1,179 matches
-
erou în tipologia și iconografia conformistă a „realismului socialist” promovat asiduu de culturnicii Dulea, Vitner, Novicov et comp. pe timpul instrucției mele școlare. Știu doar că un manual de literatură română de gimnaziu, de mai târziu, îl „procopsea” cu o tușă eminamente idilică - aplicată conform exigențelor modelului anilor '50 impus de propaganda momentului - și cu o servitute literară pe măsură de autorul nuvelei, Paul Anghel. În anii când l-am cunoscut trecuse binișor de bonitatea acreditată de un scriitor aflat el însuși nu
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
Preda și-a făcut, întreaga viață datoria de a scrie despre locul de baștină și despre oamenii lui, exact așa cum erau ei, refuzând să-i cosmetizeze. E greu să te recunoști în ochii altuia. Marin Preda a refuzat să fie idilic, el a zugrăvit lucrurile după măsura conștiinței sale, indiferent de impactul pe care l-ar fi putut avea din partea oamenilor. Nu e de mirare că unii săteni i-au reproșat inexactitatea unor amănunte lipsite de semnificație și n-au prins
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
la ceas de vise Cu efect opiaceu Uneori totul permis e, Alteori cât nu pot eu... Muza mea la ceas de lună Cu efect ce nu-l prevăd, Uneori spui ”noapte bună”, Alteori ești foc, prăpăd... Muza mea la ceas idilic Cu efect paradoxal, Uneori sunt foarte liric, Alteori foarte carnal... Muza mea la ceas de seară Cu efect sublim, exotic, Uneori incendiară, Alteori gemând erotic... Referință Bibliografică: Muza mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 717, Anul II
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351602_a_352931]
-
Tursanului - pe care autoarea îl vede ca pe un “Cuib de rai, sădit de Domnul”. O altă scenă de viață rurală este cea prilejuită de cioporul de fete care merg la râu cu pânza la înălbit. Este un tablou ușor idilic în stilul tablourilor lui Nicolae Grigorescu: “Cu picioarele desculțe și cu fusta-nfiptă-n bete, / Intră-n apa ca oglinda, lângă cioporul de fete. / Stropi de apă reci și limpezi, sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
el a introdus definitiv pe scenele cu pretenții nobile așa-numita Ópera flamenca, o dezvoltare a genului, ades criticată, pe motiv că ar face prea multe concesii publicului, îndulcind stilul și punând sub reflectoare întâmplări și personaje dintr-o lume idilică, o Andaluzie imaginară, care n-a existat niciodată. Amuzantă și neașteptată este însă explicația apariției acestui gen insolit: nu dezvoltarea artistică, ci prozaice motive materiale stau la baza ei. Concret, în luna mai 1926 se promulgă în Spania o lege
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
apele lacului de acumulare ale de la Porțile de Fier, a fost deci descendent al foștilor soldați aduși aici în timpul războaielor, din toate părțile Imperiului Otoman, care și-au format familii și gospodării. A existat tendința de a prezenta la modul idilic viața acestei comunități, punându-se accent pe legende și mituri. Majoritatea lucrărilor editate, atât cele dinaintea primului război mondial, cât și cele din anii interbelici sau postbelici,(....) având un caracter prioritar turistic. De altfel acestea veneau în întâmpinarea și susținerea
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, A FOST ODATĂ ADA KALEH de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354892_a_356221]
-
duce la sporirea luminii cunoașterii! Personalitatea complexă a filosofului german Martin Heidegger mai este ilustrată și în eseul intitulat „Nostalgia lui Martin Heidegger după esența anistorică a omului”- din care se desprinde concluzia că filosoful aspira spre întoarcere în frumusețea idilică/bucolică. În eseul dedicat lui Nietzsche, intitulat „Nietzsche între răsăritul zeilor și amurgul lor”, se trece în revistă evoluția gândirii acestuia de la apoteozarea, la abolirea zeilor, pendularea între adorație și respingere. In partea finală a acestui eseu se trage concluzia
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
estompat... Așa este făcut omul, să uite de rele și să își aducă aminte cu drag de perioadele frumoase ale vieții. Trecutul reprezintă pentru fiecare emigrant tinerețea, o Românie pe care și-a construit-o în suflet - puțin utopică, puțin idilică... specifică oamenilor cu două patrii. Cu toate acestea, am remarcat la nea Mitică o imagine realistă asupra României zilelor noastre. Prietenul meu și-a iubit întotdeauna țara, graiul și portul strămoșesc, oamenii pământului în care s-a născut, dar mi-
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
frumoasă cântată la chitară de cineva, pe banca din parc, în jurul căreia ne adunasem toți, vrăjiți... La câțiva pași de noi, veghea semeț și plin de podoaba florilor,Teiul lui Eminescu! Cum să nu devin o visătoare, în fața acestui ”tablou idilic”? Cum să nu-mi simt inima cum bate, de parcă atunci ar fi bătut pentru ultima dată în viață...! Așa păstrez în amintire prima mea iubire...: nebună, romantică, visătoare, curată, sinceră și nemaipomenit de frumoasă! O altă formă luată de iubire
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
care erau... prietenele mele. Cui puteam eu să mă fălesc cu decorația primită la Institutul Sfânta Maria de pe strada Pitar Moș, pentru rezultate exceptionale la invățătură, dacă nu florăreselor!? Când te gândești la amintirile din copilărie, din fericire, totul apare idilic iar ce a fost rău se estompează, dispare. Spun din fericire, pentru că au existat și părți care puteau pune o amprentă negativă în dezvoltarea mea dar, dragostea de natură, de om, de tot ce-i frumos, am moștenit-o de la
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
tolerez, ci chiar să le vânez, gustându-le pe-ndelete. De pildă, mi-a făcut plăcere să frânez brusc, pentru a acorda prioritate unui șir de gâște perfect aliniate, conduse de un gâscan țanțoș și tacticos, cu moț țeapăn. Tabloul acesta idilic, desprins parcă dintr-o felicitare de Crăciun, nu mă frapează așa de tare cum o face sonorul care l-a completat, venind din radioul de la bordul mașinii, unde se transmitea un interviu cu o artistă româncă, trăitoare în străinătate. Tema
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]
-
situează pe aceeași linie cu „Miorița”,cu ”Lunca de la Mircești” a lui Alecsandri, „Călin”, al lui Eminescu și „Nunta Zamfirei” a lui Coșbuc. În toate deopotrivă aceeași apropiere și familiaritate cu natura... Stilizarea naturii se face la aceștia în sens idilic și sărbătoresc. Barbu relevă însă în natură componenta ei grotească și înspăimântătoare....(T. Vianu-Ion Barbu)” În „După melci”Ion Barbu descoperă poezia magicului, a ritualului, în ipostazele ei cele mai umile și naive: descântecul infantil- dar și în acest caz
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
anilor, ION N. OPREA ne surprinde plăcut cu o carte dedicată, de această dată, celor mici. Fiecare set de CUVINTE PE VERTICALĂ spune câte o poveste, amintind despre întâmplări dintr-o copilărie universală (ca în scrierile lui Creangă), despre lumea idilică, lipsită de griji și de preocupări absurde, când copilul știa să zburde, să se joace, să se bucure de tot ceea ce era în jurul său, confirmând că NECUVÂNTĂTOARELE din ograda părinților sau a bunicilor se dovedeau a fi prietenii cei mai
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
la cel de al doilea catren conturează imaginea cuplului care-și pune întrebări, își face planuri, bucurându-se de o existență comună, în care-și găsesc locul și lucruri, dar și preocupări mărunte. În fapt, este vorba de o viziune idilică, cu ușoare accente ludice asupra Erosului, în care se exprimă nevoia îndrăgostitului de a conferi plenitudine sentimentelor sale: „Ne întrebăm ce gânduri vin, ne copleșesc/ Și-n nopți târzii visăm, sub cerul sclipitor,/ Să ne-nsoțim în joc și-n trai
DESPRE FARMECUL SONETULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369964_a_371293]
-
troaca în care frământă mama pâinea și de scârțâitul fântânii nu mai reziști și-atunci te întorci acasă . După cum remarcă autorul, trecutul reprezintă pentru fiecare emigrant tinerețea, o Românie pe care și-a construit-o în suflet - puțin utopică, puțin idilică ... specifică oamenilor cu două patrii. „Cu toate acestea, am remarcat la nea Mitică o imagine realistă asupra României zilelor noastre”, spune Octavian Curpaș. Revenit într-o vizită în România în anul 2001, octogenarul Mitică Sinu remarcă lucid: „ ... ”Erau toți străini
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369441_a_370770]
-
joc de-a moartea, / și, în final, / noi”. Concluzie dezarmată: „Într-o zi vom fi iarăși noi, / sau poate că nu. / Cine știe? / Tu știi?”. Poezie poezie „și atât”... MARIETA DĂNĂILĂ ROȘU. Vers liber. Creație de inspirație religioasă, în concretizare idilică („Plopul a început / să ningă. Fulgii albi și ușori / zboară până la nori / Să mângâie / tâmple de heruvimi / și serafimi, / care veghează / și se roagă în cer / Dumnezeului Cel Sfânt, / ca noi să-L preaslăvim / pe pământ”) sau aforistică („Șoaptele iubirii
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
să scape! Mișunau cu toții, împânzind toată suprafața din jurul cuibului. Îi simțea, așa cum ei îl simțeau pe el. -- De ce mai ești cu mine? Îi făcu semn angarului să păstreze liniștea. Opri sângerarea, îi lega aripa și se strădui să blocheze imaginile idilice care îi fulgerau rețină în mod controlat. Bucuria de a o servi pe A-Ma se suprapuse amintirii dureroase a conectării mugurelui. Își înfipse dinții în braț, oprind răcnetul animalic care i se formase în piept. Acum îl simțea! Mugurele
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
substanță confesivă perenă, dar și un pic veștejită. Arhitectura franceză a unor clădiri somptuoase îți mai aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
la Berlin, a trăit o vreme în chibuț, în atmosfera de entuziasm colectiv și egalitate deplină. Lucrările din această perioadă sunt optimiste, compozițiile lui sunt cu bărbați și femei care lucrează pe ogor sau la construcții, într-o atmosferă aproape idilică, dar plauzibilă. Edificatoare în acest sens este pictura intitulată „Constructori". Bineînțeles că în toate timpurile, chiar dacă nu era o tematică prioritară au existat pictori care au surprins oamenii care muncesc. De la clasici la contemporani, lucrările au reflectat cu robustețe aspecte
OAMENI LA MUNCĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362693_a_364022]
-
dragi, Nor Alb și Rază de Vis, cufundați în reverie. Pe un scăunel, Speranța sta ghemuită la picioarele lui, mângâindu-i genunchii. Aproape de ei, Mărțișor cu Primăvara și Norocel se jucau cu o ceată de flăcăi și fete. Acest tablou idilic îl descumpăni pe căpitanul Zefir. Cum să spună el întâmplările de pe uliță? Însă, împăratul, văzându-l, cum era în bună dispoziție, îl invită: - Apropie-te, căpitane, și ia o cupă de nectar! Ia, spune, ce-i cu veselia de pe uliță
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
neastâmpăratul poet-șansonetist mai nou viticultor Dinescu. Glumind, „Romeo și Julieta la Mizil” poate să revoluționeze cultură clasică... aducând-o la cea mioritica. Ei, amorezii shakespearieni încep să deruteze lumea, să pară a nu fi din romantică cetate Verona, ci din idilica urbe Mizil. Nu veronezi, ci mizileni. Oricum, acest coup de foudre al meu cu festivalul, mi-a dovedit, a nu știu câta oară, si o afirm cu ciuda bucureștenească, faptul că Provincia e Capitala țării. Nu Bucureștiul parveniților. El rămâne
FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE POEZIE ŞI EPIGRAME, ED.A V-A de LAURENŢIU BĂDICIOIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352788_a_354117]
-
Druțu Alini, schematizat, numai din nuanțe lăuntrice, numai reflexiv, meditațiile lui fiind, în majoritate, argumentele ratării ca om și sentiment, thanatice, în ultimă speță, tragice. Druțu Alini este în mare parte poet și în mică parte țăran crescut în atmosfera idilică și aspră a unui sat românesc, dar gândirea sa, descătușată pe fundalul rustic al structurării sale, ne aduce în prim plan un destin complicat, pe care autorul îl diseacă fragmentat, în cadre filmice, în secvențe de viață și de gândire
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
Marin Constantin, susținut de un grup de studenți eminenți în arta muzicală și pasionați, „Madrigalul” a etalat în universul liric românesc și mondial tulburătoare compoziții de cor, polifonice, fără acompaniament instrumental, mirifice, galante, de factură delicată, inegalabil emoțională, cu tematică idilică, sensibile melodic și poetic, ample, contemplative, confesionale... Rar, o muzică a capella, cultivată încă de prin anul o mie trei sute și ceva, a ajuns ca aceea a Corului „Madrigal”, trecând prin genurile, influențele, rigorile Evului Mediu și prin Renaștere, în
MARIN CONSTANTIN. MUZICA, ÎNCĂ UN SPIRIT PERFECT ŞI MĂIASTRU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353210_a_354539]
-
Articolele Autorului MI-E DOR... de Nicolaie DINCĂ Mi-e dor de parfum de lumină, De dragostea noastră albastră, De clipa mereu cristalină, De lună - prietena noastră. Mi-e dor de-un sărut ca o șoaptă, Suav, șovăielnic - ca vântul, Idilic, ca pâinea ta coaptă, Ce-mi arde pe buze cuvântul. Mi-e dor de-o atingere moale- De buze, de zâmbet, de sân-, De-un foșnet fâșneț - ca de poale Muncite de-o dragoste-n fân. Mi-e dor și
MI-E DOR… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352661_a_353990]
-
Articolele Autorului CULOAREA VIEȚII Doamne, mă întreb pe mine, Căci nu am pe cine să întreb, Unde este rău și unde bine În lumea asta? Nu mai pricep. Matusalem, bătrânul biblic, Se plimbă agale printre noi, El vede totul frumos, idilic, Chiar când calcă prin noroi. Seneca, filosof în vechea Romă, Învățase carte pe împărați, Îi dă vieții a anumită aromă, Îndemnându-ne: LUPTAȚI! Astăzi însă, vrem nu vrem, Noi ne luptăm cu greutăți, Înseamnă că înțelegem, Să dăm culoare acestei
CULOAREA VIEŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354679_a_356008]