și-a ucis, de pildă, Mihnea al III-lea Radu - îndemnat, crede Anonimul Bălenilor, de marele postelnic Alexandru Alexeanu, fiul marelui ban Gherman 74 adversarii], „legea dumnezeiască”, „lege și pravilă”, „legea și obiceiul țării
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pravilă”, „legea și obiceiul țării”, „legea românilor” -, fie că era vorba de vechile cutume, fie că, în vremurile mai noi, erau avute în vedere codicele juridice ale Ecclesiei și ale Aulei, este tot mai frecvent pomenită în cronici și în hrisoave; Constantin Brâncoveanu, judecându-l de trei ori pe paharnicul Staicu Bucșanu din Merișani - cel însurat cu Marica, fiica marelui spătar Diicu Buicescu, înrudit, deci cu Buiceștii și cu Cantacuzinii 75 -, îl obliga, cinic, chiar pe acuzat - un uneltitor pe care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
am știut să o fi făcutț”.) Maria (sau Marica), fiica lui Lupu Huru, pârcălabul de Hotin (cu care Ion Vodă se însurase - nu uită Azarie să spună - în Postul Mare) a rămas văduvă. Vom mai afla semne de la ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță. (turcii o făceau, de altfel, destul de des; pe Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, prinzându-l în timpul unei lupte, l-au decapitat din porunca sultanului Mehmed I
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
narative n-are rost să vorbim - nu ne-au păstrat numele multora dintre nevestele de boieri. Ele au existat cu siguranță, căci au adus pe lume copii (pomeniți ici și colo). Sau, dacă numele copiilor s-au pierdut, și ele, hrisoavele vorbesc despre urmași. Iar aceștia puteau fi coborâtori în linie directă. Morțile „naturale” ori accidentale 153, provocate de multele boli de nelecuit pe atunci (postelnic moldovean Lascarache Ruset, cel însurat cu fiica vistiernicului Iacomi, a murit de dropică nu mult
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din neamul Movilă 179. Actele emise de Mihai Viteazul îi pomenesc deseori pe cei care l-au slujit cu credință și „vărsare de sânge” pe războinicul Domn (evidențierea fidelității este însoțită de recompense). „Cu sânge vărsat prin țări străine” - zic hrisoavele - l-a slujit pe Mihai Viteazul marele portar Anghelache (însurat cu Stana), cel pe care îl vor omorî tătarii când pe tron se afla Radu Șerban, alt mare căpitan al Viteazului 180. Marele ban Calotă din Lipov (a fost însurat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe Maria), cel omorât în bătălia de la Zărnești (în urma căreia generalul Donat Heissler a căzut prizonier). Nenumitele Pentru situațiile în care actele păstrate ne spun cum o chema pe soția cutărui sau cutărui mare dregător și a cărui fiică era (hrisoavele furnizează des asemenea detalii) există mai multe explicații. Pe cea privind celibatul unor bărbați trebuie să o privim cu suspiciune, o suspiciune întemeiată pe codul mintal al Medievalității. Lipsa numelui poate avea alte felurite pricini. Deseori reprezintă o lacună în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Radoslav, niște sud-dunăreni, poate, Radu Paisie - Petru -, Doamna Ruxandra și Marco, fiul lor, au deasupra îngeri încoronatori] - subliniind sorgintea divină a învestiturii 272), la Mănăstirea Tismana, ctitorie voievodală, în biserica pictată în 1564 cu banii marelui vornic Nedelco Bălăceanu (un hrisov al lui Petru cel Tânăr îi îngăduia acestuia să facă zugrăveala), Mircea Ciobanul este pictat împreună cu Radu cel Mare, tatăl său, ctitor, după tradiție, al lăcașului. Probabil că Doamna Chiajna - arăta Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., p. 60 - este cea care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la schitul Hangu, la biserica din Bozieni, la Biserica Sf. Maria din Ismail (refăcută de el), la Mănăstirea Probota 14 etc. Și mai lungă ar fi lista boierilor (viețuitori în secolele XIV - XVII) din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]