691 matches
-
1880, după ce împlinise vîrsta de 25 de ani, când s-a întors la Cuci și a continuat să lucreze în gospodăria părinților săi. Ca tânăr holtei cutreiera satele din jur la horele și jocurile tocmite de tineri și mergea la iarmaroacele ce se țineau în localitățile mai răsărite ca Băcești, Pungești, Negrești. Din povestirile lui, Maria și chiar nepoții au aflat cum a cunoscut o fată din Rafaila, Elena Frasin cu care s-a înfiripat o dragoste, dar nemaiîntâlnindu-se o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Marie, poate că ai și tu dreptate. Noi trebuie să facem rost de bani, vindem oile, ceva cereale, pielea calului mort, să vedem ce adunăm și să cumpărăm ori un cal ori niște junci, cum spui tu; Au mers la iarmaroace, au vândut pe rând ce au plănuit și au adunat o sumă de bani ca să le ajungă pentru ce-și puseseră în gând. De vândut ce au avut de vânzare au mers la târgul din Plopana iar de cumpărat, se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
legende, dar despre acestea sper să-ți pot scrie cu altă ocazie, dragă prietene. În partea opusă turnului clopotniță se găsește așa numita „Poartă a spânzuraților”, denumire rămasă din perioada 1820-1845, când pe Movila Sarandei din fața porții unde era și iarmarocul târgului - aveau loc execuții publice prin spânzurare. Ultimul călău știut a fost Gavril Buzatu. Construcția masivă din stânga intrării se numește „Palatul de pe ziduri”și este opera arhitectului Kubelca, din anul 1812. După cum aflăm de la Gheorghe Băileanu, în acest palat a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
A. Russo poposea o zi la Focșani: „Se deschide ușa și intră un boier bătrân, care pare a fi un patriarh al locului... e îmbrăcat moldovenește, și eu stau de-l privesc cu curiozitate, sau ca pre o curiozitate.“ La iarmarocul de Sf. Ilie din Fălticeni, în 1852, Wilhelm de Kotzebue mai zărea ici-colo câte un costum vechi, „ce s-a pierdut aproape cu totul și pe care nu-l mai poartă decât câțiva boieri bătrâni, care ar răci dacă ar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături, regina Cleopatra. Sufletul lor nemuritor este un arc de ceasornic. Farsala, lume, lume, soarta unei regine și bătălia de la vaterloooo, sus, sus, levitație și moarte aparentă, inca astăzi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Neamț, Secu, Râșca, ajungând la Văratic și Agapia, oprindu-se câteva ore la băile Bălțătești așezări evocate după doi ani în Oameni și locuri. Se gândea concomitent la "nuvele cu subiect din trecut" de unde un memento ca următorul: "Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de către tătari și turci a mănăstirii Râșca, 1576. Trebuie să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul (Șoapte din trecut)." Identificăm aici, în embrion, povestirea Vremuri de bejenie. În același 1906, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Primarele, notarul, învățătorii și preotul. IV Cele dintăiu deziluzii cu privire la oameni. 8 Iulie 906 1. Calicul Chichiuță despre care demult vreau să scriu, și care a fost una din spaimele copilăriei mele. 2. Nuvele cu subiect din trecut. Descrierea unui iarmaroc la Baia; prădarea de cătră Tatari și Turci a mănăstirei Râșca 1576. Trebue să utilizez și materialul de superstiții pe care l-am adunat. Costea străinul. (Șoapte din trecut). 3. Cronica străzii Rădășeni, jurnal de călătorie a unui străin pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să ieie splina de pe botul mânzului, dacă o ia, rămâne mânzul fără splină ș-apoi acela-i cal. Altfel mânzul, cum ese cu cămașa lui din iapă, înghite splina și rămâne cu dânsa în deșert: Asta-i osteneala lor. I Iarmarocul sfântului Ilie altă dată 2 acum 3 Pașcanii altă dată 4 acum 5 Istoria lui Vasile cel Mare 6 Mănăstirea Slatina Lefter 7 Soci și Ciohorăni, iarna (nuntă) 8 Schitul Boureni și Brătești 11 9 Bătrânul care vra să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ventura și despre Academia de muzică și artă dramatică. Anii de ucenicie! 16 Iulie [ÎN DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Istoria lui Neculai cu cuiul, cu dracul și istoria lui cu Vornicul și cu boerul din iad, din care reese că Neculai Prună e un instigator fără să vree. Să vezi, conașule, ce-i duminica la el; parcă-i la iarmaroc... zice Vasile. Prună: "Era un vornic, bunăoară cum îi primarul nostru..." Istoria cealaltă cu amenda de 5 lei, pentru beție. "Te-ai îmbetat?"... La 18 August 1908, Neculai Dunăreanu 12 trebue să știe rusește. Com. Herța jud. Dorohoi. Șc. primară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din vechile [expediente.] Prodăneștii Noi, sat urât rusesc. La Telenești. Apus de soare. 30 Iulie. Nume de pe-aici: Plămădeală, Lapte Dulce, Iapă-scurtă, Șapte Frați, Copii mulți, Bou Negru, Bou Roș. Minunate seri la Telenești. Broscărie. Aici începe codrul Orheiului. Iarmarocul din Telenești ca cel din copilărie de la Pașcani. Sara, lângă iaz, se întorc soldații de la adunat fân cântând din gură și din fluer și chiuind. Noaptea străjerii bat în toacă, ori cântă din trâmbiți... 31 Iulie. Drum de la Telenești la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deprins să puie pălărie, căci ea n-a vrut să umble altfel. Băeți cari pasc vitele pe prund. Se învață a striga chiuituri de joc, întocmai ca la noi. În jurul Devei e un ciclu complect de munți mici. Zi de iarmaroc, Miercuri. La un colț de stradă un cerșetor orb cântă balade vechi, acompaniindu-se cu armonica. Lumea îl ascultă și-l miluiește cu bani de aramă. S-audă tot omul, și Sasul, și Ungurul, și Țiganul, că mâni (24 Aug.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu mare dor, căci îmi pare mai ușor. Te sărut de mii de ori. Varvara lui Ilie Ursachi. Sfat, noaptea, la o tabără de cară. La o ciușmea celebră stau și vorbesc cu negustorii care se duc ori vin dela iarmarocul cel mare de la Baia. Chică-n coadă ca bobocul. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Vinul e dat să-l bee voinicii, nu toți nevoieșii. Un om trece pe drum mâncând harbuz și dă și la niște purcei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să spue vorbe mari deși mânia clocotea și sora se va întoarce la gospodăria ei... Trebue pus aici ș-un fel de meșter Perdaf? O ploae mare care spală văzduhul înăbușitor. Mercuri Joi în săptămâna Rusaliilor se serbează Ion Nou Iarmaroc (la Suceava la Sânziene?) Ovrei din Galiția, Armeni, Ruși cu hidromel? Oameni, flăcăi, femei frumoase dela munte lăutari țigani cimpoeri baci voinici Un sărac, care ține pe un moșneag de mână și-i istorisește cum a fost și el "om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bat; (r.t.) Dator nu-s că nimeni nu-mi dă pe datorie (r.t.) Tătarii cei cari mânâncă carne de cal. Cai buni, mici și iuți... Zloți tătărăști Galbeni venețici Aspri de argint și aur. Orbi cari calicesc prin iarmaroace Pe unii i-a orbit Vodă pentru ticăloșiile lor. Țărani la război: cojoace, sumane Opinci de coajă de copac și piei de porc. Mintean de pănură umplut cu bumbac și cusut des cruciș și curmeziș; Sabia nu pătrunde în saltea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile n-a citit cele două proze, ci doar a auzit de ele la „Radio București IV”. Dar ce mai contează faptul acesta, devreme ce cartea sa e o „replică expresă”!... Recent, apoi, comentînd în „Luceafărul” nuvela „Un diavol de iarmaroc” (fragment din Ucenicul neascultător), Crohmălniceanu o compara cu Diavolul (Demonul meschin) lui Feodor Sologub, de care, iarăși, autorul a auzit numai. „Tu l-ai citit pe Sologub?”, m-a întrebat el cu două zile în urmă. *Așadar, doctorul Alexandru Damian
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din toate direcțiile: nalangâte. Rețeta era simplă: făină de grâu, sare, apă, ulei și, dacă era că nu prea era fiindcă era scump, zahăr. Puneam făina într-un căuș, turnam apa călduță peste ea și o amestecam bine cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca țara noastră să nu aibă neplăceri, am răspuns convocării. Introdus în micul salon rezervat martorilor, m-am trezit în compania lui Henri de Jouvenel 166, pe atunci redactor-șef la "Matin", foarte agitat, învîrtindu-se precum călușeii de lemn de la iarmaroc, și murmurînd din cînd în cînd: Ce va trebui oare să le spun?" Încadrat de aprozi cu lanțul lor de aur la gît167, conduși de șeful lor, cumnatul președintelui Poincaré, a trebuit să traversez marea galerie de pe marginea sălii de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
școlare ce-mi trebuiau, apoi pleacă spre treburile lui, zorit să ajungă până în seară acasă. Își poate închipui cineva starea sufletească în care mă aflam eu atunci? Eu, cel care nu părăsisem vatra satului decât pentru o zi când vedeam iarmarocul de la Bârlad din august, sunt pus acum în situația de a mă afla și a rămâne într-o lume străină, aproape ostilă dorințelor mele. Locul copilăriei mele nevinovate și fericite rămăsese undeva... tare departe! Meleagurile satului și împrejurimile lui, pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nimeni nu-și mai amintește nimic... Strașnică și interesantă și mai ales interesată amnezie!?! Președintele comisiei nu-și cinstise părul alb al capului! Le-am amintit că nu degeaba circula o butadă pe lângă acest liceu: „Mulți boi se vând în iarmarocul de lângă școală pentru a se admite elemente slabe!” Tot cam pe atunci, la Liceul nr.3, în 1966, un candidat bine pregătit, dar excesiv de timid, vorbește pițigăiat, sacadat, încât stârnește râsul colegilor din comisie. Am fost și am rămas încă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
convingerea că ce are de spus interesează pe toată lumea, românul cultivă tonul ridicat. Pare să creadă că interlocutorul - orice interlocutor - e, prin definiție, cineva tare de ureche. De aceea, strada, cârciuma, mallul, toate locurile publice au, la noi, ceva de iarmaroc pestriț. Ceea ce, în orașele „normale“ din alte părți, este zumzetul discret al ambianței urbane, la noi e zgomot de codru, de Bărăgan, de zaiafet. Și când muncește, românul își cheltuie jumătate din energie strigând. Chiar și micile șantiere curente (cele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-o. Și să știi, îmi pare foarte rău că am întrerupt școala un an de zile, dar și mai mult că nu am continuat tot la Bârlad. Mi-aduc aminte cu drag de școală, de colegi, de meleagurile bârlădene, de iarmarocul de toamnă, de luptele dintre coteni și munteni, de fântânile lui Ștefan cel Mare în care am coborât de atâtea ori. Cu Enachi Pompei Ghica m-am întâlnit la Bacău la școala militară. Am făcut armata în aceeași companie timp
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
am luat pe Domnul profesor Apostoleanu drept un coleg de-al nostru. De alți colegi nu mai știu nimic. Sărut mâna Doamnei și vă îmbrățișăm cu toată dragostea, Maricica și Mitică Vârgolici. P.S: S-ar putea să venim de Iarmaroc, dacă mai există?! Constanța 3 iulie 1980 Dragă Alecule, Am primit scrisoarea ta și acum îți răspund că sunt hotărât să particip la adunarea noastră. Nu vin decât eu, pentru că soția lucrează de sezon, până la 15 septembrie (Eforie-Sud, casieră la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care simboliza eroismul luptelor de la Mărășești, sau alte locuri unde ostașii români și-au dovedit vitejia. Cu cinstea cuvenită, se întâmpina și celelalte sărbători ca : Sfânta Maria, zi considerată ca hotar dintre vară și iarnă, când se țineau și multe iarmaroace ; Sfântul Dumitru, cu alesul oilor ; Sfinții Voevozi, cu hramul multor biserici de pe Valea Racovei ; Sfântul Neculai, când părinții ne făceau anumite surprize ce ne produceau mari bucurii prin găsirea lor sub pernă. Nu am amintit aici despre produsele ce mi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
produse agricole: zarzavaturi, pește, brânzeturi, făină, lână, piei de animale, lemne, vin și rachiu. O parte din produse luau calea schimbului în alte județe și chiar în afara țării. În ceea ce privește comerțul cu vite, care era în plină dezvoltare, se țineau trei iarmaroace pe lângă cel vechi de la 14 septembrie: la 9 martie, 29 iunie și 8 noiembrie. Târgul avea loc săptămânal, de obicei joia, cu o mare afluență de oameni. Prin jalba obștei târgului Huși adresată domniei la 2 august 1851, se solicita
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]