481 matches
-
tot mai greu, cu pașii împleticiți, și deodată, mirosul... încă de pe culoarul prost luminat, vârfurile pantofilor descoperind fiecare nod în lemnul dușumelelor ca să se împiedice de el și mirosul devenind tot mai puternic, până când, împingând cu bruschețe ușa întredeschisă de la iatacul mamei, să priceapă deodată. În locul bine cunoscutului iz de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Solicitarea comună a eroinelor în situație similară contribuie la apropierea lor peste secole. Instrumentele răzbunării sunt aceleași în cele două piese : focul și sabia. Medeea ezită o clipă la care din aceste arme să recurgă : Să le topesc în foc iatacul lor de miri/ Ori să le-nfig o dârză spadă prin ficat ? Mai apoi, îi trimite Creusei o cunună de aur azvârlind un uimitor șuvoi de foc mistuitor și își străpunge copiii cu o lamă ascuțită. În chip analog, întrebată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
prințul, în cameră avuseseră loc unele schimbări: de-a lungul întregii încăperi era întinsă o draperie din mătase verde, cu care de obicei se tapițează mobilele, având câte o intrare la fiecare din cele două capete; draperia despărțea cabinetul de iatacul în care se afla patul lui Rogojin. Draperia grea era coborâtă și intrările închise. Dar în cameră era foarte întuneric; nopțile „albe“ ale Petersburgului începuseră să se întunece și, dacă n-ar fi fost lună plină pe cer, ar fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iute la mânie. Anunțat de venirea ei pe căi oculte, Parthenicus, cubicularul principal, îi iese în întâmpinare. — Doctorii îl consultă chiar acum, șoptește respectuos. Bătrâna împărăteasă ezită pentru o clipă, apoi îi face semn din bărbie să o conducă înspre iatacul principelui. De ce naiba o fi venit pe intrarea principală? se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fulcinius ar vrea să rămână și el pe loc, însă Polybius îl împinge de la spate. Întoarce ochii, rugător, către femeie. — Nu mă lăsa singur! Iulia îi face un mic semn de încurajare. — Du-te! Ajuns în fața tapițeriei care dă spre iatacul principelui, Fulci nius se înțepenește bine pe picioare. Curajul îl părăsește. Spe riat, îl apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trebuit să i se alăture astăzi. Doar este Regina Sacrificiilor și datoare să fie părtașă la îndeletnicirile sacerdotale ale bărbatului ei. Povestea cu moartea băiețașului lor să fie oare de vină? se întreabă. De când s-a dus, stă numai în iatac și jelește. Sau dis pare de acasă cât e ziulica de lungă, uitându-și obligațiile religi oase. Nici la calendele astea și nici la cele trecute nu a sacrificat în Regia mielușica tradițională. Și pe el îl doare, cum să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dintre scribi. Nu-i va fi deloc ușor, că nu mai are nici un alt sclav la fel de in struit ca Athanas, și nici la fel de folositor în orice fel de afacere. Secretarul răspunde cu o plecăciune adâncă. Gallus se în dreaptă către iatacul unde se află musafirul. Aruncă peste umăr: — Îți doresc însănătoșire grabnică... Zâmbește: — Nu numai pentru tine, dar și pentru mine. Face câțiva pași și încremenește. O litieră înflorită cu pietre prețioase îi barează calea. Nu-l mai întreabă pe Athanas
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
obraji ― că mai am o postată bună până peste apă. ― Așa-i, bine zici, că tu ești de peste Someș, din Ierusalim... Te-am uitat, Petre, uita-te-ar necazurile... atunci du-te cu Dumnezeu! Doamna Bologa conduse pe Apostol în iatacul ei, în fund, cu o singură fereastră, și aceea oblonită. Din tavan atârna lampa cu abajur de porțelan. Patul era așternut. Aici și-a petrecut Apostol copilăria, până ce a trecut în Năsăud. Aici fusese pătuceanul lui, unde-i acuma o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o vezi tu, și... Ești gata, Rodovico? adăugă repede către servitoarea care se ivise în ușă. Așa... că domnișoru-i ostenit și-i trebuie odihnă bună! Îl petrecu în odaia lui și-l sărută pe frunte, ca odinioară, când dormea în iatacul cu Dumnezeu pe perete. Apoi Apostol rămase singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flacăra portocalie a unei lumânări scufundată într-un sfeșnic înalt de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
despre tot ce ați trăit de când nu l-ați mai văzut, despre ce s-a întâmplat prin părțile locului încât nici nu știu cu ce să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce s-a întâmplat prin părțile locului încât nici nu știu cu ce să încep. Începi prin a mânca și a te odihni ; casa are și un mic iatac în care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sufletul meu păstrează credința în Unul, Marele și Iertătorul Dumnezeu... Dacă-i așa, atunci este bine, dar trebuie să rechemi interiorul să iasă la suprafață ca să putem comunica. Teodora deschide o biblie veche cu foi îngălbenite, adusă de pe polița din iatac. Uite, cred că trebuie început cu psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc al cuvintelor. Dora citește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mi-a oferit drept recompensă un atlas al lumii legat în piele pe paginile căruia era scris diminutivul mamei. "Nory". Pentru prima dată că am acceptat să fiu plătită pentru serviciile mele... Tot ce am putut recupera sunt cărțile din iatac. Familiile care aveau bărbați pe front, înrolați în Armata Română, și averi mari, cum era a noastră, erau cele mai năpăstuite. Și tu, cu tine ce s-a întâmplat ?, se grăbește, nerăbdătoare, Dora. Universitatea din Cernăuți, unde eram studentă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în ranița ponosită, singurul lui bagaj. Printre puținele obiecte care mai erau în tașca de soldat a lui Dither : o periuță de dinți, un forfecel și un creion mai era și un aparat foto micuț, care este pe polița din iatac, un aparat nemțesc "Leica". Simion ne-a făcut o fotografie, a recuperat filmul iar aparatul ni l-a lăsat în păstrare ; dacă ar avea gură ar putea povesti câte a văzut și prin ce încercări a trecut. Din păcate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a întâmplat în acea zi. Și-apoi este târziu, trebuie să mai și dormim, așa că o să las pe mâine continuarea. Teodora întrerupe scurt, fără prea multe comentarii, depănarea amintirilor ei și, după un "Noapte bună !" grăbit, Dora se retrage în iatac. * * * Așezată pe marginea patului, Dora examinează un micuț aparat de fotografiat. Așa cum spusese Teodora, aparatul rămas de la fostul camarad neamț al lui Simion, care nu mai avusese șansa să se întoarcă la nevasta și cei doi copii ai lui, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii. Teodora o invită să ia loc în fața ei pe un taburet pitic, pe măsura mesei ce i se păruse o jucărie de copil. Îi șoptește să întindă brațele până ce degetele lor se vor atinge. Chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tulburat-o peste măsură. O tulburare ca o maree neagră o copleșește. O cuprinde un fel de amețeală stranie sau mai curând impresia că se află pe valurile unui ocean în care barca vieții ei începe să se scufunde. Patul, iatacul, casa, se mișcă pe valurile negre ale oceanului învolburat. Luciditatea este încă prezentă atât timp cât se poate întreba: "De ce? De ce mă simt atât de tulburată ?" În străfundurile ei se conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sau ai primit de la el ceva ? De văzut nu ne-am mai văzut, trecerea frontierei între cele două jumătăți ale Bucovinei era imposibilă. Dar un pachet de scrisori, un pachet mare legat cu o panglică se găsește pe etajera din iatac. Păcat că pleci în zori, ai putea să le citești... Ar fi o indiscreție, o intruziune în intimitatea voastră. Poate că ai dreptate. Sunt scrisori foarte frumoase și pline de nostalgie, tatăl tău era un romantic. Scrisori de încurajare tandră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
expoziție și lipsit de interes pentru natură, s-a dus la o altă paradă de tauri. Singurătatea și truda sunt cele două cârje ale adevăratului literat; profitând de un cot al drumului, mi-am părăsit prietenii; m-am dus În iatacul meu, adevărat refugiu fără ferestre, unde nu ajunge nici cel mai Îndepărtat ecou al lumii exterioare. Am aprins lumina și m-am dat pe brazda traducerii populare pe care o Întocmesc după La soirée avec M. Teste. Dar era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă femeie femenină și maternă. Când Consuelo mi-a servit sucu de prune, Îmi plesnea capu de ce mă durea. Ca să vezi că bărbații n-au cap decât să nu le curgă ploaia-n gât. Mai Întâi m-am dus În iatac la Manuel, care nici n-a vrut să m-auză, fincă-i mergea mintea mai mult la migrena lui, care nici nu iera vro chestie să cazi pe spate. Femeile, care am trecut prin școala maternității, nici că suntem chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mele. Pumita a murit; În amintire, misiunea Îi e negrăit de patetică. O glumă proastă a marelui teatru de păpuși: În seara de 23 iunie râdea și se bălăcea după cină la căldura verbozității mele; pe 24, zăcea otrăvită În iatacul său. Destinul, care nu-i domn, a făcut ce-a făcut ca s-o descopere chiar nevastă-mea. II În după-amiaza zilei de 23 iunie, chiar Înainte de a muri, Pumita l-a văzut pe Emil Jannings murind de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
După ce s-a gândit, Sangiácomo a negat. — Explică-mi acuma ce-i cu siropul somnifer. — Ei bine, doctore, noi nu voiam să-l ia. Da-l cumpăra cu țârâita și-l ținea blătuit În odaie. — Puteai intra la ea În iatac? Sau nu putea intra nimeni? — Toți putea, l-a asigurat tânărul. Știți doar matale că toate iatacurile dân fundătură dau În rotonda cu statui. IV Pe 19 iulie, Mario Bonfanti a dat buzna În celula 273. S-a despuiat hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doctore, noi nu voiam să-l ia. Da-l cumpăra cu țârâita și-l ținea blătuit În odaie. — Puteai intra la ea În iatac? Sau nu putea intra nimeni? — Toți putea, l-a asigurat tânărul. Știți doar matale că toate iatacurile dân fundătură dau În rotonda cu statui. IV Pe 19 iulie, Mario Bonfanti a dat buzna În celula 273. S-a despuiat hotărât de parpalacul zăpeziu, lung până la genunchi, și de pălăria păroasă, a aruncat bastonul de malaca pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
urmă prada Întărâtată și l-a Înfulecat cu fulgi cu tot. Această nefericită analogie rimează și cu Madame Hsin, la fel de vătămată și imparțială ca generalul. În zadar a Încercat ea să-i reconcilieze pe cei doi amici: mergea fuguța din iatacul mistuit de flăcări al lui Tai An la acum nemărginita cameră de lucru a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]