688 matches
-
ia mănăstirea Sfântul Ioan și giumătate mănăstirea Frumoasa”. Mie mi se pare că hotărârea lui vodă este nedreaptă, părinte. Acest lucru se înțelege din faptul că pe când iarmarocul se ținea la Frumoasa tot venitul revenea acestei mănăstiri. Acum însă, când iarmarocul a fost mutat pe locul mănăstirii Zlataust, venitul trebuie să se împartă în două... Încurcate-s căile domnului, fiule. Așa că crede și nu cerceta... Am în față un hrisov al lui Grigorie Alexandru Ghica voievod din 10 iulie 1764, care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-ar fi crezut nimerit pe pământul de origine al bunicului său, nubianul-egipteanul... Așadar, la noi, În Basarabia, erau puțini țigani, cam un fierar la un sat, iar cum Mana era cătun, n-avea nici unul..., oamenii fie Își cumpărau de la iarmaroc ori de la negustorii ambulanți ciopliturile, fie și le ciopleau singuri - ca Moș Iacob. Dar numai iarna; În fața vetrei... Și Moș Iacob avea, În sarai, pus la uscat, În rug, lemn de diferite esențe - salcie, plop, jugastru, paltin, ulm - pentru felurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se află brad nici de leac, aista-i copac de munte... - Dar acolo, la munte, de ce-i zice brad? - Treaba celora de la munte, ei să răspundă - noi nu știm! Da’ on om de la munte de l-am cunoscut noi la iarmaroc, la Or’ei, aista zicè că brad ar veni de la grad, că-i mare-n grad, bradu’ - da’ nu ț-oi spune dacă nu mi-o spus minciuni... - Dar fag, Moș Iacob? De unde vine fag? - Nici fag nu găsești pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă. După ce am scris Marandei când și cum voi ajunge în gară, o venit ordin să mă mai ție o săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că va zări printre cei de pe peron un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din fața casei tale... Dar însă... cineva a avut grijă să dea foc pănușiței și calul s-a... făcut scrum. De unde până unde calul pe care îl ai seamănă cu cel care a ars în pănușiță? Păi m-am dus în iarmaroc săptămâni în șir până am găsit unul să fie la fel cu cel care a ars în pănușiță. 121 Iaca că ai recunoscut că ai ascuns calul la recheziție! Nici n-am spus că nu l-am ascuns - a bravat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mihai Eminescu, Ion Barbu, Nichita Stănescu. O trăsătură definitorie a stilului poeziei lui Viorel Dinescu este expresivitatea, sporind și căpătând, firește, noi și noi nuanțe de la un volum la altul, într-o translare de la concretul pitoresc (căruțele ce duc spre iarmaroace, care pâlpâie sub dealuri), tulburător, încât nu știi / De pleci spre seară sau de vii încoace, la un univers al cărui grad de abstractizare crește (începând chiar din volumul O altă nuanță a revoluției, din 1983) - Dincolo de ninsoarea care vorbește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ale mănăstirilor Neamțul, Secul, Agapia, Adam și Verona, sub pretext de administrație rea, trecându-le sub administrarea Ministerului de Culte, ca și pe celelalte averi mănăstirești. Atunci se luară tipografiile din Mănăstirea Neamțul, se desființară fabricile mănăstirești, se vândură la iarmaroc vitele, stupii și toate averile mobile ale mănăstirilor, oprindu-se numai ceea ce era de absolută necesitate pentru soborul mănăstiresc. În schimb se făcură mănăstirilor state, în marginile strictului necesar și se trecură la buget”. ― Radu Mihnea voievod prevedea tot “strictul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
țuică l au copleșit de tot. Cum inventatorul produsului SEDEPO nu și-a revenit, a venit Lie a lui Mutu, fermier liber profesionist din Strehaia, primul cumpărător și cultivator de SEDEPO. Domnule Lie, unde l-ați contactat pe inventator ? La iarmaroc, la Podu, unde am niște veri de-al doilea după un cumnat care a ținut o fată de-a unui frate vitreg de-a lui unchiu unei nepoate de soră cu mama lui cumătru Licuță de lângă pod. Că și noi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
În voie să ne ospătăm cu resturile cinei de taină. Ridică-te, femeie, și Împarte mulțimii flămînde cei cinci pești pe care pîntecul tău moșit Îndelung de lefegii mașinilor de război i-a lepădat as-noapte! Ridică-te și poartă-ți iarmarocul cărnii tale printre cei care și-au tatuat delirul pe crupa călușeilor mecanici cu acul mașinii de cusut! Numai lîngă tine, femeie, pietrarii asudați sparg cu barosul chipul de tîrfă al lunii. Ridică-te, femeie, și ridică-ți fusta de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de câteva scânduri aninate pe doi pari, aplecați și ei ca să fie loc și de-o masă. Mai era un taburet și un primus pentru mâncare, aceeași, veșnicul scrob. Mâncarea ca mâncarea dar făceam niște prăjiturele care adunau ca la iarmaroc musafiri din toate direcțiile: nalangâte. Rețeta era simplă: făină de grâu, sare, apă, ulei și, dacă era că nu prea era fiindcă era scump, zahăr. Puneam făina într-un căuș, turnam apa călduță peste ea și o amestecam bine cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să-și continuie mandatul, până la sfârșit, fără vreo perturbare, iar ea, să fie grațiată. CREASTĂ DE COCOȘ Cerșetorul Călin Ciolca sosi, la locul ales de cu timp, cu mult mai devreme decât alți oameni care, de regulă, aveau treabă prin iarmaroc. Se instală, comod,într-un punct, nu departe de intersecția principalelor artere care delimitau perimetrul târgului săptămânal, numit,în folclorul local, iarmaroc, și aștepta clipele în care urma să-și înceapă meseria de cerșetor, aproape mereu în același loc, bine
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
locul ales de cu timp, cu mult mai devreme decât alți oameni care, de regulă, aveau treabă prin iarmaroc. Se instală, comod,într-un punct, nu departe de intersecția principalelor artere care delimitau perimetrul târgului săptămânal, numit,în folclorul local, iarmaroc, și aștepta clipele în care urma să-și înceapă meseria de cerșetor, aproape mereu în același loc, bine cunoscut, de-acum, ce către oamenii acestei piețe, care o administrau, care o igienizau și de cei care asigurau,în diferite chipuri
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască, printre oamenii care populau iarmarocul. Păgubașul de vițel nu se lăsă. O luă, mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât, mai din apropierea buzei de iepure. Și-l puse jos. Careva, dintre trecători,îl critică,în felul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
făcut-o. Un fior rece îi trecu prin inimă." Înainte de moarte... Totdeauna... Instinctul primar. Am să mor..." Încercă să-și schimbe poziția mușcîndu-și buzele de durere. "Prostii! Fără panică! Sfeșnicele... Din cauza lor." Le furase de acasă și le vânduse în iarmaroc unui bogasier pentru 25 de lei. Până în seară îi mai rămăseseră doar câteva parale. Cutreierase dugheană după dugheană fără să se. poată hotărî. În cele din urmă își umpluse buzunarele cu roșcove și hal viță, cumpărase o pușculiță de ghips
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național!... poftiți, poftiți...” („Impresii de iarmaroc“). „Jurnalul săptămînii“ (realizat, probabil, de Ion Vinea) polemizează, pe același ton violent pînă la trivialitate, cu represiunea instituită în Capitală de trupele Gărzii Demnității Naționale. Toposurile tradiționaliste, denunțate drept mistificatoare, sînt flagelate într-un limbaj scatologic și sexualizant, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui. Conviețuirea cu epoca clădește într’însul o conștiință individuală”. La rubrica „Notițe“ a nr. 6-7, un comentariu despre expozițiile industriale autohtone („Nu s’ar putea spune că ele constituie o inovație la noi, unde tradiția seculară a bîlciurilor și iarmaroacelor e în plină eflorescență”), privite în paralel cu cele de aiurea, se încheie cu o serie de recomandări privind expunerea și promovarea producției naționale: „Ar trebui să se știe că într’adevăr una dintre cele mai prețioase inovații pentru promovarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frumosul meu cartier și apoi, știind că astăzi este meciul ,,F.C. Vaslui -C.F.R. Cluj”, pornim spre stadion. Imediat după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce înseamnă stadion, intrăm și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu ți-e bine? Atunci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cinema, pă unde are popa Ioachim restaurantul ăla, „Clondisdenghi“, cu club cu tot, la stop, în stație, a profitat că trecea arabu ăla, sau chinez, sau ce-o fi fost, mașinile una după alta, cu străinu’ ăla, cu motocicletele de la iarmaroc în față, alea ale lui Brandaburlea, și m-a tras afară, îți dai seama ce nenorocit am crescut, de față cu martori, copilul meu, sânge din sufletu’ meu, a vrut o doamnă de la ziare să-mi dea chiar să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bunică, urcînd-o prea des pe motocicletă și coborînd-o, uneori, prin cine știe ce bar de noapte, pivniță sau pușcărie cîndva, cocoțînd-o acolo, alături, pe un scaun Înalt, să vadă și ea că viața de noapte nu era chiar ușoară. Cu baba la iarmaroc! - lui Thomas Îi plăcea nemaipomenit. O privea cum gustă din votcă, cum trage din țigară, Sodoma era pentru alții; Antonia, e drept, Încă nu atinsese, În anii aceia, vîrful ei profetic. Nici Dumnezeu nu lăsa lumea la mîna ei, mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Unde îi duceți? - D-apăi îi mânăm mai sus, la jgheaburi! - N-ați pierdut nici unul? - Ba nu, numai pe doi i-am lăsat la ocol, că-s răi tare, tunedracu-n pielea lor. Nu trag deloc la jug! - Să-i trimiteți la iarmaroc, să-i vândă. Pascalopol dădea porunci liniștite, hotărâte, și Felix admiră ținuta lui de stăpân al câmpurilor și vitelor. Otilia țipă deodată, fiindcă un bivol, indus în eroare de rochia ei albă, își apropiase fălcile lungi și păroase, mirosind-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care-o rostogoli de 5-6 ori de-a lungul fundului inundat al grădinii, cu ochii deschiși, Gabriela cugeta, nu la deliciile unei guri de aer. Ci la felul uneltei ce i-ar permite să curețe încîlceala tufelor de iasomie și iarmaroc de puzderia de pești tropicali (în special Pomacantlaus imperator și Antennarius scaber, specii beneficiind bineînțeles, de totala ei ignoranță). Și care, la rândul lor, atunci când, pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Aura Alexa, Raluca Brancomir, Fevronia Novac, Ion Manolescu, Bogdan Teodorescu, Simona Șerban, Florin Budescu, Diana Manole, actorul Radu Amzulescu și, unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancă. Un pomelnic. Mai mult, o forfotă. O primă tentativă a Nouăzecismului. Poate un iarmaroc. Conducătorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zis. Da’ eu cred că vine... — De unde știi, dacă n-a zis ? — Așa vine lumea la biserică, de Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Paști... Bodega era așezată la încrucișare de drumuri. Cel care o pusese acolo făcuse asta cu rost, căci acela era drumul spre iarmaroc. Tot acolo se adunau norocoșii și păgubașii, se beau aldămașurile și se înșirau vorbele goale. Între timp, iarmaroacele s-au rărit și s-au depărtat. Pe măsură ce orașul se lățea spre câmpie, străzile vechi erau demolate, clienții de ocazie se împuținau, iar clienții statornici se mutau la bloc. Mai rămăseseră megieșii de pe străzile vechi, cu case strânse unele într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care n-ar fi putut fi decât unul absurd, și atunci n-ar fi fost altceva decât o nouă întrebare. Pentru că jos, sub privirile lui descumpănite, zăcea o balegă. Și, pe cât se pricepea el, copil crescut la oraș, dar colindând iarmaroacele și târgurile de animale de pe vremuri, era cea mai obișnuită balegă de cal din lume. O clipă se gândi că cineva îi făcuse o glumă, potrivind-o dinadins în locul cel mai nimerit, sub coada calului, de parcă ar fi folosit firul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]