KorAP: Find »[drukola/base=ienicer & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...51 >

1,269 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

haiduci nu mișcase. Oană Își dădu repede seama că uitase un amănunt. Ienicerii ar fi trebuit să Întâlnească deja străjile. O așezare de haiduci fără străji e un lucru ciudat. La scurt timp, foșnetul reîncepu, iar căpitanul răsuflă ușurat. Șeful ienicerilor considerase, probabil, că haiducii aveau o Încredere atât de mare În ascunzătoarea lor, Încât nu mai socotiseră necesar să pună pază. Cealaltă variantă, anume că haiducii s-ar fi retras peste noapte, era socotită imposibilă. Încetul cu Încetul, așezarea fu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
că haiducii aveau o Încredere atât de mare În ascunzătoarea lor, Încât nu mai socotiseră necesar să pună pază. Cealaltă variantă, anume că haiducii s-ar fi retras peste noapte, era socotită imposibilă. Încetul cu Încetul, așezarea fu Înconjurată de ieniceri. Din cât se putea vedea, numărul lor era În jur de cinci sute. O parte dintre ei se apropiară de focul de tabără, acum stins, și făcură semne că totul e În ordine. Focul arsese până de curând, deci locuitorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Oană văzu un turc Înalt ridicând o torță. În aceeași clipă, strânse brațul teafăr al lui Mihajlo, care imită același tril al mierlei. Dinspre munte și dinspre vale porniră două valuri de săgeți aprinse, care luminară locul și căzură În mijlocul ienicerilor. Primii răniți căzură. Cu strigătul obișnuit de luptă Allah Ekber!, ienicerii năvăliră asupra taberei. La lumina săgeților, căpitanul văzu că dușmanii nu aveau Întăriri, ci avansaseră cu toată forța de care dispuneau. Nu se așteptau la o luptă, ci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
strânse brațul teafăr al lui Mihajlo, care imită același tril al mierlei. Dinspre munte și dinspre vale porniră două valuri de săgeți aprinse, care luminară locul și căzură În mijlocul ienicerilor. Primii răniți căzură. Cu strigătul obișnuit de luptă Allah Ekber!, ienicerii năvăliră asupra taberei. La lumina săgeților, căpitanul văzu că dușmanii nu aveau Întăriri, ci avansaseră cu toată forța de care dispuneau. Nu se așteptau la o luptă, ci la un masacru. Alte valuri de săgeți vâjâiră prin cerul Întunecat, lovind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o luptă, ci la un masacru. Alte valuri de săgeți vâjâiră prin cerul Întunecat, lovind În plin. Gemetele răniților se Înmulțiră. - Acum! spuse Oană. Mihajlo Încălecă și, strângând frâul cu brațul teafăr, conduse primul atac al haiducilor. Din fața și din spatele ienicerilor se auzi chiuitul năprasnic al luptătorilor sârbi, și cei două sute de călăreți se prăvăliră asupra lor, zdrobind primele rânduri. Se auziră ordine scurte și restul ienicerilor se grupară repede În două careuri de luptă greu de străpuns. Printre scuturi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și, strângând frâul cu brațul teafăr, conduse primul atac al haiducilor. Din fața și din spatele ienicerilor se auzi chiuitul năprasnic al luptătorilor sârbi, și cei două sute de călăreți se prăvăliră asupra lor, zdrobind primele rânduri. Se auziră ordine scurte și restul ienicerilor se grupară repede În două careuri de luptă greu de străpuns. Printre scuturi se iviră sulițele lungi de respingere a cavaleriei, iar din centrul fiecărui careu porniră săgeți. - Înapoi! strigă Oană. Mihajlo, Înapoi În pădure! Mihajlo Înțelese că lupta riscă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Oană. Mihajlo, Înapoi În pădure! Mihajlo Înțelese că lupta riscă să devină sângeroasă și ascultă sfatul căpitanului, poruncind retragerea. Nu avea decât trei răniți, dar doborâse, prin lansările de săgeți, prin forța atacului și prin șansa surprizei, aproape optzeci de ieniceri. Tropotele haiducilor se pierdură repede În desișul codrului. Ienicerii rămaseră În aceeași formație de luptă, dar nimic nu se mai Întâmplă. Comandantul lor părea a gândi așa cum Oană spera să gândească. Anume că haiducii se simțeau covârșiți de forța turcească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
riscă să devină sângeroasă și ascultă sfatul căpitanului, poruncind retragerea. Nu avea decât trei răniți, dar doborâse, prin lansările de săgeți, prin forța atacului și prin șansa surprizei, aproape optzeci de ieniceri. Tropotele haiducilor se pierdură repede În desișul codrului. Ienicerii rămaseră În aceeași formație de luptă, dar nimic nu se mai Întâmplă. Comandantul lor părea a gândi așa cum Oană spera să gândească. Anume că haiducii se simțeau covârșiți de forța turcească și Încercau să scape. Porunci desfacerea careurilor și pornirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
și Încercau să scape. Porunci desfacerea careurilor și pornirea În urmărire. - Arcașii sunt aici? Întrebă, șoptit, Oană. - Da, Îi răspunse vocea caldă a Jovankăi. Au rămas pe poziții, așa cum ai poruncit. - Să treacă de o parte și de alta a ienicerilor, la o sută de pași. Lansare la ordinul meu. Jovanka transmise ordinul. Era cuprinsă de un sentiment al luptei cu totul nou. Nu mai era doar exaltarea cu care se lansase de atâtea ori la atac, alături de Mihajlo și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
șoaptă. Jovanka Îl privi uimită. Cum așa, să le inventeze? Apoi pricepu. Străinul voia să le spună haiducilor retrași În pădure ce să facă. Chemă pe unul dintre arcași și Îi spuse ceva, repede, În sârbă. Omul dădu din cap. Ienicerii porniră Încet, precauți, pe firul pârâului. Oană și grupul de arcași Îi Însoțiră din umbră. La un ordin, turcii se opriră, ascultând. Nu, nu era nici un pericol. Porniră din nou. - Arcașii de pe flancuri, trei lansări rapide, acum! porunci Oană. Arcașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din umbră. La un ordin, turcii se opriră, ascultând. Nu, nu era nici un pericol. Porniră din nou. - Arcașii de pe flancuri, trei lansări rapide, acum! porunci Oană. Arcașii executară ordinul, țintind cu atenție. O parte dintre săgeți se Înfipseră În scuturile ienicerilor de pe margini, dar multe Își atinseră ținta. Aproape douăzeci de cadavre rămaseră În urmă. Ienicerii Își schimbară tactica. Trimiseră o avangardă de cincizeci de luptători și În lateral douăzeci de iscoade. - Nici unul să nu se mai Întoarcă! Îi ucideți fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
din nou. - Arcașii de pe flancuri, trei lansări rapide, acum! porunci Oană. Arcașii executară ordinul, țintind cu atenție. O parte dintre săgeți se Înfipseră În scuturile ienicerilor de pe margini, dar multe Își atinseră ținta. Aproape douăzeci de cadavre rămaseră În urmă. Ienicerii Își schimbară tactica. Trimiseră o avangardă de cincizeci de luptători și În lateral douăzeci de iscoade. - Nici unul să nu se mai Întoarcă! Îi ucideți fără zgomot și vă Întoarceți. Nu intrați În luptă cu ei! porunci Oană, iar arcașii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
o lansare de acoperire când ne Întoarcem. - Am Înțeles, murmură Jovanka. - Vino, Îi spuse Oană arcașului. Descălecăm și ne apropiem. Ostașul făcu semn că a Înțeles. Porniră amândoi, neauziți, printre stejarii bătrâni ai pădurii. La cincizeci de pași, se opriră. Ienicerii se opriseră și ei, Înțelegând că sunt supuși unei lupte de hărțuială. Aveau opțiunea retragerii, a Întoarcerii În sat pentru alcătuirea unui sistem de apărare până la venirea zorilor, sau pe cea a Înaintării. Înaintarea se dovedea a fi sinucidere. Retragerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
până atunci În luptă. Ceva se schimbase. Cel mai bun plan era Întoarcerea În sat și trimiterea de mesageri pentru chemarea Întăririlor. Nu era nici o grabă. Haiducii puteau fi lichidați a doua zi. - Iată-l, spuse Încet Oană, arătând spre ienicerul Înalt care terminase discuțiile cu alte trei căpetenii și dădea ordinul de Întoarcere. Trebuie eliminat cu o singură săgeată. Crezi că poți? Arcașul făcu din nou semn afirmativ. Mai făcu câțiva pași Înainte și se lipi de trunchiul unui stejar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
eliminat cu o singură săgeată. Crezi că poți? Arcașul făcu din nou semn afirmativ. Mai făcu câțiva pași Înainte și se lipi de trunchiul unui stejar. Ochi lung, așteptă cu arcul Încordat și, brusc, trase. Săgeata se Înfipse În pieptul ienicerului, lângă inimă. Izbucniră țipete. O ceată de ieniceri o luă la fugă spre locul din care venise săgeata. Oană și arcașul fugeau și ei prin ierburile pădurii. După douăzeci de pași, Jovanka porunci lansarea de săgeți pentru acoperire. Cei doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Arcașul făcu din nou semn afirmativ. Mai făcu câțiva pași Înainte și se lipi de trunchiul unui stejar. Ochi lung, așteptă cu arcul Încordat și, brusc, trase. Săgeata se Înfipse În pieptul ienicerului, lângă inimă. Izbucniră țipete. O ceată de ieniceri o luă la fugă spre locul din care venise săgeata. Oană și arcașul fugeau și ei prin ierburile pădurii. După douăzeci de pași, Jovanka porunci lansarea de săgeți pentru acoperire. Cei doi auziră vâjâitul deasupra capetelor și auziră gemete În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lor, oprind urmăritorii. - Acum! spuse, gâfâind, Oană, În timp ce Încăleca din nou, mesaj către Mihajlo. Atac asupra centrului! Tropotele se auziră din nou, tot mai apropiate. - Arcașii Înapoi, În jurul satului. - Și tu? Întrebă Jovanka. - Trebuie să văd ce face Mihajlo. Dacă ienicerii rezistă, trebuie să se retragă. Jovanka Întoarse calul și porni Împreună cu arcașii. Căpitanul se apropie de locul bătăliei. Haiducii luptau adânc În centrul ienicerilor, care nu mai apucaseră să intre În formația de apărare. Dar lupta se Împotmolise acolo. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
apropiate. - Arcașii Înapoi, În jurul satului. - Și tu? Întrebă Jovanka. - Trebuie să văd ce face Mihajlo. Dacă ienicerii rezistă, trebuie să se retragă. Jovanka Întoarse calul și porni Împreună cu arcașii. Căpitanul se apropie de locul bătăliei. Haiducii luptau adânc În centrul ienicerilor, care nu mai apucaseră să intre În formația de apărare. Dar lupta se Împotmolise acolo. Nu păreau să Învingă prea ușor nici unii, nici alții. Oană porni la trap și intră În vâltoare, strigându-l pe Mihajlo. Îl văzu, cu brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
trap și intră În vâltoare, strigându-l pe Mihajlo. Îl văzu, cu brațul bandajat, ținând calul numai din genunchi și Învârtind sabia cu brațul teafăr. - Mihajlo! Înapoi! strigă Oană. Voinicul nu-l auzi. În jurul lui se adunaseră aproape douăzeci de ieniceri, care Încercau să-l doboare de pe cal. Brațul haiducului Îi secera Însă neobosit. Căpitanul dădu pinteni, sări peste un morman de cadavre ale turcilor și se alătură haiducului. Cu lovituri iuți și precise ale spadei, ucise patru ieniceri, sparse scuturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
douăzeci de ieniceri, care Încercau să-l doboare de pe cal. Brațul haiducului Îi secera Însă neobosit. Căpitanul dădu pinteni, sări peste un morman de cadavre ale turcilor și se alătură haiducului. Cu lovituri iuți și precise ale spadei, ucise patru ieniceri, sparse scuturile altor doi și rupse sulițele celor care Îl vânau pe Mihajlo. Plin de sânge pe față, haiducul zâmbi. - Ai venit, străine! Petrecem pe cinste! - Dacă vrei să-i lichidăm, retrage haiducii! Nu le irosi viețile! Mihajlo privi În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Îl vânau pe Mihajlo. Plin de sânge pe față, haiducul zâmbi. - Ai venit, străine! Petrecem pe cinste! - Dacă vrei să-i lichidăm, retrage haiducii! Nu le irosi viețile! Mihajlo privi În jur. Câțiva tovarăși de-ai lui zăceau deja printre ieniceri. Caii fuseseră Împunși cu sulițele, iar călăreții căsăpiți cu iataganele. Străinul avea dreptate. Turcii vor veni tot mai mulți. Haiducii vor rămâne din ce În ce mai puțini. Sârbul Întoarse calul și dădu semnalul de retragere, scoțând un fluierat puternic, ca acela cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Haiducii vor rămâne din ce În ce mai puțini. Sârbul Întoarse calul și dădu semnalul de retragere, scoțând un fluierat puternic, ca acela cu care se gonește o herghelie de cai. Haiducii se regrupară repede și dispărură În Întunericul pădurii. Până la revărsatul zorilor, Întoarcerea ienicerilor spre sat se dovedi a fi imposibilă. Atacurile de hărțuială ale haiducilor lui Mihajlo și blocarea drumului de către arcașii conduși de Jovanka reduseră numărul supraviețuitorilor la mai puțin de cincizeci. Cei rămași se adunară În cerc, Îngenuncheară și depuseră armele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Atacurile de hărțuială ale haiducilor lui Mihajlo și blocarea drumului de către arcașii conduși de Jovanka reduseră numărul supraviețuitorilor la mai puțin de cincizeci. Cei rămași se adunară În cerc, Îngenuncheară și depuseră armele. - Și acum? Întrebă Mihajlo, nedumerit, privind cum ienicerii erau legați și duși spre sat sub escorta luptătorilor săi. - Acum, spuse Oană, va trebui să hotărăști cum poți folosi prizonierii. Sau să le dai drumul. Ceea ce nu e o idee bună, fiindcă ei știu deja unde vă ascundeți. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
obraji, după obiceiul locului. - Dacă te-ar fi văzut În noaptea asta, Mircea ar fi fost cel mai mândru om de pe pământ... Am să mă rog pentru tine. Căpitanul nu răspunse nimic. Încălecă, mai privi o dată grupul haiducilor și cercul ienicerilor prizonieri și dădu pinteni. Până la Dunăre, mai era drum lung. 29 septembrie 1463, Negotin, malul drept al Dunării Drumul despre care vorbise Djordjic era, Într-adevăr, puțin circulat. Valea Timocului era locuită de sârbi și de aromâni, frați ai românilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cu obiceiuri aproape identice cu ale românilor. Era Însă nevoit să călătorească mai mult ascuns. Nu trebuia să-și amintească nimeni de trecerea unui străin cu ochi albaștri Însoțit de doi flăcăi sârbi, care nu se aflau În trupele de ieniceri. Cei trei trecuseră munții Kopaonica, evitaseră drumurile care duceau spre garnizoana turcească de la Niș și ținuseră direcția nord-est, prin pădurile Krusevacului, până În Împrejurimile Zajecarului, și de acolo spre Dunăre. Era o zonă de dealuri joase, Împădurite, care prevesteau parcă apropierea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]