956 matches
-
Victoria Română”. Tipul acesta de cercetare e continuat în culegerea Mențiuni caragialiene (2000). Problematica formației intelectuale a scriitorului beneficiază aici de o revizuire (capitolul Școlarul Caragialli L. Ioan). T. coroborează lectura documentului (de arhivă, presă, tipărituri de epocă, mărturii contemporane, iconografie) cu lectura critică a operelor în care aceste spații și lumea lor sunt implicate. A treia și cea mai amplă secțiune a Mențiunilor... desfășoară o suită intitulată Lecturi caragialiene, unde sunt reunite - în continuarea unor analize vizând „geneza și devenirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
de mai toți comentatorii ariei artei naive. Credința statornică în perenitatea valorilor artei românești tradiționale, l-a condus irezistibil spre pictura pe sticlă, a cărei tehnică, stăpânită cu virtuozitate, i-a devenit predilectă. Abordând plin de cuviință teme clasice ale iconografiei tradiționale a icoanei pe sticlă transilvănene, Grigore Dejeu introduce cu dezinvoltură elementele de observație a realității - de un particular farmec pitoresc și eliberează, fără inhibiții, daruri de colorist, pe rând îndrăzneț în alcătuirea sonoră a unor tente cromatice vii, intens
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
mai semnat O. Alex. O. grupează în V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente (I-IV, 1974-1994) contribuții de istorie literară, evocări și interpretări critice utile pentru cercetătorii vieții și operei scriitorului, originar de pe meleaguri buzoiene. Materialul constă în texte inedite, corespondență, iconografie, documente de arhivă și mărturii privind biografia scriitorului, familia, activitatea literară și extraliterară etc. Volumele din această serie tipărite după 1989 conțin date și mărturii zguduitoare despre anii de detenție ai lui V. Voiculescu. Anvergura reală a explorărilor întreprinse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
buzoieni. Fișier istorico-literar (1980) și Presa buzoiană și râmniceană. Dicționar bibliografic (I-III, 1995-2001). Autorul, specialist în biblioteconomie, se dovedește și un istoric literar riguros. În prima lucrare sunt sintetizate date biobibliografice, note, bibliografie, texte inedite sau rare, controverse biografice, iconografie despre scriitorii și oamenii de cultură născuți în zona Buzăului, începând din secolul al XVII-lea până în contemporaneitate. În cea de-a doua sunt descrise succint și sistematic peste cinci sute de publicații editate din 1839 și până astăzi, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
echivalența între fecunditatea femeilor și fecunditatea naturii, o sacralizare a vieții sexuale, o mitologizare a misterului procreației. Prezența statuetelor de femei în vârstă (Kostenki XIII, Gagarino) și asocierea femeii și bovideului (Laussel, Tursac, PechMerle) oferă conform aceluiași autor analogii cu iconografia din Orientul Apropiat. Sensul sexual al acestor statuete este subliniat de exagerarea sânilor, feselor și triunghiului pubian, în timp ce benzile geometrice, prezente pe unele exemplare (ce ar putea reprezenta elemente vestimentare), nu acoperă ci, mai degrabă, subliniază nuditatea. C. Gamble (1982
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de Brach, de exemplu, povestește într-o superbă scrisoare adresată lui Juste Lipse - tot așa cum Montaigne îi povestise tatălui său moartea prietenului său Etienne de La Boătie - momentul morții lui Michel de Montaigne, pe data de 13 septembrie 1592. A urmat iconografia - o pânză din secolul al XIX-lea de exemplu, surprinde secunda morții lui Montaigne. Și totul converge spre același sens: filosoful creștin și roman moare ca un catolic discipol al lui Cato. Totul e concordant, din perspectiva Istoriei - și a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Montaigne? Un umor evreiesc! îp. 210). Nu e grav să fii evreu, antisemiții să-și bage bine în cap această idee,; dar nici nu e grav să nu fii... Rapid, acum: Montaigne. «Que sais je?», Jean-Yves Pouilloux, DĂcouvertes, Gallimard. Pentru iconografie. îi datorăm acestui autor un A citi „Eseurile” lui Montaigne, la Maspăro, ceva foarte...Mospăro! Lectură îmbibată de Althusser... Amprenta epocii! Michel Butor, Eseu asupra Eseurilor, Gallimard, 1968î!) a contribuit considerabil la acreditarea tezei, greșite, potrivit căreia Eseurile au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dăinui, popularizată prin cea de-a patra Epistolă a lui Horațiu, cea cu purcelul epicurian. în ruinele de la Boscoreale, se vor descoperi purceluși votivi pe cupe de argint. La Herculanum, în vila lui Piso, arheologii vor descoperi un manifer asemănător... Iconografia asociază cel mai adesea acest animal roz și rotofei cu discipolii lui Epicur. De ce? Grigore de Nyssa afirmă că, din cauza constituției sale fiziologice, acest animal nu poate să-și ridice capul și să contemple cerul. Așadar, nu are cum să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
contează - este important mai ales ca simptom al bolilor pe care vrea să le depisteze la alții - îl pricopsește pe Lucrețiu cu toate bolile psihice din manualul său: facies depresiv îcum stabilește el oare un asemenea diagnostic în absența oricărei iconografii?), misticism refulat îfoarte bine refulat, de vreme ce-i mai radical imanent decât Lucrețiu, să mori, nu alta...), predestinare pentru sinucidere îce dovezi mai există în afara sfintelor alegații ale perfidului Ieronim, ucigaș-șef?), deliruri melancolice îcare-s simptomele reperabile în existența lui? unde
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
faptul că sunt prezentați în mod greșit ca expunându-și ideile înainte de Socrate - când, de fapt, mulți dintre ei îi sunt chiar contemporani! A se citi totuși Abel Jeannière, Les Prăsocratiques, „Les Ăcrivains de toujours”, Seuil, 1990 - cu o interesantă iconografie. Volumul prezentat de Jean-Paul Dumont în La Plăiade ne permite să dispunem de texte cu aparatul critic propriu acestei colecții: Les Prăsocratiques, Gallimard, 1988. A se evita reeditarea în Folio, din care, față de ediția originală, lipsesc un mare număr de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
1913; ed. Salonic, 1993; Topographie de Thessalonique, pref. Charles Diehl, Paris, 1913; Mélanges d’archéologie et d’épigraphie byzantines, Paris, 1913; Bizanțul și influențele lui asupra țării noastre, București, 1914; La Roumanie d’hier et d’aujourd’hui, Paris, 1914; Iconografia imnului acatist, București, 1915; La Roumanie transdanubienne (La Dobroudja), Paris, 1918; Thessalonique dès origines au XIV-ème siècle, Paris, 1919; Urmărind idealul, București, 1921; Manual de istoria artelor, I-II, București, 1922-1927; Le Trésor byzantin et roumain du monastère de Poutna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290036_a_291365]
-
în cele două luni de trai în comun. „Egoistul cinic care este negustorul, privește la deziluziile unui egoist idealist, Ianuarie, și nu poate vedea că amărăciunea tonului îl trădează.”899 Remarcăm că „de fapt, povestirea o plasează pe Mai în iconografia Evei, stând cu Adam al ei sub un copac, nelipsind nici prezența șarpelui, și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dacă mi-a arătat colecția fotografiilor sale la toate vârstele. Ne-am apropiat atunci de un paravan unde, sub o placă de sticlă, se vedeau imagini ale Kronprinz-ului în diferite ipostaze: nou-născut, bebeluș, copil mic, adolescent, bărbat tânăr. O iconografie completă și impresionantă pentru că, la urma urmei pentru ei, el este Regele Romei! Apoi conversația a devenit generală: s-au făcut planuri pentru ziua următoare. A fost proiectată o excursie cu mașina. Vor participa și prințesa imperială și arhiducesa Marie-Christine
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
putut împiedica moartea, dar, mai apoi, devine o figură de fecioară înțeleaptă care veghează și orientează pe cristofor cu lumina ei (astfel încât s-a putut vedea aici o versiune creștină a mitului antic al lui Leandru sau o reluare a iconografiei Sfântului Cristof). Focul de pe țărm devine metafora unui alt foc capabil să lumineze spiritul. Luminând țărmul, Clarice își răscumpără propria greșeală printr-o dragoste atât de mare încât strălucirea ei rispește obscuritatea tragicului destin al lui Iulian. Focul lui Clarice
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica, 2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig. 4/1) ale iconografiei ceramicii și plasticii Cucuteni Tripolye. Dar, ca și tratare plastică, explicită și naturalistă, nu cunoaștem, până în prezent, nici o altă modelare a orantei, cu excepția unei plăci antropomorfe descoperită la Trușești-Botoșani, în nivel de locuire Cucuteni A (= Tripolye B 1) (fig. 4
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
transmite un mesaj religios, limbaj cu anumite specificități (G. Bosinski, 1990; A. Leroi Gourhan, 1990) ale comunităților umane respective, intrând în cadrul creației artistice cu valoare de sacru colectiv. Precizăm că redarea mâinii protectoare sau de sacrificiu a trecut și în iconografia creștină (V. Chirica, 2006, p. 26), poate tot prin acele elemente de trecere și transmitere. Interpretarea mâinilor cu cinci degete desfăcute, în sus, semnificând oranta, redate pe ceramica de tip Precucuteni-Tripolie, este deosebit de interesantă și aduce noi valențe în ceea ce privește semnificațiile
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
cultice, cu caracter religios, obligându-ne să revenim din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de aceea va bate Domnul pe Amalec din neam în neam !>> (Ieșirea, 17, 8-16). Pe de altă parte, relația uranic-uranic este consemnată, potrivit canoanelor Noului Testament, atunci când Maica Domnului este considerată principalul intermediar între creștini și Divinitate, fiind ilustrată în iconografie cu mâinile înălțate la rugăciune (Fig. 11/1). În serviciul religios, există și relația htonic-uranic atunci când, în cadrul Sf. Liturghii, preotul este cel care ridică mâinile la rugăciune pentru transformarea pâinii și vinului în Trupul și Sângele Domnului (Fig. 11/2-3
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Sacră este fiica lui Ra, zeul soarelui, prin urmare o divinitate care ocupă un loc de primă mărime în panteonul egiptean, dominat de spirite astrale, vegetale și zoomorfe. Hator mai este „marea vacă a Cerului”, altfel spus, principiul feminin fundamental, iconografia mitică reținînd-o în chip de bovină, leoaică, șarpe. Ea era principalul aliat al zeului Ră în lupta permanentă cu șarpele infernal Apop. În mitologia egipteană „mai nouă”, Isis era înlocuită ori asemănată cu Hator, în chip de acolită a lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se observ... nici „supralicitarea” contestației regimului comunist, de vreme ce numai 6,7% din paginile perioadei 1918-1992 abordeaz... Prim...vară de la Praga și 8,26% sfîrșitul comunismului. Dar faptele importante și inițiatorii contestației sînt clar menționați atît În text, cît și În iconografie: fotografii cu A. Dubček, cu țin...rul Jan Palach, cu V. Havel, cu invazia sovietic... sau cu vizitele lui Gorbaciov și Ioan Paul al II-lea. O păgîn... Îi este dedicat... Chartei 77. Num...rul personalit...ților citate În lucrare
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și rămâne o imagine"7. Ideea moartea ca renaștere, călătorie sau trecere a fost tardivă și secundară. Imageriile nemuririi (fiindcă abia de curând morții din Occident mor pentru totdeauna) au precedat doctrinele supraviețuirii. Unde apare, în secolul al IV-lea, iconografia creștină, care nu era prevăzută în programul Părinților Bisericii? Pe sarcofage și în catacombe. Și ce relatează aceste alegorii încă abstracte? Triumful credinței asupra morții, învierea lui Christos, supraviețuirea martirilor. Primele imagini ale acestei credințe noi care afirma că refuză
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să fie interzis. Știm că existau statui de tauri și lei în Templul lui Solomon (fațada acestuia se vede pe unele monede din vremea celui de-al doilea război evreo-roman). În afara motivelor geometrice și ornamentale permise, s-a descoperit o iconografie iudaică, de influență greacă sau orientală, în primele secole ale erei noastre, încălcând interdicția. O Biblie ebraică în imagini, Estera și Mardoheu în benzi desenate? Sugestie sacrilegă, dar pentru care stau mărturie frescele aproape iluzioniste din sinagoga de la Dura-Europos, pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
statului, se trece de la "orice război este injust" la "există războaie juste" și de la "orice imagine este idol" la "există imagini venerabile". Teodosie și Iustinian, în secolele al V-lea și al VI-lea, accentuează, sub acoperirea antiudaismului, recursul la iconografia cu caracter păgân și toate vechile trucuri de captare prin imagini a maselor. Căci erau războaie de dus împotriva păgânilor iar pentru a reuși în război, e nevoie de soldați și de imagini. Acel labarum al lui Constantin, care a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
teologică era așadar și o răzvrătire a clerului secular împotriva celui regulat, acesta din urmă având puteri depline asupra imaginii autorizate. Instituția ecleziastică nu a renunțat ușor la dreptul ei de a face poliția imaginii, de a codifica și controla iconografia. Cu bune motive: nu trebuia să canalizeze forțele supranaturale, să garanteze asemănarea cu modelele? A nu pune această rezervă de putere în slujba dreptei credințe nu însemna a o lăsa în mâna Demonului? Preluarea controlului asupra atelierelor însemna pentru Imperiu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și prin natură. În perioada ei propriu-zis creștină, era idolului ne poartă de la Ravenna la Sienna. Ea este organizată după modelul bizantin, reflectând astfel hegemonia creștinismului oriental asupra corespondentului său occidental. Moștenitor direct al Imperiului Roman, loc de sinteză a iconografiilor imperială și creștină, Bizanțul, după criza iconoclasmului, joacă rol de pivot și legătură între Orientul helenistic și Occidentul gotic. Carol cel Mare, iconodul moderat, rămâne, sub influența Bizanțului, un partizan "de mijloc" al imaginii, care nu trebuie nici distrusă, nici
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]