503 matches
-
sentimentului privațiunii/deposedării, adecvați sunt alți termeni: sentimentul eșecului, senzația propriei neputințe. Frustrarea este resimțită ca insatisfacție, iar aceasta este percepută ca nemulțumire sau ca suferință morală. „Se produce concomitent un fenomen care, ca prim efect, intensifică și dramatizează frustrarea: idealizarea valorii absente sau pierdute. Valoarea crește datorită absenței obiectului dorit. Acest fenomen explică polarizarea nemulțumiților asupra obiectului nemulțumirii lor, ceea ce conduce la creșterea tensiunii psihice” (Druță, 2001, p. 162). Nu există fenomene de frustrare în sine, rupte de realitatea exterioară
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
românesc: Ex Occidente Lux. Gest spiritual reflex, joc spontan de afinități, nostalgii sentimentale, satisfacții complexe foarte personalizate și totodată foarte obiective, de mare entuziasm patriotic conștiința europeană a iluminiștilor români reprezintă un act de adeziune fundamentală. Această aspirație atinge prin idealizare și frecvență dimensiunile unui adevărat curent cultural și de idei. Animatorii săi, tot mai numeroși după 1800, sunt, după expresia lui Naum Râmniceanu, inimile doritoare de cunoștința Evropei (el însuși fiind astfel de inimă), viu preocupați de a fi înlăuntru
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
35. Poate că Freeden este mult prea dur atunci când declară că distincția realistă între politică și dominație nu este decât o "manevră verbală/definițională"36, însă el are, fără îndoială, dreptate atunci când susține că ea constituie rezultatul unui "proces de idealizare" - inclusiv, aș adăuga, în sensul unui proces de moralizare - a politicii 37. A doua precizare, ce răspunde imperativului de a fi corect față de realiști, este aceea că argumentarea prezentată în acest capitol nu arată că distincția între realism și moralism
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
riguroasă pentru a răspunde exigențelor raționale ale celor care caută [într-o lucrare de filosofie politică] mai mult decât câteva intuiții fără legătură între ele"2. Spre deosebire de cei mai mulți realiști, foarte supărați - și critici față - de înaltul grad de abstractizare și idealizare al afirmațiilor și teoriilor moraliștilor, Williams recunoaște despre demersul lui Rawls din A Theory of Justice că "orice întreprindere de tipul acestui proiect trebuie să-și opereze mișcările fundamentale, în mod evident, la un înalt nivel de generalitate; a presupune
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
lucrare cu un "caracter profund teoretic", una ale cărei teorii "au tendința de a satisface mai curând exigențele eleganței formale decât pe cele ale realismului ancorat în concret" și care "își lasă concluziile la un înalt nivel de abstractizare și idealizare, unul cu mult deasupra sau dincolo de realitățile politice prezente"4. Însă, continuă Williams, în contradicție evidentă cu realiștii radicali, "acest fapt nu constituie o slăbiciune a cărții, deși Nozick ar fi trebuit să evidențieze mai bine ceea ce oferă și ceea ce
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
economică, 133-134 F fascism, 104 fericire umană, 132 fezabilitate, 20-22, 76, 118-119, 121 filosofie experimentală, 135 filosofie morală normativă, 105 forța motivațională a argumentelor morale, 144, 148, 150 H hubris, 99 I ideal al dreptății, 42, 44, 46, 107, 118 idealizare, 77, 81 idealuri de organizare (socială și politică), 16-18, 20-24, 39, 42, 45, 78, 100-101, 110, 146-147, 149, 151-152, 154-156, 159-160 idealuri morale, 27, 32, 60, 98, 102, 143 imparțialitate, 32, 120 imperativul categoric kantian, 24 impozitare progresivă, 45 individualism
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
reapar în nenumărate descrieri pe care scriitorul le dorește puternice, directe, zguduitoare”, subliniază autorul monumentalei opere amintite. Rebreanu atinge limita socială și psihologică posibilă, voind să justifice faptele personajului principal din roman.Scriitorul nu interpretează această motivare pe linia unei idealizări și absolviri, inoculând astfel, interpreților critici, viziunea sa sănătoasă, dar complexă, legată de acest unic destin întrevăzut la Ion. Pentru a și-o alunga din inimă și din minte,când o vede pe Florica, devenită pentru el simbolul dragostei pătimașe
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
1978; Tia Șerbănescu, Arta de a trăi frumos, RMB, 1980, 11 091; Dana Dumitriu, Un roman de dragoste, RL, 1980, 30; I. Sîrbu, Romanul confesiune, CRC, 1980, 32; Valentin F. Mihăescu, Viața ca dialog, CNT, 1980, 34; Sultana Craia, Tentația idealizării, LCF, 1980, 36; Magda Ciopraga, „Arta conversației”, CRC, 1980, 39; George Popescu, „Arta conversației”, R, 1980, 10; Rodica Florea, Voluptatea monologului, VR, 1980, 11; N. Carandino, Ileana Vulpescu și „arta conversației”, CL, 1980, 12; Băileșteanu, Refracții, 239-241; Radu Ciobanu, „Arta
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
periculoase în condițiile schimbării pieței, a condițiilor externe. 6.2.3. Stilul isteric/dramatic La stilul isteric, manifestarea propriilor emoții este excesivă; există o preocupare permanentă de a atrage atenția asupra sa; narcisism; dorința de stimulare, de acțiune; oscilații între idealizare și devalorizarea altora; incapacitate de concentrare. Specifice acestui stil sunt tendința de a atrage atenția altora și tendința către grandiozitate. Constelația personațității narcisice este trăsătura-cheie a acestor indivizi, alături de patternuri histrionice și ciclotimice. Aceste persoane exagerează talentele și realizările lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manifestă o slabă autodisciplină, slabă capacitate de concentrare și tendințe către reacții zgomotoase. Superficial pot fi primitoare, încântătoare, însă deseori sinceritatea, empatia și considerația pentru ceilalți sunt slab dezvotate. Îi folosesc pe alții pentru propriile lor câștiguri. Alternează între extremele idealizării și devalorizării. Relațiile lor tind a fi instabile. Când fantezia puterii, succesului, strălucirii nelimitate este atacată, astfel de lideri reacționează cu furie, mânie și acte răzbunătoare. Ei își apropie persoane cu structură de personalitate dependentă. Stilul grandios al acestor lideri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
beneficiari ai civitatis donatio), pot să devină cetățeni. După cum remarcă Schnapper, „romanii ș...ț au dat naștere ideii că, În principiu, cetățenia este deschisă și are vocație universală” (Schnapper, 2000a, p. 15). Dar, din nou, să ne ferim și de idealizarea cetățeniei romane. Desigur, aceasta dădea dreptul de a asista la adunări și de a nu fi condamnat În mod arbitrar, dar participarea politică era limitată de numeroase proceduri, ceea ce Îi permitea elitei să păstreze controlul puterii (vezi Gaille, 1998, pp.
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
varii identități concurente (religie, etnie, cultură, limbă, teritoriu, corporație), care i-au contestat mereu locul de valoare supremă postulat de teoriile clasice ale democrației” (ibidem, p. 31). Critica principală pe care o putem aduce viziunii lui Marshall se referă la idealizarea apartenenței cetățenești. Viața concretă ne arată că există și alți poli de identificare pentru indivizi: „Între public și privat, civil și civic, universal și particular, imaginea unui continuum este mai potrivită pentru a reprezenta cetățenia trăită decât cea a frontierei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
partizanii creolității este și aceea legată de utilizarea pe care o dau noțiunii de autenticitate, noțiune frecvent recurentă În manifestul lor. Această utilizare comportă fără Îndoială un risc, acela de interpretare maximalistă a ideii de identitate, ceea ce ar conduce la idealizarea unui trecut, a unei limbi și a unei culturi ce ar avea drept substanță invarianții care le leagă Între ele. Or, tocmai, identitatea nu se poate concepe ca un invariant, ci ca o dinamică. Dacă o vom concepe ca atare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
aptitudini, capacități sau trăsături originale. Norma de originalitate adoptată de către minorități accentuează această stare, care evocă cramponarea individului de recunoașterea de către ceilalți a ceea ce are el mai intim. O astfel de stare implică o tensiune mentală puternică, precum și o intensă idealizare de sine și a propriei capacități de creație. Acest tip de experiență există pentru că minoritățile respective caută două lucruri În același timp: să fie admirate și să influențeze publicul. Primul scop desemnează o strategie comercială, o tactică persuasivă și o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
suspinul creaturii tulburate” decât o „fericire iluzorie” și „o adunătură de superstiții” care disimulează sau ascund raporturile de dominație. Opunându-se interpretărilor tradiționale În termeni de animism sau naturism, analizele lui Durkheim cu privire la totemism pun În evidență un proces de idealizare și de transfigurare: „O societate”, citim În Formele elementare ale vieții religioase, „are tot ce-i trebuie pentru a trezi În suflete, prin Însăși existența sa, senzația divinului, căci ea este pentru membrii săi ceea ce un zeu este pentru credincioși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
actele comisive - intenția locutorului; actele expresive - variază în funcție de act, iar scopul ilocuționar este acela de a transmite o stare psihologică: plăcere/neplăcere, acceptare/respingere. În mod particular, în alcătuirea discursului publicitar, cerințele afective (care mizează pe valențe conotative euforice prin idealizarea obiectului publicitat) ocupă un loc important, alături de cele de natură materială (referitoare la produs), în construirea mesajului. Publicitatea exploatează la maximum manifestările psiho-afective, prin sondarea a psihicului uman și prin transformarea subliminală a produsului publicitat într-o formă de trăire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu sunt decât niște ipoteze, niște sisteme de explicație solid legate potrivit formei ecuației sau funcției: asta este egal cu aceea sau o determină pe aceea". Vom adăuga la această proprietate statutară enunțată de Braudel, care subliniază caracterul lor de idealizare logică a realului, că modelele sunt și construcții teoretice similare unei porțiuni a realității, dar nu realității în sine, cum constatau von Neuman și Morgenstern. Modelul nu este așadar teoria sau o teorie, ci aplicarea unei teorii la un obiect
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
argumentative și acribiei documentaristului. Complexul bacovian este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte, punctul comun al teoriilor din această zona hermeneutică este ideea decadenței; pe de altă parte, idealizarea, entuziasmul naiv, pe linia prejudecății descendenței simboliste. Titlurile din Complexul bacovian sunt în sine elocvente și fiecare capitol poate fi considerat o carte: structură exigentă, situare diacronică și sincronică a tezei elaborate, dezvoltare concentrică a ideii, la fiecare întoarcere asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care, deși își declară loialitatea națională, nu este totuși dispus să sacrifice necondiționat adevărul în numele crezului național. Accente aparținând ambelor curente sunt reperabile în literatura didactică prin care s-a consolidat memoria istorică românească. Efuziunea naționalismului pasional se manifestă în idealizarea purității, glorificarea neamului și eroizarea trecutului românesc. Rezultatul este un elaborat ideologic pe post de memorie națională, exprimat în formula sa cea mai cristalină în prefața programatică a manualului semnat de C.C. Giurescu: Urmărind desfășurarea sbuciumatei dar frumoasei noastre istorii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
statale își implementează programul de loializare politică a corpului social față de statul-națiune și față de ordinea consființită a lucrurilor. Paradigma clasică a memoriei naționale românești a evoluat de-a lungul unui crescendo al patosului naționalist, ale cărui trepte sunt următoarele: a) idealizarea trecutului - aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lucrurilor. Paradigma clasică a memoriei naționale românești a evoluat de-a lungul unui crescendo al patosului naționalist, ale cărui trepte sunt următoarele: a) idealizarea trecutului - aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune interpretativă întâlnită în majoritatea, dacă nu chiar în toate, culturile umane de până la încheierea epocii moderne a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
patosului naționalist, ale cărui trepte sunt următoarele: a) idealizarea trecutului - aceasta se produce ca efect direct al etnocentrismului în conceptualizarea trecutului. Ca specie a etnocentrismului, idealizarea trecutului poate fi considerată o "universală mnemonică", în sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune interpretativă întâlnită în majoritatea, dacă nu chiar în toate, culturile umane de până la încheierea epocii moderne a meta-povestirilor (Lyotard, 1993). Ca produs derivat din etnocentrism, idealizarea trecutului în memoria colectivă se produce
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sensul în care, ca și etnocentrismul, idealizarea propriului trecut colectiv pare a fi o distorsiune interpretativă întâlnită în majoritatea, dacă nu chiar în toate, culturile umane de până la încheierea epocii moderne a meta-povestirilor (Lyotard, 1993). Ca produs derivat din etnocentrism, idealizarea trecutului în memoria colectivă se produce "natural", fără promovarea realizată de către o ideologie specifică. În schimb, toate celelalte secvențe ale crescendo-ului patosului naționalist sunt produsul unei asidue munci ideologice și expresii ale unui "narcisism colectiv" din ce în ce mai exacerbat; b) glorificarea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cine sunt nostalgicii?". Prin ce se caracterizează categoria socială a nostalgicilor față de persoanele care sunt mai mulțumite cu ordinea politică democratică? Asumpția de simț comun care fundamentează analiza de față este aceea că nostalgia este o reacție de pozitivare și idealizare a trecutului comunist specifică "pierzătorilor tranziției". Astfel, este de așteptat ca modul de raportare nostalgic față de trecutul comunist să fie o strategie de a face față prezentului dificil într-o proporție mai mare în rândul indivizilor cu venituri economice scăzute
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este exclus ca, prin ricoșeu, să transfere pozitivitatea pe care o manifestă față de propria lor biografie regimului socio-politic înăuntrul căruia aceasta s-a desfășurat. În tot cazul, facilitată sau nu de mecanismul transferabilității afective dinspre biografia personală înspre regimul socio-politic, idealizarea trecutului comunist survine pe un fond experiențial și pe baza unui stoc de amintiri de primă mână despre realitatea comunistă. Nu același lucru se poate spune și despre generația postrevoluționară de adolescenți născuți după 1989. Neavând ocazia biografică de a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]