489 matches
-
proiectului; reușește să înceapă filmările în 2013. În decembrie 2014, Ana este aplaudată în picioare la premiera de gală oficiată în cinematograful Uniunii Cineaștilor. După patruzecișidoi de ani petrecuți într-o asiduă căutare a celor mai ascunse sensuri ale unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cumulând funcții narative multiple: este eul narator și eulconștiință care ordonează prin experiențe de cunoaștere lumea, este protagonistul romanului, care „se povestește pe sine“ (narator autodiegetic). Ștefan este un spirit lucid și absolutizant, orgolios și inflexibil, aplicând tiparul său de idealitate realității și oamenilor din jurul său. Având orgoliul unui Pygmalion care o creează pe Galateea după modelul său de perfecțiune (Fată dragă, destinul tău este și va fi schimbat prin mine), Ștefan aspiră la o iubire absolută, dar alături de Ela (personaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Saru Sinești este întruchiparea scenică a ideii de dreptate individuală, în vreme ce Frantisek Praida este „vocea“ dreptății sociale, iar Gelu Ruscanu ilustrează scenic conceptul de dreptate absolută. În al doilea rând, piesa este o „dramă absolută“ a contradicțiilor dintre realitate și idealitate, în care se zbate conștiința lui Gelu, fiindcă foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe pe lume. Simptomatică este compararea lui Gelu cu revoluționarul francez SaintJust, arhanghel al Dreptății
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sa biologică și socială (are o identitate, o familie, o profesie), dublat de Ionaghinionistul, care trăiește în orizontul nenoro cului și incomunicării (singurătate psihologică; omul ce șia pierdut ecoul) și Iona visă torul solitar. Primul conflict - între realitatea trăită și idealitatea visată - este de ordin existențial. În tabloul al doilea, vocea unui Iona resemnat se opune vocii omului revoltat, care trăiește un conflict cognitiv. Sfidând limitele, el devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
secvențe/citate comentate Personajul central al dramei este, ca toți eroii camilpetrescieni, un halucinat căutător al absolutului, un spirit lucid, care are orgoliul de a impune lumii principiile sale inflexibile, cu obsesia de a modela oameni și situații în tiparele idealității sale. Consecvent și ferm în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând că viața nu merită să fie trăită dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în ideile despre justiție și iubire, el nu abdică de la ideal, considerând că viața nu merită să fie trăită dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic. Piesa este o dramă a contra dicțiilor dintre realitate și idealitate în care se zbate o conștiință, o inteligență severă cu ea însăși. Foamea de puritate și de certitudini devorează ființa eroului: O iubire care nu este eternă nu este nimic, fiindcă Fără certitudine nu există adevăr și nu există frumusețe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și static al lucrurilor, ci e pus să lucreze, să miște, să articuleze totul"43. Sau percep realitatea din perspectiva unui ideal de neatins, spre care-și ridică nostalgic privirea, și resimt acut prăpastia ce se deschide între realitate și idealitate. Nici clasicii nu procedaseră altfel, numai că ei, invocând o rațiune superioară, acceptaseră cu o nobilă resemnare și chiar cu seninătate fatalitatea "legilor" universale și obiective, transcendente. În schimb, răzvrătiții romantici, la care accentul cade întotdeauna pe individual și subiectiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
următorul argument: spre deosebire de Hegel, Dilthey înfățișează și istoria preconceptului, geneza lui145. Bineînțeles, nu ne-am hazarda să susținem că în cazul lui Hegel preconceptele cu care operează filozoful au un caracter pur transcendent pogorându-se de-a dreptul din zona idealității într-o realitate pe care o însuflețesc: bunăoară, Fenomenologia spiritului ne determină să credem că și preconceptele hegeliene au propria lor istorie numai că în lucrările de istorie a filozofiei și de filozofie a istoriei Hegel ignoră istoria preconceptelor, sare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care are la bază ceva comun"; creând un produs, totalitatea însăși are "un caracter teleologic"(s.n.)104, afirmă Dilthey în Der Aufbau... De aceea, Gadamer observă că punctul de plecare al interpretării hermeneutice asupra semnificației trebuie pus în legătură cu autoexegeza vieții: Idealitatea semnificației nu trebuie atribuită unui subiect transcendental, ci ea crește din realitatea istorică a vieții. Viața însăși este cea care se desfășoară și se configurează către unități inteligibile și individul izolat este cel de către care acestea sunt înțelese ca atare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate printr-o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel, în System der Ethik, Dilthey se exprimă cât se poate de tranșant: "Ori o idealitate imanentă a lumii și a științei, ori nici una"174. La filozoful hermeneut întîlnim, așadar, o comprehensiune imanentă, ceea ce înseamnă, evident, mai mult decât metafizica "pozitivistă", "imanentă" la care se referă Mircea Florian (vezi I, 3D). O asemenea comprehensiune are la
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Mans. Din 1987 i se acordă azil politic în Franța; din 1990 i se aprobă cetățenia franceză. În prezent trăiește între Nisa și București. Toată această experiență n-a reușit să-l abată pe profesorul și comparatistul Nicolae Balotă de la idealitatea crezului său în omenie, în frumusețea cordială și hăruită a scrisului. Ca și atunci când dădea la iveală cărți provocatoare începând chiar din titlu "Euphorion" (1969), "Urmuz" (1970), "Lupta cu absurdul" (1971), "De la "Ion" la Ioanide" (1974), "Arte poetice ale secolului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mama și fiul se întîlnesc în fervoare) este expulzată. În viziunea părintelui, exercițiul mistic apare acceptabil doar ca "mijloc pentru dezvoltarea fanteziei". Tema "datoriei" răsună timpuriu în viața lui Bologa. Exprimată de tată, în varianta "datoriei părintești", aceasta exaltă valoarea idealității, într-o formă patetică: "Copilul trebuie să înțeleagă de la început că viața omului numai atunci e prețioasă cînd urmărește un ideal." Perioada studenției începute în filosofie corespunde încercării de a așeza gîndirea într-o ramă conceptuală proprie, formă la care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
dosul căruia să nu mai fie nimic, în care să se cuprindă și să se lămurească chiar și neantul..." (s. n.) " Concepția de viață" sună patetic în rostirea personajului care nu a experimentat, care nu a avut mijloacele să confrunte o idealitate abstractă cu mersul plenar al vieții. Ocazia, în plus, de a cîntări prețul acestei vieți, cu sens elementar inițiatic, a lipsit lui Apostol Bologa fundamental. Asemănătoare ca punct de situare în lume, căutarea unui punct de sprijin în afara credinței apare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
credea arhitectul)..." Tocmai de aceea, succesul persuasiunii devine improbabil: "chestiunea depășea cu mult limitele pedagogiei paterne." "Junele", cum îl ghilimetează naratorul, urmînd indirect vorbirea interioară a tatălui ("dobitocul", mai simplu raportat la categoriile lui Ioanide) "făcea altă politică." Degradarea naturii idealității, cum și împrejurarea inacceptabilă că o a doua sacrificată este Pica, subjugată erotic de un "Mirabeau de Dunăre", verifică ereditatea eșuată, acoperită de ironie. Apărînd subit tatălui drept "adevărat monstru de disimulație", Tudorel nu mai poate intra în jocul nevinovat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
care credea că dragostea înseamnă drept la viață și la moarte asupra partenerului. Ela se află într-o permanentă devenire, de la idealul feminin la femeia comună. Este o devenire în conștiința soțului ei, care o plasase într-un tipar de idealitate. Noi o cunoaștem prin prisma conștiinței lui Ștefan Gheorghidiu, din care cauză nu putem delibera; nu putem lua atitudine. Ela este personajul feminin care simbolizează idealul de iubire, în ochii bărbatului însetat de absolutul iubirii. Orgolios, Ștefan Gheorghidiu râvnea la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este un erou suprauman rătăcit într-o lume subumană. Concluzia lui Praida din finalul piesei este elocventă: "Pentru ceea ce năzuia el să înțeleagă, nici o minte omenească nu a fost suficientă până azi... L-a pierdut orgoliul lui nemăsurat". Tiparul de idealitate a lui Gelu Ruscanu vizează "un ideal, gândit ca etern și pur, static în perfecțiunea lui astrală" (Elena Zaharia Filipaș). Suflete tari În timp ce protagonistul Gelu Ruscanu din Jocul ielelor era obsedat de dreptatea absolută, Andrei Pietraru din piesa Suflete tari
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
narativă, stilul multialuziv, tipologic și semantic vorbind. Pe acest traseu al obsesiei, Alexandru are elanuri livrești spre o eminesciană vrăjitoare, cu toate fanteziile soldatului în permisie. Un Werther evazionist, timid, dar și emfatic, neînțeles în visul său de iubire și idealitate, în violent contrast cu dizarmonia istoriei, a agoniei pe câmpul de luptă. Dezertează, așadar, din climatul hidos, din textura sângeroasă a pânzelor lui Goya, tocmai când se declanșează funesta sarabandă a spintecării și tranșării porcilor; prefață la festinul delirant al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ecourile cele mai vizibile sunt cele din Cântarea cântărilor ("Viorile plâng pe inima mea/ așternându-se/ ca pletele fecioarei peste primul sărut") și textele orfice ("coapsele tale / cântec de dor") și o transcrie într-o imagistică ținând mai degrabă de idealitate, de vizionarism. În general, percepției strict senzoriale îi este preferată potențialitatea actului, iluzia epifaniei erotice: "dormi/ goală ca o fericire despletită/ înăuntrul meu/ tulburând primul țipăt al pământului/ mi l-a dăruit Dumnezeu/ când am fost năzuit/ din fărdedurerea întunericului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el se caracterizează chiar printr-o anumită idealitate, absolut necesară pentru a identifica un semn ca fiind același în ciuda multiplelor sale variații și ocurențe. Dacă pentru Saussure semnul este o entitate psihică cu două fețe (un semnificant și un semnificat), pentru Derrida diferența dintre semnificat și semnificant este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
grecii antici, favorizați și de exemplele unor popoare din jur, au mers mai departe prin filosofie și științe. De aici, au trecut la "un tip uman aparte, care, deși trăiește în finitudine, tinde către polul infinității" (Idem. p. 31) și idealității (15), cum sunt temele infinite, scopurile, adevărurile, valorile adevărate, bunurile veritabile, normele "absolut" valabile. Grecii au mai inițiat "o nouă formă de socializare" și "o nouă formă de comunitate stabilă"; un "spirit cultural universal"; o nouă istoricitate: cea a "ridicării
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
articole se intitulează "La nationalité dans l'Art" și "L'Idealité dans l'Art", publicate consecutiv la diferență de o zi, ambele prefațând într-un fel deschiderea atât a Salonului Oficial cât mai ales a Expoziției Societății "Ileana". "Naționalitatea" și "idealitatea" în artă constituie cei doi poli pe care se întemeiază judecata critică a lui Bachelin cât și teza pe care o preia și o susține cu argumente, și anume Leon Bachelin susține că arta trebuie să fie națională dacă nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
guvernează într-un mod discreționar. Pictorul a căutat o soluție pentru exprimarea acestei tensiuni simbolice în chiar postura corporală contorsionată a tânărului al cărui trup pare cuprins de un elan vitalist, capul fiindu-i orientat în sus, formă a unei idealități efemere, în timp ce una dintre mâini îi este prinsă în firul care duce spre cea de-a treia ursitoare. Există aici reflexul unei contemplatio morosa, o perspectivă decepționată: Iubirea oferă o palidă consolare, ea întoarce spatele spectatorului, dar și tânărului, este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în politică"398, sunt reprezentate concret, în timp ce reprezentarea corului de îngeri cunoaște o maximă abstractizare, care trimite spre pictura prerafaelită, în special cea a lui Dante Gabriel Rosetti. "La fiecare nivel, cele două lucrări dramatizează relația negativă dintre realitate și idealitate, dintre domeniul legii și al puterii pe de o parte și domeniul artei și al grației, pe de alta"399. Arta este cea care-l naște pe eroul eliberator, vezi ieșirea din "uter" patronată de figuri benevolente ale feminității. Acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult..” (p. 257) Povestitorul este astfel cel care, în ultimă instanță, îmbină realul cu fabulosul în cele mai surprinzătoare moduri. Poveștile stau sub semnul acestei permanente oscilări care ilustrează de fapt nevoia omului de a se situa între realitate și idealitate. Atemporalitatea basmelor, sugerată prin formula inițială „Era odată” care urmărește doar aparent tiparul folcloric, reflectă încercarea autorului de a permanentiza întâmplările, de a le da un caracter de generalitate cu dominantă umoristică. Mesajul basmelor lui Creangă este, în cele din
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
prin spirit; iar problemele spiritului duc dinspre materia fizic, spre substanța metafizic, pe acest teren abordrile acelui timp (cel puțin la noi fiind pline de riscuri. Dar, sigur c nu exist tentație mai mare decât a confunda împlinirea uman și idealitatea conceptual cu propria noastr existenț! știm îns bine ce pondere crescând o au științele psihosociale din sistemul științelor în general și cât de mare este efectul educației și autoeducației, pentru a nu face abstracție tocmai de ceea ce particularizeaz ori caracterizeaz
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]