412 matches
-
se observă astăzi cu toată claritatea. Cu un ego hipertofiat, convins că lumea se învîrtea în jurul lui, scriitorul (personaj al povestirii sub înfățișarea Inorogului) a rămas ferm convins în roman că stabilirea compromisului politic cu Brâncovenii (eveniment ce închide Istoria ieroglifică) a însemnat o mare victorie politică proprie, ceea ce e departe de a fi fost adevărat. Mai grav, atunci cînd ajunge în fine Domn, Dimitrie Cantemir își dă, pur și simplu, țara pe mîna unei puteri expansioniste în plin avînt agresiv
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
o jumătate de veac, adică am fi fost împărțiți între ruși și austrieci, fără nici o șansă de supraviețuire politică. Așa, cel puțin, după Stănilești am scăpat de un domnitor iresponsabil și am dobîndit un scriitor cu o operă vastă. Istoria ieroglifică beneficiază de toate atributele noutății, inclusiv de imprevizibil. Romanul prezintă o construcție dezechilibrată: primele patru părți, centrul de greutate al întregii fabule, se ridică deseori la nivelul capodoperei, înfățișînd o lume viermuitoare și fantastică, de uimitoare bogăție, și lăsînd cititorului
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
formulări - unele inspirate, majoritatea banale, altele introduse fără a fi cerute de context, dar ele pun o „pedală filozofică” asupra povestirii și înalță fabula la nivelul cugetării abstracte. Cărturarul pare foarte mîndru de inovația lui, anunțată încă din titlu: Istoriia ieroglifică, în doaîsprădzece părți îpărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor dezvălitoare, iară la sfîrșit cu a numerelor streine tîlcuitoare. Iată artificialitatea proclamată oficial. Titlul cărții, neobișnuit de lung, afișează două procedee ale sofisticării
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
chiparosului, pelița cacumului, unghele inorogului, glasul bubocului și virtutea colunului are” (Partea a VII-a). Artificialul ca principiu scriptic comportă numeroase dezavantaje pentru cititorul de astăzi, ca să nu mai vorbim de bieții cititori ipotetici din secolul al XVIII-lea: Istoria ieroglifică se prezintă drept un text greoi și redundant, provocînd un prim reflex de respingere. Însă, după formularea lui Nicolae Manolescu, această carte rezistă doar dacă e „recitită”, și de cît mai multe ori; trebuie să te integrezi deplin convenției stilului
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
mai vorbi de cele de la Iași ori București, se încadrează geografic aceluiași Istambul fantasmatic; de la Iași și București la Istambul personajele călătoresc într-o clipă, pe parcursul aceleiași fraze, de parcă ar utiliza covorul fermecat. Spațiul unic și anularea timpului dau Istoriei ieroglifice structura unui roman medieval - medievalism prelungit pînă în epoca barocă. Precum în romanele medievale, esențialul acțiunii îl asumă nesfîrșitele discursuri, dialogurile dintre personaje, confruntările verbale. Indiferent de loc, indiferent de timp, eroii se întîlnesc (unde? cum? cînd? cum au ajuns
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
și al cîntăririi argumentelor. Că realitatea de pe teren a conflictului dintre Brâncoveni și Cantemirești fusese cu totul alta - nu încape îndoială. Despre înțelegerea smulsă cu greu adversarilor, înțelegere de care autorul pare atît de mîndru și care încheie apoteotic Istoria ieroglifică, Neculce afirmă că a fost respectată „cum țin cînii vinerili”. Nici nu se putea altfel, dacă tratativele fuseseră duse de un politician ca Dimitrie Cantemir. Încrederea nemăsurată a autorului în el însuși e dovedită și de un fapt fără precedent
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
dovedită și de un fapt fără precedent: în Partea a X-a (discursul pus în gura Șoimului, Toma Cantacuzino, prietenul lui Cantemir, care îl mustră pe Corb, adică pe Brâncoveanu), personajul aduce ca argument peremptoriu însăși existența cărții numite Istoria ieroglifică, scriere ce nu fusese încă de fapt terminată („și nu numai după Istoriia ieroglificească cu numele Corb, ce așeși de trup cu suflet și cu totului tot, același și adevărat așe să fii te arăți“). Cantemir își vedea deja romanul
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
din natură sau a Vulpii, despre perseverența Lupului) ne dezvăluie un Cantemir surprinzător; aerul natural și proaspăt pătrunde în atmosfera de seră închisă a Constantinopolului, plină de intrigi și subtilități verbale. Suflul naturist animă însă prea puține pagini din Istoria ieroglifică și este de scurtă durată. Barocul elegant pune din nou stăpînire pe text, Cantemir uită că este nepot de răzeși moldoveni și redevine elevul snob al Academiei. Ghidat de un simț superior al echilibrului, prozatorul încearcă să fugă totuși de
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
comună cu cea din alte opere ale perioadei noastre medievale. Mai ales în sentenții, dar nu numai acolo, figuri ale Antichității grecești (Aristotel, Pitagora, Porphyrios, Hesiod) îl plasează pe spectatorul avizat într-o lume familiară. La o examinare atentă, Istoria ieroglifică formează un univers complex, variat și rafinat, dar un univers misterios, ivit pe neașteptate în cultura noastră și rămas pînă astăzi inexplicabil în ceea ce privește nucleul său ireductibil. Ar fi suficient să evocăm numeroasele tentative de a descoperi probabile surse ale acestei
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
ale acestei scrieri, de a descifra eventualele influențe exercitate asupra ei. S-au amintit, în legătură cu Cantemir, mistici ortodocși greci, scrieri alegorice și secrete din literatura bizantină, bestiarii medievale creștine, urme de literatură persană, arabă ori turcă. Fraza ciudată a Istoriei ieroglifice a fost dedusă pe rînd din influența limbii turce sau a limbii persane. Cînd au trebuit însă pronunțate numele unor autori, asemenea contribuții sursologice au devenit evazive, în imposibilitate de a demonstra filiații certe. Izvoarele Istoriei... rămîn deocamdată în ceață
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Fără a pretinde că poate fi găsit un răspuns tranșant, eu înclin să privilegiez nu o ipotetică influență orientală, greu de dovedit, ci propria inovație a lui Dimitrie Cantemir, fantezia sa lingvistică inepuizabilă, vocația experimentului stilistic. Ciudățeniile frapante ale Istoriei ieroglifice, ca și stilul său extraordinar, i se datorează, probabil, lui Cantemir însuși, nu unor misterioase sugestii. Că textul cantemiresc ar fi redevabil unor influențe străine - o voi crede doar atunci cînd demonstrația va fi fost făcută, cu proba lecturilor paralele
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
străine - o voi crede doar atunci cînd demonstrația va fi fost făcută, cu proba lecturilor paralele, de către un cunoscător autentic al limbilor și culturilor arabă, turcă și persană, alături de latină, elină și greaca medie. Doar în acea clipă, descifrarea Istoriei ieroglifice în cheie comparatistă ar putea începe. Cum pînă la apariția unei asemenea ființe excepționale, care să aibă cultura lui Cantemir, cred că vom mai avea de așteptat, există toate șansele de a fi în continuare victimele aproximărilor amatoristice și ale
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
noștri din epoca medievală. Capodoperele lor au rămas necunoscute publicului și au fost descoperite cu întîrziere de secole. Dacă, de bine de rău, Psaltirea Mitropolitului Dosoftei a circulat într-un cerc restrîns de inițiați, fiind și singura operă tipărită, Istoria ieroglifică vede lumina tiparului abia la finele secolului al XIX-lea (ediția Academiei din 1883), cam în același timp cu ediția modernă a Psaltirii în versuri (ediția Ion Bianu, 1887). Tot pe atunci va fi aflat publicul românesc și de Țiganiada
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
care circulă în toate limbile europene și asiatice importante și continuă să influențeze autori din cele mai diferite domenii. Începând cu vestitele Roman de Renart și Gesta Romanorum, trecând prin textele lui Boccaccio, Chaucer, La Fontaine, Frații Grimm, Cantemir (Istoria ieroglifică) ș.a., minunatele fabule din Kalila și Dimna și-au lăsat amprenta asupra unor capodopere ale literaturii, intrând alături de ele într-un patrimoniu indelebil. Tinere traducătoare O surpriză plăcută fac cititorului volumele traduse din arabă de două nume noi: Oana Ghica
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
această precizare, prin lecturare mi-aș fi putut da seama că este un roman. Un roman cu cheie. Acest tip de scriere s-a practicat cu multă plăcere în literatura română, părintele lui fiind Dimitrie Cantemir cu a sa Istorie ieroglifică, unde își terfelește adversarii politici dându-le diverse chipuri. Și fostul meu profesor Alexandru Piru a scris un roman Cearta cu multe personaje din lumea universitară și literară în ipostaze nu tocmai demne de laudă, după cum Eugen Barbu nu și-
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
istoricul literar se refugiază în analiza operei, sub acoperirea banalității din preliminarii că "opera lui Marin Preda are un caracter profund autobiografic " (p. 13). O secvență ce ar fi meritat o exploatare expertă, mai savuroasă, Marin Preda, autor de texte ieroglifice (p. 49-51), mult prea scurtă, se referă la personajele reale ascunse în ficțiunea din Cel mai iubit dintre pământeni. O astfel de investigație ar fi trebuit să devină o adevărată mină de aur pentru biograf. Ocazia este însă pierdută în
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
îndeosebi tehnologice, pretinse de știința sovietică în epoca internaționalismului proletar, de tipul: Popov (și nu Edison) a inventat becul. În viziunea lui Papu, de care au profitat propagandistic Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Mihai Ungheanu și alții, romantismul apare în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, cu peste un secol înaintea dramei Hernani a lui Hugo, pastelurile lui Alecsandri sunt cele dintâi din lume în genul respectiv de poezie lirică și așa mai departe. Mai recent, de după revoluție, este mitul lui Eminescu, deținut
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
în care n-ar exista cu adevărat o conștiință a literaturii. De ce 1830? Un an de graniță ar fi fost 1840, de când datează primul manifest romantic, celebra Introducție la „Dacia literară”. Cât privește conștiința literaturii, ea este evidentă în Istoria ieroglifică, în Țiganiada, chiar și dacă s-au publicat mai târziu, dar au fost scrise conform standardelor dinainte de 1830, ca să nu mai vorbim de Testamentul lui Ienăchiță, de versurile lui Conachi, de nuvelele istorice ale lui Asachi și de atâtea altele
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
cerneală curge în scrisorile dintre Maria și Antioh pe tema posibilei căsătorii a tânărului diplomat cu Varvara Alekseevna Cerkasski, numită cifrat ,tigroaica", pentru că era greu de prins și de îmblânzit, fiica ministrului de cabinet Cerkasski, ulterior cancelar, numit de asemenea ieroglific ,țestoasa", pentru lentoarea reacțiilor sale. Maria spionează pe toate căile posibile dacă nu cumva ,tigroaica" dorește să se mărite și-i transmite fratelui cu satisfacție preferința Varvarei pentru el. Caută prilejuri de a deschide vorba despre delicatul subiect, trimite emisari
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
și cum literatura noastră a aparut tocmai spre mijlocul secolului trecut, românul își poate revendică adevărată naștere după al doilea război mondial, înflorind efectiv în interbelic. Sigur, îi putem detecta începuturile tocmai în secolul al XVIII-lea cu baroca Istorie ieroglifica (1705) a lui Cantemir, apoi, făcînd un pas de un secol și jumătate, ajungem, în 1863, la Ciocoii vechi și noi al lui Filimon, la lăcrimosul Dan (1894) al lui Vlahută, la ciclul Comănestenilor, al lui Duiliu Zamfirescu, din care
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
decalajelor de receptare. Cu toate inconvenientele care decurg de aici. Exemplele sunt numeroase, dar mă limitez la două: cine știe cum ar fi arătat literatura română dacă Dimitrie Cantemir, în locul uneltirilor politice perdante, s-ar fi preocupat să pună în circulație Istoria ieroglifică, sau, de asemenea, dacă Țiganiada, încheiată în 1812, n-ar fi fost publicată (fragmentar) de-abia în 1875-1877? Și cum ar fi arătat limba noastră literară dacă epopeea lui Budai-Deleanu ar fi fost receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
plăcută. Nici nu-mi pot explica relativa indiferență a mediului literar față de ea - mai ales a celor care predau literatură veche în multele noastre universități! -, altfel decât prin complexitatea materiei. Cercetătorul se făcuse cunoscut printr-o laborioasă carte despre Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir (Universul baroc al „Istoriei ierogliUce". Între retorică și imaginar, 2002), recenzată la timpul cuvenit de profesorul Mircea Anghelescu chiar în revista noastră. Însă lectura aplicată romanului lui Cantemir părea că îl va duce pe Gabriel Mihăilescu
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
și rău./ Cuvinte crude sau legături cu giurămînt./ Ieșirea puilor din pîntece sau Ocara care peste voie vine./ Descîntecul buiguirii sau Cuvîntul și lucrul făcut/ pe taină și peste știința altora./ În lumină ponegrit - În Adevăr, în dreptate nerecunoscătoriu" - Dicționar ieroglific), într-un potpuriu lexical precum un curcubeu de disponibilități ale vocației poetice a lui Ioan Flora, care se caută cu aerul de-a fugi de sine și viceversa. Ioan Flora, Scriptor, Ed. Axa, Botoșani, 2001, 148 pag., preț nemenționat.
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
sale aparținând atâtor științe și discipline (istoria, geografia, orientalistica, logica, filosofia, teologia, muzicologia) au astăzi o valoare mai mult documentară, operele lui literare: Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea (Iași, 1698, în special partea I, dialogată) și mai ales Istoria ieroglifică (1705) își păstrează și astăzi valoarea nealterată. O parte componentă de primă importanță a artei literare a lui Cantemir o reprezintă stilul său; prin acest stil culminează stilul savant, cărturăresc în limba română, inaugurat de marii cronicari moldoveni, Grigore Ureche
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
nu s-au bucurat de nici o cronică în revistele culturale și literare din București, dar nici în periodicele din Iași. Ce-i drept, "cantemirologii" (Adriana Babeți, în Bătăliile pierdute. Dimitrie Cantemir, 1978, și Gabriel Mihăilescu, în Universul baroc al "Istoriei ieroglifice". între retorică și imaginar, 2002), au relevat unele din contribuțiile aferente ale lui Dragoș Moldovanu, consacrându-le analize judicioase. În cartea sa din 2002, Dragoș Moldovanu arată că istoricii și criticii literari, istoricii, lingviștii români - de la Aron Densusianu la Emil
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]