1,191 matches
-
intermitent, a fostului iubit, germanul Peter. Îndrăgostita își înregistrează fluctuațiile de temperatură psihică fără „talent”, adică fără literaturizare, cu luciditate, cu putere de obiectivare, de introspecție imparțială, și nu fără integrarea vieții personale în ambianța dată: o ambianță juvenilă, ștrengăresc idilică, inocent și decent boemă. În romanul următor, arbitrar intitulat Călător din noaptea de Ajun (1936; reeditat în 1971 sub titlul Anotimpul pierdut), faptele relatate sunt anterioare celor din Într-un cămin de domnișoare. Participantă, în 1931, la cursurile de vară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
de fiecare dată același; disputa rămâne mereu identică și suficientă sieși. S-ar părea însă, așa cum vom vedea, că numai modernitatea reflexivă o va determina să-și schimbe termenii, opțiunile și rezultatele, împiedicând-o să gliseze când într-un trecut idilic, când într-un viitor proiectat teleologic, pentru a deveni realistă și constructivă. Dincolo de o asemenea dispută, Iluminismul poate fi considerat drept laboratorul ideilor și opțiunilor fundamentale ale modernității inițiatoare. Iar aceasta este modernitatea care o anticipează pe cea a consacrării
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tradiții și ori a fost criticată că nu s-a despărțit de ele în suficientă măsură, ori că nici nu trebuia de fapt să se despartă de ele. Două alternative care uitau de prezent și priveau fie spre un trecut idilic, fie spre un viitor al împlinirilor. Prezentul construcției a rămas mereu domeniul de consacrare al societății industriale, trecutul și viitorul fiind invocate numai pentru a legitima construcția prezentă. Prezentul actual relevă însă o altă stare pe care Beck și Giddens
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
care, în ciuda numărului redus de pagini, e ceea ce trebuie să fie. Autoarea îl așază pe Emil Brumaru sub semnul Arcadiei și al contrautopiei. Brumaru recuperează ironic și autoironic - semn acut al modernismului și postmodernismului - un construct imaginar considerat anacronic: modelul idilic. „Emil Brumaru - spune Rodica Ilie - împacă, prin aderarea la grupul oniric, modelul idilic cu cel utopic, reprezentarea idilismului în poemele sale este una conștient și riguros cultivată, ca o asumare livrescă a acestui construct imaginar“. Constatare mai veche a criticii
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
așază pe Emil Brumaru sub semnul Arcadiei și al contrautopiei. Brumaru recuperează ironic și autoironic - semn acut al modernismului și postmodernismului - un construct imaginar considerat anacronic: modelul idilic. „Emil Brumaru - spune Rodica Ilie - împacă, prin aderarea la grupul oniric, modelul idilic cu cel utopic, reprezentarea idilismului în poemele sale este una conștient și riguros cultivată, ca o asumare livrescă a acestui construct imaginar“. Constatare mai veche a criticii, dar pe care Rodica Ilie o duce într-un anume sens pînă la
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
pînă la capăt în primul capitol al cărții. Excelent scris și cît se poate de convingător, eseul care deschide monografia, Arcadie și contrautopie, pune în joc cele mai noi instrumente ale teoriei literare. Autoarea construiește o miniaturală istorie a modelului idilic în literatura română și trasează portretul poetului Emil Brumaru, nuanțînd mai vechea constatare, clasicizată aș îndrăzni să spun, potrivit căreia centrul poeziei sale e bucătăria. Interesantă e și analiza formelor pe care le îmbracă sexualitatea în poezia brumariană, subtile sînt
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
umor atașant, căci omul se recomandă cinstit, ca lucrător al Securității comuniste, ceea ce, evident, îi face pe medici să-l diagnosticheze fără vreo ezitare. Dar rețeaua e mai întinsă. Chiar și infirmiera institutului (care va apărea, asemenea unei Irene Adler idilice, sub o sumă întreagă de deghizamente) e o membră a Serviciului VII din fosta Direcție a III-a. Jocurile se succed, de-acum înainte, fabulos. Cele mai multe din capitolele Vieților paralele sunt redactate (vorba vine) prin colaționarea unor note aparținând unor
Visuri trecute, uscate flori (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4093_a_5418]
-
a fost și el contactat de Gorizont și desemnat să-l învețe pe Oswald rusa. Oswald a primit o garsonieră complet mobilată într-o clădire prestigioasă și o primă bonus adusă salariului său de la fabrică—toate aceastea marcând o viață idilică la standardele clasei de muncitori sovietici, deși a fost ținut sub supraveghere constantă. Oswald s-a maturizat plictisit în Minsk. El a scris în jurnalul său în ianuarie 1961: „Încep să-mi reconsider dorința de a sta aici. Locul de
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
mai puține (pe lângă Jimbolia, le amintim pe cele de la Timișoara, Lugoj, Sighișoara, Buzău) decât acelea dedicate jazz-ului și rock-ului. M-am suit eu deci în tren-cale-lungă-drum-de- fier, apoi într-un mai sprinten vehicul auto, ajungând finalmente în pașnicul, idilicul, relaxantul, aeratul burg bănățean unde la robinete curge un lichid mai pur decât cel din sticlele de apă minerală plată (grație unei stații de epurare de ultimă generație), iar oamenii se dovedesc deosebit de cumsecade, calmi și îndatoritori. Ferice de jimbolieni
Epicentrul blues-ului by Florian LUNGU [Corola-journal/Journalistic/83857_a_85182]
-
o viziune în contrasens cu ethosul. Dar nu numai Arghezi e vizibil tangent la această producție a crizei, descentrată din pricina dezechilibrării spiritului, ci și Ion Caraion. Acesta din urmă ar putea fi socotit un Arghezi radicalizat, redus, prin eliminarea notelor idilice și a unei dialectici compensatoare, la fața sa neagră, la decompoziția cronică a perspectivei ce pare fără scăpare. Precum autorul Cîntecelor negre, la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Typical, ar fi trimis de Îndată În tocătorul de hîrtie, Înainte ca cineva să poată Înțelege natura sa divină. Ba chiar mai rău, divinitatea ar putea să interfereze cu ritmurile de producție ale zilei de lucru și să vă tulbure idilica existență pe care o duceți aici, În cel-mai-bun-loc-de-muncă-de-pe-fața-pămîntului și așa ceva nu se face. De exemplu, vai de guvernul care depune plîngere În justiție Împotriva Companiei! Dumnezeu, poate vă amintiți, n-a vrut nici un fel de concurență din partea propriei creații, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ajutat să-mi pun haina, un caftan de catifea albastru închis, pe care era pictat un peisaj citadin argintiu. (L-am primit gratuit. Pentru un scurt răstimp, McArthur a reprezentat o casă de modă numită Fabrice&Vivien. În acele zile idilice, înainte de ruptura care a intervenit pentru că n-au fost mulțumiți de serviciile noastre, aruncau peste tot cu țoale gratuite. Franklyn, persoana care obținuse contractul, le-a luat pe toate, inclusiv haina, dar, ca bărbat - fie și unul vesel -, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nici Moff nu o știa.) Bun, trebuia să recunoască, Moff avea o afacere destul de neconvențională. Iar faptul că se autointitula „proprietar de plantație“ Îl făcea extrem de atrăgător pentru femeile pline de iluzii romantice. Imediat Își imaginau plantația ca fiind ceva idilic, ca decorul unui film cu dinozauri, și nu greșeau prea tare, plantația lui Moff fiind folosită de câteva ori În acest scop. Dar Moff nu avea nici măcar o urmă de romantism În cap. Își amplasase plantația intenționat lângă pista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care i-ar fi putut salva. Curând, trei bărci Încărcate cu cei doisprezece tovarăși ai mei, ghidul lor și cantități excesive de bagaje despicau valurile lacului Inle. Iar eu eram bompresul invizibil al bărcii din frunte. Plimbarea ar fi fost idilică dacă nu ar fi fost frigul și duduitul motoarelor atașate În exteriorul bărcilor. Dar prietenii mei erau fericiți, cu dinții strânși În bătaia vântului. Pilotul bărcii din frunte era un tânăr chipeș Îmbrăcat cu un longyin de culoarea a diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
purta oricum; putea doar să i le mărească puțin. I-a făcut un portret sub forma unui cap de mort; în rest, i-a păstrat toată vestimentația, inele, semne distinctive, să nu fie nici o confuzie. Deasupra, a pictat o scenă idilică, de prânz la iarbă verde, cu vreo douăzeci de curteni și multă mâncare adunată pe-o masă împărătească. S-a găsit tabloul de sub tablou acum vreo cinci ani, l-au depistat niște cercetători americani la Amsterdam, când a intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în observațiile privitoare la tema evoluțiilor internaționale. Găsești acolo subiecte grele: Conferința de San Francisco, situația Argentinei și înfrângerea Germaniei. Probleme cheie la nivel global, care „nelinișteau” pe muncitorul Nicolinei ! Discuțiile reveneau însă la chestiunile interne, unde se remarcă imaginea idilică a guvernului Groza, care lupta cu sârg împotriva speculei, și focalizau asupra schimbărilor de pe scena politică, produse odată cu constituirea și publicarea platformei Frontului Național Democrat. Un alt raport, din 18 iulie, poate lesne duce în eroare prin limbaj. Cu greu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aparentă detensionare în plan social, în contextul mai amplu al reformelor inițiate în URSS de guvernarea Hrușciov. Între timp, Atelierele de Reparat Material Rulant se transformaseră într-o întreprindere de frunte a industriei ieșene, înzestrată cu utilaje noi, performante. Imaginea idilică a rămas descrisă în paginile ziarului fabricii, care, în deceniul al șaselea, apărea numai periodic. Un fragment din numărul 61 (18 mai 1963) subliniază tabloul: „Numai din anul 1950 și până în prezent suprafața industrială construită a sporit cu 47 la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Dan Lungu. Sunt până la urmă oameni simpli, cu origini țărănești, formând o primă generație, care a părăsit satele natale și a văzut în oraș posibilitatea unui trai decent. O generație dezrădăcinată, ce a rămas cu nostalgia satului, un spațiu aproape idilic, asociat cu vârsta frumoasă a copilăriei. Numai că bunăstarea, promisă de partid muncitorilor, care trebuia să facă uitată viața simplă de la țară, a fost una dintre cele mai insațioase minciuni. Condițiile de trai oferite „oamenilor muncii” păreau similare în întreg
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
infracțiune de violare a accesibilității și implicit ca mod al disprețului față de oamenii muncii, prin sfidarea puterii lor de înțelegere. Tot ceea ce, în proză și teatru, ieșea din șabloanele propagandei de partid se expunea stigmatizării, ca abatere, fie „naturalistă”, fie „idilică”, fie „negativistă”, fie „obiectivă”, de la tipic, de la ceea ce trebuia să fie „semnificativ” din punct de vedere ideologic. Un articol de direcție, publicat în „Almanahul literar” de George Munteanu, descria astfel culpele raportabile la p.: „Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
spunându-mi să nu le las singure. A fost unul din job-urile pe care nu le-am dus până la capăt. Am renunțat după două săptămâni. 20 noiembrie 1998 Reclamă televizată pentru celebra brânză Appenzeller, ce poartă același nume cu idilicul, dar foarte conservatorul canton montan elvețian, acolo unde femeile au dobândit drept de vot abia în 1974. Țărani în costume populare helvete, Alpii în zare, muzică tradițională, vaci bălțate mergând legănat, în fine, tot imaginarul popular al acestei țări pas
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
perioada postbelică, descris în impactul cu civilizația modernă. Tehnica narativă se constituie prin decuparea unor secvențe dintr-un „film” epic al cotidianului, iar reconstituirea universului vizat se face prin apelul la elemente etnografice, etnologice și lingvistice. Rememorările și evocările colorează idilic, melodramatic și poetic materia epică. Tehnica, teritoriul investigat, universul uman se păstrează și în următoarele volume de proză scurtă. În romanul Cantonul galben (1983), D. P. oferă înainte de toate o radiografie literară a vieții cotidiene a ceferiștilor din același spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
trebuie Înțelese ca un țesut viu, format din practici și negocieri care sunt În mod continuu adaptate la noile circumstanțe de ordin natural și social, inclusiv la relațiile de putere. Sistemele de proprietate cutumiare nu trebuie văzute Într-o lumină idilică. Deseori sunt marcate de inegalități legate de sex, statut și genealogie. Deoarece sunt foarte specifice locului, particulare și adaptabile, există posibilitatea unor ajustări la scară mică ce pot determina, prin acumulare, modificări ale practicilor dominante. Să ne imaginăm un legiuitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
o încadratură, o anumită lumină, toate acestea înseamnă regie. Inclusiv alegerea personajului. Putem include în regie și montajul, unde, de multe ori, se conturează filmul? Sigur că da. Să dau un exemplu: arăt un cadru cu un lan de grâu, idilic, apoi intru în sat și prezint personajul sau o întâmplare semnificativă, ce conține o idee. Dacă, la montaj, acel câmp îl arăt încă o dată și apoi încă o dată după o altă secvență, el devine altceva, devine un cadru emblematic, poate
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
arhitectonic, trecându-l pe Eminescu prin nouă cercuri dialectice, urmărindu-i cu sagacitate temele, motivele, obsesiile lirice, fixațiile stilistice. Cartea pulsează puternic, este vie, propunându-ne o fascinantă dialectică a ideilor despre Eminescu. Aici nu mai există cronologie în sensul idilic tradiționalist, nu mai există ordine prestabilită în maniera didacticistă, totul se împletește, totul se corelează oricât de paradoxale pot părea unele asocieri. Conexiunile se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
țării", "servitutea fără pudoare" etc. A avut dreptate cine a zis că istoria se repetă... "Sinteze" (Bacău), nr. 21, 6 iunie 1997 Teodor PRACSIU Maturitatea criticului Se întâmplă uneori, prin forța tainică a destinului, ca în orașele mici, provinciale, liniștite, idilice, cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]