1,197 matches
-
recent sau pentru că a fost un regim politic de o violență fără precedent la scara istoriei, ci mai ales pentru că răul și această violență au venit cu și sub masca promisiunii unui Bine Suprem care ar justifica și legitima violența. Ideologii și ideologia regimurilor politice de tip comunist-totalitar pretind și revendică faptul că ar cunoaște în mod obiectiv, științific, legile istoriei și Binele Suprem către care se îndreaptă în mod inexorabil omenirea și că acest Bine poate fi atins prin accelerarea
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu și mai mare succes, până în martie 1953. Creându-și posibilitatea de a bulversa în orice clipă eșichierul politic, Stalin caută să contrabalanseze efectele unei evoluții inevitabile după introducerea planurilor cincinale și dezvoltarea complexului militaro-industrial: întărirea pozițiilor „tehnocraților” guvernamentali în detrimentul ideologilor și activiștilor PCUS. Până la sfârșitul domniei sale, Stalin se confruntă cu o dilemă pe care nu reușește s-o depășească. Voința de a vedea comunismul - adică puterea proprie - extinzându-se și în străinătate impune necesitatea de a se dota cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
s-o părăsească mai târziu, deziluzionată. Intelectualii nu ocupă un loc central în teoria marxistă, Marx* menționând că doar o „mică parte a clasei dominante se desolidarizează de ea pentru a se alătura clasei revoluționare [...], în particular, o parte a ideologilor burghezi care s-au ridicat până la înțelegerea teoretică a mișcării istorice” (Manifestul Partidului Comunist). încă înainte de luarea puterii, Lenin* consideră intelectualitatea ca pe o categorie mic-burgheză, oscilând între difuzarea ideilor clasei dominante și adoptarea unui comportament revoltat. El nu încetează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vehemente companii antioccidentale. Tentativa lui Grossman de a publica, în 1960, Viață și destin, o valoroasă frescă istorică punând în paralel regimurile sovietic și nazist, se soldează cu confiscarea manuscrisului de către KGB. Secundat de ministrul Culturii, Furțeva, și de principalul ideolog al partidului, Suslov, Hrușciov supraveghează activitatea intelighenției, datoare, după ei, să reflecteze „rolul crescând al partidului în identificarea comunismului”. în 1962, acuzându-i de „formalism” și de „abstracționism”, el îi critică pe tinerii artiști care expun la Moscova, viitor focar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tot așa cum, în perioada precedentă, teoria reprezenta un ambalaj ideologic vag pentru un compromis potrivit unei situații internaționale, și locale tranzitorii, etapa care începe cu anul 1948 face explicit imperativul politic al monopolului puterii comuniste. Este și ceea ce explică Rîvai, ideolog PC ungar: „Noi trebuie să terminăm odată cu conceptul potrivit cărui clasa muncitoare își împarte puterea cu alte clase. Regăsim în asta reziduurile punctului de vedere după care democrația populară este un stat cu totul original, diferit de statul sovietic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Serghei Rahmaninov, el a ales Statele Unite. Mulți dintre acești opozanți s-au exilat de bunăvoie, alții însă, sunt victimele reactivării unei cutume antice, surghiunul. în toamna anului 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de intelectuali - economiști, scriitori, profesori -, denunțați ca „ideologi burghezi activi”. Printre aceștia, numeroși savanți cunoscuți: filosofii Berdiaev, șestov, S. Bulgakov, lingvistul Roman Jakobson. Odată ajunși în străinătate, nu înseamnă că exilații au terminat cu puterea sovietică: ei sunt urmăriți, grupurile lor sunt infiltrate cu agenți ai poliției politice
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunism și islamism în Afganistan* în 1979, contribuind la prăbușirea URSS. Stalin și Biserica ortodoxă rusă Stalin* continuă persecutarea Bisericii ortodoxe în Rusia și a Bisericii uniate în Ucraina. în 1925, este înființată o Ligă a ateilor militanți, condusă de ideologul E. Iaroslavski, care difuzează o propagandă anticlericală (broșuri, conferințe, filme, manifestații) și ajunge chiar să deschidă muzee antireligioase. în paralel, gazeta Sub stindardul marxismului apără concepțiile atee ale guvernării. Aceleași orientări sunt difuzate în partidele comuniste, așa cum o proclamă programul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Europei Centrale și de Sud-Est. De aceea, în septembrie 1947, la Szklarska Poreba a regrupat mișcarea comunistă internațională punând bazele Cominformului. Teza fundamentală a consfătuirii din Polonia a fost expusă de Jdanov în raportul său despre situația internațională, în care ideologul sovietic, care de altfel nu a mai apucat să trăiască decât un an după consfătuire, aprecia că „în lume s-au format două grupuri: de o parte tabăra imperialistă, antidemocratică, ce are ca scop esențial instaurarea dominației mondiale, de altă
Considerații privind interesele marilor puteri în bazinul Mării Negre la începutul Războiului Rece by Marius-George Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/698_a_2877]
-
criteriul estetic. Componenta etică este precumpănitoare atunci când se afirmă că „nici setea de glorie, nici cea de câștig nu ne strânge la un loc, ci curata dorință de a sluji, nu literaturei [...], cel puțin avântului sufletesc al tinerimei”. N. Iorga, ideolog al revistei, încadrează F.-F. între alte două publicații de aceeași factură: „Sămănătorul” și „Luceafărul” din Budapesta, iar curentul pe care îl ilustrează este definit în următorii termeni: „Unii l-ar numi poate «naționalism». Cuvântul nu sună bine; pare că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
sectoarele mai puțin rentabile. Deci are loc o socializare a producției, ceea ce nu înseamnă abandonarea sistemului capitalist. Profitul rămîne motivație principală, dar societatea operează modificări în distribuție. Social-democrația reprezintă regimul politic al unei societăți ce privilegiază egalitarismul și colectivismul ca ideologii dominante. Guvernele social-democrate intervin direct în economie, cu scopul de a controla activitatea agenților economici. Organizarea socială domină preocupările individuale. În general, autoritatea guvernelor este puternică. Acestea determină, cu sau fără participarea întreprinderilor, obiectivele economice privind producția, consumul, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
introducerea tehnologiei, științei conducerii, a cunoașterii și experienței. Pot acestea să submineze socialismul nostru? Eu cred că nu. Astfel, absorbirea de capital străin poate deveni fără nici o îndoială un auxiliar major al construcției noastre socialiste", considera Deng Xiaoping, liderul și ideologul reformator al Chinei comuniste 28. Într-adevăr, economia chineză a înregistrat vreme de 30 de ani creșteri importante (aproximativ 10% pe an, dacă statisticile oficiale sunt corecte). Numai Irlanda se pare că a înregistrat creșteri mai mari, iar cine a
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rezolvat problemele economice ale țării, un progres care pune capăt ciclului istoric ce a marcat secolul al XX-lea. Principalul vinovat este considerat fostul ministru al Economiei, Domingo Covallo, la putere atît sub militari, cît și sub peroniști și radicali, ideologul "contra-miracolului" argentinian, un soi de "neoliberalism" autist, împănat cu consiliu monetar și demantelarea puterii statale, ce a condus la prăbușirea oricărui sistem de protecție socială, bancrută, îndatorare nesustenabilă (140 miliarde dolari), șomaj masiv, mizerie generalizată. Dar, împreună cu el, o întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sa pre-politică. Rorty ne spune că instituțiile democratice nu pot fi combinate cu sentimentul scopului comun de care s-au bucurat societățile predemocratice. El ne avertizează că este greu să fii îndrăgostit de o anumită versiune a lumii să fii ideolog și să fii tolerant față de toți ceilalți. Urmîndu-l pe Dewey, el afirmă că nici unul dintre bunurile realizate de civilizațiile și regimurile anterioare nu merită să fie recuperat dacă prețul pentru aceasta ar fi o reducere a tendinței democrațiilor de a
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dorința unor cetățeni de a se refugia în forme de viață închise. În zona europeană, naționalismul este, în momentul de față, unul dintre cele mai puternice și mai atrăgătoare sisteme de viață închise sau, cum prefer eu să le numesc, ideologii 18. Ca și alte ideologii, este o formă de joc de limbaj în ascensiune, setoasă de putere și potențial dominatoare, care pretinde a fi universală. Ea presupune că Națiunea este un factor biologic și că este principala formă de viață
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
înfrîngerea în fața lui Hitler în 1933, este deosebit de complexă. KPD este partidul cheie al IC în Europa, prin forța efectivelor sale, a electoratului său, a aparatului său politic și militar (Rote Kämpferbund), dar și prin valoarea și numărul conducătorilor și ideologilor. De aceea IC îi urmărește cu o vigilență deosebită evoluția. Reproșîndu-i sectarismul și pentru a impulsiona o politică de masă și de prezență sindicală, IC îi îndepărtează pe Ruth Fischer și Arcadi Maslow în octombrie 1925 și-l instalează pe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
decît în Spania. În Danemarca, partidul comunist este profund afectat de raportul lui Hrușciov. Discuția care decurge de aici declanșează o criză care se va încheia doi ani mai tîrziu, prin excluderea secretarului său general, Aksel Larsen. El fusese, împreună cu ideologul partidului, Norlund, reprezentantul DKP-ului la cel de al XX-lea Congres al comuniștilor sovietici. Dezbaterea din sînul partidului fusese întîrziată de o importantă mișcare grevistă în care comuniștii jucau un rol semnificativ.În iunie 1956, cotidianul partidului comunist "Land
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
intelectual de după ’89 din Basarabia. Astfel, a rămas de pomină scrisoarea sa Cine a stins lumina în România?, difuzată la Radio Europa Liberă, cu câteva zile înainte de izbucnirea revoltei de la Timișoara, în decembrie 1989. Ulterior, Ion Druță, a devenit principalul ideolog al moldovenismului, teorie stalinistă ce susține existența unei limbi „moldovenești” și a unui popor „moldovenesc” diferite de limba și de națiunea română. Spunem „ulterior” și avem în vedere succesiunea temporală a unor gesturi ale sale explicite, ceea ce nu înseamnă însă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
instituție în degradare și grav compromisă de actuala ei conducere. „Inițiativa”, bănuim îndelung gestată, a erupt sub forma unei replici mânioase la refuzul Uniunii Scriitorilor de a accepta amplasarea pe Aleea Clasicilor Români a bustului lui Andrei Pavlovici Lupan, un ideolog versificator-comunist. Mânia lui Ion Druță, care a declanșat, cum se vede, ficțiunile sale creștine, a fost determinată (mai ales!) de faptul că, prin refuzul său, Uniunea Scriitorilor i-a replicat într-un fel lui Petru Lucinschi, faptul că îl recomandă
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al moldovenismului ancestral) - și vocația de critic literar. ( În paranteză fie spus: criza de legitimitate (identitate) pe care o resimt conducătorii Basarabiei, nu trebuie căutată de aceștia în trecut. Nu vor găsi nimic care să le consfințească impostura. „Sacralizarea” unor ideologi comuniști, idoli de tinerețe precum Andrei Lupan și Emilian Bucov, nu este o soluție fericită, ci, mai degrabă, una descalificantă în aceste timpuri. Dacă vor să se perpetueze la putere, conducătorii de astăzi ai Basarabiei nu trebuie să-și inventeze
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
un îndemn pragmatic, dar care cade perfect pe orizontul de așteptare al unei populații pe care mizeria aproape că a dezumanizat-o. Așadar, pentru a-și păstra fotoliul, președintele Lucinschi are nevoie de buni consilieri în plan economic nu de ideologi agramați, pe care mai recomandabil ar fi să-i trimită - chiar e sezonul, acum după căderea primei brume - la cules de poame de măceș, să-și mai aerisească mintea.) Să revenim însă la „Uniunea Scriitorilor Creștini” a lui Ion Druță
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
imagine câștigată în epoca realismului socialist, când a fost considerat drept un scriitor incomod (disident) pentru regim. În condițiile libertății de expresie, după ce a fost abolită cenzura, autorul Bisericii Albe și-a declinat, spre stupoarea multora, identitatea românească, devenind principalul ideolog al moldovenismului, primitiv și pro-rusesc la origine, promovat în Basarabia. Dacă acest tragic, în esența sa, declic identitar se pare că are la bază o problemă personală a scriitorului Ion Druță - cea a locului pe care îl va ocupa în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
românești” -, postura sa de etern consilier apostolic (în pofida unor schimbări a numelor la vârf) pe lângă conducerea de stat a Basarabiei în toți acești ani, indică o profitabilă (bine remunerată) funcție politică, ușor descifrabilă de oricine. Când ești perceput ca un ideolog al unei puteri ce guvernează dezastruos această țară (prietenia lui Druță cu ex-premierul Andrei Sangheli - „terminatorul” Basarabiei postsovietice, este un fapt care nu mai trebuie demonstrat), identificarea a ceea ce spui cu o diversiune este îndreptățită. Tu însuți, ca intelectual, devii
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cu carte românească, din Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Odesa, din orașe din Siberia etc. La Chișinău, cum bine se știe, se putea ușor procura doar carte editată în Vietnam, Bulgaria, Coreea de Nord - culturi și limbi de circulație universală și accesibile, în opinia ideologilor vremii, bietului student basarabean. Și în cazul acesta a funcționat metafora fructului oprit. Cu un plus la capitolul conștiință națională (sosise și vremea „naționalismelor” anticomuniste în Europa de Est), tinerii scriitori basarabeni, chiar dacă unii din ei își „împliniseră” studiile literare la Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ton indecis, situat între tristețe și bucurie, parcă evaluând pentru sine „greutatea” programului descris mai sus. Apoi din nou se lasă liniștea, liniștea tranziției... Noiembrie, 2000 Bucov și Lupan - recurs la piedestal, iată un titlu potrivit pentru aceste zile. Doi ideologi ai comunismului literar moldovenesc, Andrei Lupan și Emilian Bucov, sunt reanimați cu multă înverșunare în paginile unei anume părți ai presei de la Chișinău. În creația lui Bucov sunt descoperite „idei fondatoare”, care ar fi generat direcții în scrisul artistic din
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
este miza acestor timpuri, ci oprirea valului restauraționist care ne pune pe cap căciula asiato-comunistă cu clape. Nu poezia fără rimă a unui debutant trebuie să ne provoace supărarea sau chiar furia, ci faptul că bustul lui Andrei Lupan, un ideolog sovietic care a tembelizat generații întregi cu scrierile sale nocive, va înghesui pe Aleea Clasicilor pe Eminescu și Creangă. Ianuarie, 2001 Așa-zisul scandal Eminescu, lansat în mediul cultural românesc în primăvara lui ’98, o dată cu numărul revistei Dilema, care avea
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]