533 matches
-
avizul persoanelor independente, calificate în domeniul medicinei, nutriției sau farmaciei, ori al altor specialiști responsabili de îngrijirea mamei și a copilului. ... (7) Etichetarea formulelor de început nu poate include imagini cu sugari, nici alte imagini sau texte care ar putea idealiza utilizarea produsului. Cu toate acestea, etichetarea poate să includă reprezentări grafice care să faciliteze identificarea produsului și să ilustreze metodele de preparare. ... (8) Etichetarea formulelor de început nu poate să conțină mențiuni nutriționale și referitoare la sănătate decât în cazurile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146807_a_148136]
-
prezent, predă la o universitate australiană. Isabel îi răspunde, stabilindu-se astfel o corespondență regulată. Pe măsură ce înaintează corespondenț a, aflăm că Isabel a fugit din cauza unor neînțelegeri cu familia. Într-un fel, a fugit și de țara pe care o idealizase după 25 aprilie 1974, dată cunoscută în străinătate ca Revoluția Garoafelor. Petru - al cărui nume este mai apropiat, din punct de vedere fonetic, de portughezul „Pedro” decât de „Petre”, mai comun în românește - este invadat de o nostalgie indiscutabilă, revenind
Reflecții asupra romanului Lisboa para sempre de Mihai Zamfir by Fernando Couto e Santos () [Corola-journal/Journalistic/4680_a_6005]
-
pe Lucian Blaga și Spațiul său mioritic ), câțiva scriitori și un mare teolog, Dumitru Stăniloae, care a scris Reflecții despre spiritualitatea poporului român, și care ne mai țin încă în trezie în ceea ce privește veșnicia și deopotrivă moartea cotidiană a satului ancestral; idealizat până nu demult într-o sintagmă-clișeu: gură de rai. Știu, însă, un singur lucru, pe care l-am învățat din viață și din Omul recent de H.R.Patapievici: când câștigi ceva negreșit și pierzi, în aceeași măsură, sau poate chiar
Marea spaimă by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/8301_a_9626]
-
privim și îl judecăm, preponderent, pe baza a ceea ce i-a urmat, raportându-l involuntar la contramodelul urbanismului comunist. Pe lângă o monstruozitate arhitectonică precum Casa Poporului, Sodoma și Gomora devin niște cetăți aproape simpatice. Dar pentru predecesorii noștri, acel București idealizat de strănepoți constituia un mediu firesc de viață, un oraș cu lumini și umbre, culori calde ori țipătoare, arome îmbătătoare și miasme de hazna. A le percepe - fie și prin intermediar - și pe unele, și pe celelalte mi se pare
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
condamnați la moarte prin înfometare în Ucraina, nici închisorile pline, nici domnia terorii. în cartea de la cap la coadă laudativă Zile roșii, nopți albe, nu avea să sufle nici un cuvânt despre fața întunecată a societății pe care, pe atunci, o idealiza. în timpul răboiului civil a fost acolo unde era de așteptat să fie, alături de republicanii spanioli. N-a părăsit însă orașul Sevilla împreună cu republicanii, a fost prins de trupele franchiste și condamnat la moarte și, în răstimpul celor trei luni petrecute
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
răspuns simetric la bustul sfântului Rossore văzut la începutul periplului printre portretele renascentiste. Dacă Donatello transformă relicvariul medieval conferind chipului caracteristicile unui model din Quattrocento, la Bellini un personaj a cărui identitate este cunoscută este pictat sub semnul unui personaj idealizat cu care dorește să se identifice. Luați împreună, acești doi piloni care mărginesc expoziția sunt o emblemă a temelor contradictorii ce dau viață istoriei portretului în Renaștere, așa cum este ea prezentată în manifestarea de la Metropolitan: obiectiv și ideal, intim și
Chipuri ale Renașterii by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4954_a_6279]
-
părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a lui N.Steinhardt, dispus a idealiza "subumanitatea" universului caragialesc. Cum așa? Să fie o pauză a vigilenței critice? În realitate, Al. Paleologu e incompatibil cu Caragiale. Provenit din "lumea bună", e radical deosebit de scriitorul cu rădăcini sociale și temperamentale înfipte în humusul gras al periferiei balcanice
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în același timp, și una pe dos. Care sistematizează prin anecdote și trage concluzii ocolind. Care idealizează nostalgic și ciupește ironic, refăcând un echilibru necesar. Luându-și, în cazul nostru, ca material documentar un oraș pe care Caragiale într-un secol, și Eliade în celălalt îl întorseseră, deja, ca pe o mănușă. Firește, nimeni nu confundă orașul
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
insul "ademenit de mirajul singularizării", adică la sine însuși. Provincialul interiorizat se vede nevoit a evada din concret, căci acesta îi dă simțămîntul "unei monotonii insuportabile", al recunoașterii "unei limitări personale organice". Adică al unei înfrîngeri. Compensator, un atare individ idealizează violent, utopic: "Orice provincial este un Don Quijote, lipsit însă de anvergura tristului cavaler, lipsit de universalitatea umană caracteristică eroului devenit simbol". Egocentrismul e o maladie care poate evolua în două direcții, fie printr-o aprofundare a "răului" , prin "claustrarea în
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
nu mai are nimic de cîștigat sau de pierdut și care dorește să contribuie la punerea lucrurilor într-o lumină corectă, aducînd mărturia unui participant direct la istoria zbuciumată a acelor ani. Cazaban nu își renegă, dar nici nu își idealizează trecutul. Egal cu sine, el judecă faptele bune și faptele rele, retrăiește speranțele și dezamăgirile își recunoaște propriile naivități și erori, dar nu iartă nici tendința tot mai prezentă astăzi, de a privi lucrurile în alb și negru, în virtutea unei
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
totalitar, nefiind vorba prin urmare de o culpabilizare a criticii care s-o fi îndemnat să scoată în față vechile victime, s-ar explica în primul rând prin faptul că aceștia fuseseră actori principali pe o scenă a literaturii interbelice idealizată mereu de lumea culturală românească intrată în conul de umbră al comunismului după 1948. Da, dar naționalismul lui Eliade, Noica, Cioran nu devine, ci revine după 1989. Să luăm cazul particular al lui Constantin Noica. Katherine Verdery observă (în op.cit.
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
literare, din vârful până-n subsolurile ierarhiei, s-au simțit atrase (ori obligate) să veștejească bogăția în numele orgoliului sărăciei. O sărăcie resimțită invariabil ca simbol al cinstei, neprihănirii, moralității fără fisură. Formula „sărac, dar cinstit“ nu are atât menirea de-a idealiza simplitatea armonioasă a pauperității (!), cât echivalarea automată a bogăției cu hoția, sperjurul, corupția, lipsa de scrupule... cu orice, numai cu munca, onestitatea și firescul profitului - nu! Sigur că avem și câteva insule turghenieviene de medelenism, personaje precum Sașa Comăneșteanu, câte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
prea tranșantă spunând „aceasta a fost adevărata tragedie”, prea rezumativă după ce vorbise mai înainte despre o evoluție cu sinuozități, cu îndoieli și cu întoarceri din drum temporare, ca și despre „casa lui Rusia”. În esență, totuși, acesta fusese procesul: Istrati idealizase Revoluția, sovietele și, dezmeticindu-se, a spus despre ele adevăruri care, dintr-un motiv sau altul, multora nu le-au convenit. Dincolo de ideația urmărită cartea se citește cu plăcere pentru epica ei, pentru portrete, pentru descrierile de locuri. Vizitarea lui
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
aceea renunțase la ideea de a scrie cartea. înțelepciunea acumulată în anii lui de muncă i se părea, într-adevăr, ieftină, banală. Oamenii doresc cutare și cutare lucru. Doresc ceea ce nu au și nu li se va da niciodată. Și idealizează tot ce le este inaccesibil. "Și eu cum stau?" s-a întrebat Yoel, odată, într-o noapte, într-un vagon de tren aproape gol, care-l transporta de la Frankfurt la München. "Eu ce doresc? Ce mă mînă pe mine, din
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
senilizării spirituale. Mult mai echilibratul Lanzmann nu l-a urmat până la capăt pe maestru nici măcar în rătăciri către care-l atrăsese el însuși, așa cum a fost urcarea pe un piedestal a revoluționarului negru Franz Fanon din Martinica, nu i-a idealizat pe teroriștii germani, n-a ajuns maoist, dar derivele de neiertat ale lui Sartre sunt tratate cu un duh al blândeții absent din toate celelalte caracterizări sau evaluări. Legătura dintre Claude Lanzmann și cuplul Sartre-Beauvoir a fost indestructibilă. Cei doi
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
Pann, devenit un fel de reper cultural pentru secolul al XIX-lea. Avem a face, în acest caz, cu un soi de supralicitare postumă pe măsura ignorării sau a desconsiderării cu care l-au înconjurat pe poet contemporanii săi. A idealiza însă, în secolul XXI, lumea spirituală a lui Anton Pann înseamnă să cedezi unui impuls mai degrabă sentimental sau să împingi snobismul la ultimele limite. Strict literar, ceea ce îl particularizează în mod spectaculos pe Anton Pann este preluarea unui bagaj
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
care Nicoleta Marinescu era angrenată în promovarea Euroreferențialului, eu aflându-mă, ca și ea de altfel, la apusul carierei. Încercam să deschidem pentru colegii tineri poarta europeană a formării temeinice. Acum, Nicoleta Marinescu a gândit un manual pentru cei care, idealizând cartea, bat la poarta profesiei sau, ambițioși, își încearcă forțele în concursuri de promovare. Cunosc această carte din perioada în care era un manual cuminte și oarecum plictisitor, cum sunt toate, oricâtă originalitate se străduise autoarea să-i confere, prin
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Alianța Civică își exprimă în mod absurd neîncrederea în candidatul propriului său partid și dacă partidele din Convenția Democratică se aliază cu fostul tovarăș de luptă împotriva țării al lui Iliescu, e greu de prevăzut unde se va ajunge. A idealiza un compromis politic de neadmis mi se pare de aceea un nonsens. Chiar dacă trăim în plin Caragiale, nu trebuie să uităm că, de data aceasta, nu s-a pierdut o biată scrisoare de amor. S-a pierdut o întreagă țară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cu toate astea bradul a crescut strâmb vrei să zici. Daca furtuna cuvintelor tele nu-l va îndrepta, nu-l va îndrepta neci suflarea cea dulce și mirositoare a unei femei... Eu, dimpotrivă, am să-ncerc a împrospăta ș-a idealiza în el ideea acelei femei... Am scris un cântec ș-am să-l cânt azi la ospăț... Prin visăriile vinului voi deștepta visul cel frumos al acelei femei albe... Ea-l va însufleți, îl va-ntoarce... De nu, nu strică
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
situației politice postbelice. Tac și ascult. „De la un anumit nivel uman, indivizii se Înțeleg instantaneu, să știți. Indiferent de limba, culoarea sau experiența lor”, spune profesoara de germană care lucrează cu oaspeții la DAAD. Prietena mea bibliografă intervine: „Să nu idealizezi. Dacă ar trebui să lucrezi, să trăiești viața zilnică, ai Întâlni repede și viclenia, și răutatea, și invidia”. Berlinul mă avantajează, probabil: nu sunt silit să descopăr rutina, pot căuta doar potențialitățile. * „Sperăm că v-ați mai Înseninat după zbuciumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe Ravelstein), ideologul elitist și criticul sarcastic al decăderii democrației americane Într-un carnaval vulgar de „pop-culture”, n-ar fi nici ea străină, au susținut unii, de această situare la „dreapta” spectrului politic. Ca un veritabil romancier, Bellow nu-și idealizează eroul. Scrutarea (sau inventarea) frivolităților, ambiguităților și secretelor personajului nu este decât fireasca meserie literară, nicidecum un prilej de detașare critică „dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut pe scenă, fiindcă totuși Cehov a idealizat-o. Mai puțin insistentă, dar la fel de ghinionistă, a fost și matematiciana Olga Kundasova; Mi-ar fi necaz să mă Împiedic toată ziua, de o femeie! Totuși, n-ar fi rău să mă Îndrăgostesc!”(Îi scris lui Suvorin În 1892). Inconsecventă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de vorbit și să plece, cu Jerry cu tot. Nu m-ar fi deranjat câtuși de puțin ca potaia să se tolănească pe o canapea și s-o băloșească, atâta timp cât Sdgsgff era alături de mine, discutând și bând vin. Poate că idealizam frumusețea ei și mintea mi-o luase puțin razna. Văzută de la înălțimea balconului, te ducea cu gândul la o fată care face reclamă unui produs ridicat deasupra capului și prezentat camerei. Un zâmbet în plus, și iluzia ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în vârstă. La Mărășești, trenul a apucat spre Galați, lăsîndu-mă melancolic, căci... deja începusem să mă amorezez de fata cea de 12 ani, ori ceva mai mare! (Rar om să fi fost mai dispus la amor, decât mine! Amor care idealizează, care face scumpă pe ființa iubită, care lasă o melancolie intensă la despărțire!... Și aceasta din cea mai îndepărtată copilărie!) Dar la Mărășești, în gară, mă aștepta mătușă-mea, care avea o pălărie frumoasă, un pardesiu de voiaj, o geantă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sufletului la un diapazon mai înalt, când ne găseam toți, departe de lume, într-o odăiță mobilată ca în vremea veche. Era o crâșmă cum nu mai sunt, ca hanurile de la drumul mare, ca acele hanuri pe care le-a idealizat Sadoveanu. Odată, când ne-am întors în Bârlad după Crăciun, am adus, unii dintre noi, niște păsări gata curățite, le-am dat la fript la o chitărie și am petrecut la crâșma lui Iordache Leu toată ziua. Spre seară, ne-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]