KorAP: Find »[drukola/base=iatagan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 16 >

389 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

Petru Ilaș privi În jurul lui. Apărătorii erau nerași de o săptămână, obosiți, asudați, tăcuți. Îi evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau nici o scăpare. Singura victorie a acelei veri toride și Însângerate fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
copiii și nici să Îngăduie jaful. Oștenii sultanului adunau tot ce găseau. Animale, blăni de urs, de lup sau de jder, brânză, miere, mâncare, cai buni de călărie. Smulgeau din case fetele și femeile tinere pentru haremuri și spintecau cu iataganele bărbații, dacă Încercau să se opună. Țara de Sus era, toată, un vaier mut. Voievodul văzuse totul, iar Alexandru nu-l Întrebase nimic, prinzând doar, cu coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de amețeală. - În genunchi, am spus! repetă vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
corturi patrulau Încet două străji. Se apropiară Încet, trecură de căruțe și așteptară În spatele primului cort. Străjile se Îndepărtară. Fugiră printre alte două corturi și se opriră din nou. Acum străjile erau aproape. Se auzeau pașii și clinchetul ușor al iataganelor. Dar, o secundă mai târziu, se auzi doar sunetul unor corpuri căzute la pământ. Un spahiu ieși dintr-un cort, sesizând, probabil, zgomotul ciudat. Dar abia făcu un pas și se prăbuși cu o săgeată În gât. Locul În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu voce tare? Comandantul de regiment Își Întoarse, Încet, fața spre sultan. - Tu... șopti Mahomed, cu ochii măriți. Sesizând că ceva nu e În regulă, generalul Ali Mihaloglu dădu pinteni și se apropie de sultan. Garda de luptători africani scoase iataganele și făcu un cerc În jurul celor doi. Când ajunse În apropierea lui Mahomed, Ali se opri, Încremenit. Ochii mari și albaștri ai Marelui Maestru al Ordinului Cuceritorilor Îl țintuiră pe loc. Se gândi să arunce pumnalul ascuns la Încheietura mâinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății de Scaun. Iar apoi urmă infernul. Achingii se năpustiră spre moldoveni, ieșind cu miile din partea de sud a pădurii. Erau mulți. Nebănuit de mulți. Călăreau ridicați În șei, rotind iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea târziu. Săgețile loviră cai și călăreți, transformând șarja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede buzduganul În frunte... Turcul e zdrobit. Alți doi se aruncă spre el. - Blochează cu spada... șopti Oană. - Blochează atacul cu spada și lovește cu buzduganul. Îi doboară unul după altul... Revine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ritmul? - Amir galopează și trage ridicat În scări. Spahii au Înțeles. Câteva sulițe zboară spre el. Un roi de săgeți Îl caută. - Ceilalți mongoli? - Între ei și Amir se află deja un grup de spahii. Mongolii Își fac drum cu iataganele. Dar Întârzie. Amir se apropie de Alexandru. Continuă să tragă. Se lasă pe o parte a șeii. Trage de jos. Se ridică. Se lasă pe partea cealaltă. Ieniceri din pădure Îl ochesc din nou. Spahii pornesc spre el. - Pietro? - Continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tot mai puține șanse... Sunt acolo sute de achingii. - Urmărește-l pe Alexandru. Descrie-mi gesturile și efectele. - Până acum e atacat doar din față. Dar alți akingii vin din spate. Lovește de sus cu sabia. Un achingiu parează cu iataganul și se rotește, Îl atacă pe Alexandru jos, lateral... Alexandru blochează cu buzduganul, face un pas la stânga, lovește cu spada, nimerește În platoșă, rotește brațul stâng... - Așa, copile... - Izbește cu buzduganul... din capul achingiului nu mai ramâne nimic... creieri Împrăștiați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui Alexandru sunt câteva sute de achingii. Vânătorii au căzut. E numai sânge... Amir galopează... aplecat pe coama calului... E rănit... Un grup de achingii... nu știu câți... poate zece, cincisprezece... Îl Înconjoară... unul Îi pune lui Alexandru sulița În piept... altul iataganul la gât... Lasă jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
jos sabia și buzduganul... E luat prizonier... Amir e aproape... spahiii În spatele lui... Se lasă să cadă din șa... e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
e la câțiva pași de Alexandru... se rostogolește... Încearcă să se ridice... o săgeată Îl lovește În spate... Se ridică... scoate iataganul... Încearcă să-l elibereze pe Alexandru... Nu... Nu... Nu se poate... Din spate, un spahiu Îl taie cu iataganul... e tot numai sânge... cade... Alexandru se apleacă spre el. * - Nu!!! strigă Alexandru, smulgându-se din mâinile celor doi akingii care Îl prin seseră și aruncându-se lângă mongol. Amir!! Amir, nu muri acum!!! Mongolul gemu ușor și deschise ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Indică direcția spre dreapta. Nu știu de ce. - Privește spre mongoli. - Ai dreptate. Mongolii sunt În urma lui. Ciudat. Credeam că nimeni nu mai stă În picioare pe furtuna asta. Galopează spre Amir. Spahii Încearcă să se ridice. Mongolii Îi seceră cu iataganele. Aud urlete de durere. - Le aud și eu. Spune-mi ce vezi. - Nu mai știu unde să mă uit. Totul se Întâmplă În același timp. Sus, Apărătorii lovesc corpul de achingii care l-a Încercuit pe Alexandru. Mai jos, mongolii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
din imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se roti cu tot cu arma aceea ciudată, secerând picioarele cailor care nu căzuseră până atunci. Primii spahii doborâți se ridicară, dar nu mai erau călăreți, ci pedestrași, iar ridicarea lor fu doar o jumătate de gest. Nici unul nu apucă să ridice iataganul. Umbra scoase de la spate o sabie care nu semăna cu nimic din ceea ce exista În Europa, iar gestul acela fu singurul care putuse fi deslușit. Mișcările acelei săbii, lungi și drepte, fără mâner de apărare a pumnului, erau atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se Întâmpla de obicei. Fratele de sânge al celui ucis oprea revărsarea de mânie și reinstaura pacea. Dar gestul Marelui Maestru Întârzia. Bătrânul Uzjun privi În ochii lui. Și Înțelese. Dar continuă să aștepte. Instinctiv, mâna lui dreaptă prinse mânerul iataganului. Știa. Andà nu va urma tradiția iertării. Alexandru privi și el, uimit, transformarea fratelui său. Portretul nu mai era același. Era din ce În ce mai dur. Fără expresie. Fără trăsături. Galopul achingiilor se apropia. Sus, departe, călărimile Moldovei intrau În dispozitivul ordonat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui și prin moartea lui. Sufletul lui Midhat era acum liniștit. Știa ce are de făcut. Își privi oamenii. Iar oamenii Înțeleseră. Plecară capetele, caci erau de acord cu decizia stăpânului lor. Iar apoi, În aceeași fracțiune de secundă, scoaseră iataganele și porniră În galop spre locul În care se afla Marele Maestru. Sultanul pierduse cei mai buni luptători. Iar ultimul act al primei bătălii pentru eliberarea Moldovei era pe cale de a Începe. * Ocheanul lui Gâlcă rămase fixat pe umerii necunoscutului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta bine, chiar mai bine decât se așteptase. Avea În brațe o forță inexplicabilă, iar lecțiile de scrimă de la Veneția și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îl crezuse fără apărare. Dar, după ce Îl văzuse răsturnând un spahiu cu cal cu tot dintr-o singură lovitură de buzdugan, Își dădu seama că nu trebuie să-și facă griji. La două lungimi de cal În stânga, Midhat fulgera cu iataganul În toate părțile, croindu-și drum printre spahii. În spatele lui Alexandru și ușor În dreapta lui, ca să-l poată proteja de orice pericol din acea direcție, călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea șeilor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu-și spatele de voievod. Văzu răzeșii căzând unul după altul. Așa fusese, poate, la Valea Albă. Mai erau o mie cinci sute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înțelesese prea târziu. Nu era vorba de o bătălie adevărată. Era vorba de asasinarea domnitorului. Ștefănel se afla la patru sute de pași și se apropia uluitor de repede. Voievodul lupta cu trei ieniceri. Erina reuși să pareze o lovitură de iatagan venită deasupra capului și, cu mișcarea Învățată de la căpitan, răsuci Încheietura și tăie scurt Încheietura gâtului. Ienicerul se prăbuși. Cercul În jurul voievodului se stângea. O mie două sute de pași. Prea departe pentru atac cu săgeți. Ștefănel la o sută de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
săbii de la spate și dezlănțui masacrul. Mișcările erau prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să apuce să ridice iataganele și cădeau În neființă ca Într-o uimire. Din mijlocul lor, cineva, poate un comandant, strigă: E Marele Maestru! A prins săgeata din zbor! Rândurile otomane se clătinară. Ceea ce nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]