16,713 matches
-
neamului nevoii" (vorba căminarului Eminovici) sunt Primăvara, Vara, Toamna, Iarna și noi înșine, a te ocupa de cultură este cea mai prostesc-aventuroasă dintre acțiuni, fiindcă o vei face nu sprijinit de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă că a fost altcum, altfel, doar în momentul morții. Abia atunci - el nemaideranjând pe nimeni - i se vor recunoaște cu parcimonie câteva merite, dar nu prea multe ca să nu stârnească în continuare complexe, și i se va trece mărinimos cu
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
neobservat. Artistul român, oricare i-ar fi talantul încredințat de Providență, deranjează societatea prin însăși existența lui. El o să-i semene întotdeauna copilului din povestea lui Andersen, celui care strigă din mijlocul mulțimii "Împăratul e gol!" Or, asta nu se iartă ușor. Am înaintea ochilor o carte impresionantă, despre curaj, pe care s-ar putea ca Ileana să o traducă în limba franceză, la cererea editoarei care este chiar sora eroului aviator Tudor Greceanu: "Drumul celor puțini". Nu numai că am
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ceea ce îi ședea atât de frumos, o modestie cum nu mi-a mai fost dat să văd vreodată, în așa grad, la nici un alt om pe tot parcursul lungii mele vieți. De aceea, în sufletul meu, nu-i voi putea ierta niciodată pe cei care l-au terorizat în numele democrației pe blândul Kirileanu, personificarea însăși a bunătății umane, întunecându-i cu grele suferinți ultimii ani ai vieții și grăbindu-i sfârșitul.". Au fost, aceste vibrante rânduri, pentru mine un îndemn de
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
lui Că-i Cuiul cuvântului Spânzura-m-aș și n-am cui Nici cerși în lumânare Nici să mor Dar cui îi doare Tot absintul dintre piepți Eram flori și păream beți Morți eram și eu Iubitu-te-aș până ierți Și înc-o zi Atât cât are preaflămânda Nesătula ta răbdare. În absidă Așa să scrii pentru că Dumnezeu avea un picior Din lemn de sânger uscat și fără rimă Pentru că avea un picior de lemn Și statuia putea fi a lui
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n tine, Nici
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am păcătuit oare? Iartă-mă, Știu că-s pur și gol de păcate, Tu du-te Un Dumnezeu fă-mi-te, Mi-e rușine, de tine mi-e milă, Sunt un ticălos Doamnă, iartă-mă Tu n-ai tăcere cât zace-n tine, Nici cântec, nici pocăință, nici rușine, Doar mă dori ca un Dumnezeu. Și tăcere Cu mâna cu care vei scrie Tu singură îți vei semna pedeapsa E ca un văl lăsat
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
sublinia astfel, "convenționalismul" prozatoarei, care ar fi departe de o descriere veridică a clasei burgheze, cum se afirmase, ci se conformează "ideii pe care și-o face despre ea", în fond "o lume a demimondenelor". Ca atare, "i-am putea ierta Soranei Gurian - spune criticul - un exhibiționism maladiv, corolar al unui complex de inferioritate propriu infirmilor. Nu-i putem însă ierta stridența acestei lumi." Ce înseamnă acest lucru este tradus mai departe: În ultimă analiză, d-na Sorana Gurian face oficii
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
conformează "ideii pe care și-o face despre ea", în fond "o lume a demimondenelor". Ca atare, "i-am putea ierta Soranei Gurian - spune criticul - un exhibiționism maladiv, corolar al unui complex de inferioritate propriu infirmilor. Nu-i putem însă ierta stridența acestei lumi." Ce înseamnă acest lucru este tradus mai departe: În ultimă analiză, d-na Sorana Gurian face oficii de a servi cu abilitate fotografii obscene în ambalaj imagistic." La aceasta se adăuga faptul că scriitoarea "își cultivă cu
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
dumneata, domnule, nu-ți scoți pălăria cînd trece tricolorul!?" Zic: "Domnule, dă-mi voie să mă justific: eu sînt poetul Victor Eftimiu, autorul poeziei care începe cu versul Descoperă-te-n fața drapelului ce vine!, așa că vă rog să mă iertați că am pierdut din vedere acest lucru, dar, prin poezie, i-am îndemnat pe alții!". D. T.: - Maestre, ce sfat ați da tinerilor dumneavoastră confrați într-ale scrisului? V. E.: - ...Sfatul să iubească poezia cu sinceritate, să n-o folosească
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]
-
mai îndrăzneam să vorbesc. tu știi de ce. imaginea Apocalipsei încheiată excelent într-un tragic-ludic. ce să mai spun, doare. șAdevărul asupra stării mele de astăziț 22, 23, mi-a tăiat răsuflarea. e o carte în care trăiești și mori concomitent. iartă-mi exaltarea. cum de ești atît de om comun și de vizionar în același timp. să fi învățat toate astea sau le-ai avut în tine? bunul, dragul meu Daniel, ți-am scris alandala ce mi-a venit citindu-ți
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
pot să-mi iau ochii de la ea și, deodată, peste fața ei, se suprapune fața lui Virgil Mazilescu. de data asta nu fața primului Virgil, fața ultimului Virgil, ca o rufă pe care ți-e lehamite s-o mai calci. iertați-mă, vă rog, iertați-mă, eu nu vreau să fac aici literatură. vreau să spun totul de-a valma, cum năvălesc gîndurile, ca și cînd ți-ar curge sînge din nas, și-mi crapă obrazul de rușine că iese așa
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
ochii de la ea și, deodată, peste fața ei, se suprapune fața lui Virgil Mazilescu. de data asta nu fața primului Virgil, fața ultimului Virgil, ca o rufă pe care ți-e lehamite s-o mai calci. iertați-mă, vă rog, iertați-mă, eu nu vreau să fac aici literatură. vreau să spun totul de-a valma, cum năvălesc gîndurile, ca și cînd ți-ar curge sînge din nas, și-mi crapă obrazul de rușine că iese așa. zece ani de zile
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
splendidă și diavolească". Estimp, Balzac și Stendhal îi apar ca "proaste modele" pentru literaturile aflate la început de drum, iar Sainte-Beuve face pur și simplu "mahalagism distractiv". Și cum idiosincraziile lui contrariante nu se opresc aici, G. Călinescu nu-l iartă și pune tulburarea de raționament pe seama unor obscure devieri de ordin etnic: "Cu nume grecesc, ginere al lui Gherea, Zarifopol simbolizează spiritul de negație a două rase sofistice." Lui Călinescu nu-i scapă ironia omniprezentă a "burghezului" cu silă de
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
apartamentul din New York - și ea se supără foc pe el pentru că nu se oferise s-o conducă acasă. Îi explicase că mai avea de exersat, iar a doua zi era nevoit să se scoale foarte devreme - dar degeaba, nu-l iertase. Și nu-l înțelegea deloc când, o zi-două înainte de un recital, își impunea să stea acasă și să lucreze de unul singur la pian, în loc să se vadă cu ea sau să iasă undeva împreună. Tresări brusc, auzindu-se strigat de
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
cumva, din greșeală, să fiu implicat în gruparea de elitiști a metropolei. Iubesc din tot sufletul această mediocritate, care îmi menține un tonus de liniște, de împlinire și de echilibru. Datorită ei trăiesc un sentiment ciudat, generat de realitatea că - ierte-mi-se superlativele - foarte mulți inși reduși mintal o duc foarte bine oriunde în lume. Eu, de ce nu le-aș semăna? Nici la noi, la I. H. A. (Institutul de Hingheristică și Autopsii) lucrurile nu stau altfel; de altfel, un studiu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
răsar scânteieri și se sting într-un port ireal, marea, se știe, amplifică nostalgiile și treptat detaliile se combină și apar și confuziile: unde, când și cu cine? A fost curtezanul frumoaselor, cel puțin așa a crezut; nu le-a iertat, le-a consumat până la capăt. Și totuși, cu anii, o neliniște îl frământă: au, nu cumva victoriile au fost și înfrângeri? Au, nu cumva a fost el cel cucerit? Oare ultima replică nu macină soclul pe care și-a clădit
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
să arate cu degetul unele cucoane "răle de muscă" din propria sa familie sau să denunțe afinitățile (ce se doreau tăinuite) dintre fostul și actualul președinte Ion Iliescu și fostul președinte al PNL, Radu Câmpeanu. Nici numele mari nu sînt iertate. Mircea Eliade însuși s-a aflat în centrul unui mic scandal fiind acuzat de unii universitari din exil de impostură pentru că în nota de prezentare la cartea sa Traité d'Histoire des Religions, se autoprezenta ca "fost profesor la Universitatea
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
Și există și costumații masculine care par mai bine cotate din punct de vedere al stimulării erotice decât opt kilograme de spanac. De exemplu, costumația Sfântul Preot. Iată atrăgătoarea ei prezentare, de pe site-ul unde am descoperit-o la vânzare: “Iartă-mă, părinte, suntem pe cale să păcătuim! Cu roba neagră, lungă, clasică, cu guler alb, vei arăta pur și simplu divin. Treci în genunchi și pregătește-te să îți spui rugăciunile!”. (text publicat în revista Unica, ediția din martie 2013 )
Costum sexy menajeră Mimi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21186_a_22511]
-
acolo un potâng de babă o persoană de vârsta a III-a cam strâmbă. - Bună-vremea, om bun, zise ea. - Să-mi bag introduc genunchiul în vâjoiul pârâul cui știu eu, mătușă, zise țăranul îndrăcit întristat de năcaz... - Dar ce, Doamne iartă-mă ești așa măscărăgios obscen, măi omule, zise baba femeia de vârstă înaintată posomorâtă. Nu ți-i oarecum să vorbești așa, de față cu o bătrână ca mine? - D-apoi cum să mai vorbesc și eu, mătușă stimată doamnă, când
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
sau v-ați certat cu el pe politică, că nu mai e. Mi se pare cumva firesc să împart cu voi vestea asta tristă. Să-l pomenim împreună. Dumnezeu să-l odihnească! Dacă am greșit scriind acest post, mă veți ierta. P.S. Ezit să dau “publish”. Mă gândesc că poate, totuși, nu-i adevărat, poate e o confuzie, poate informația e falsă, poate, poate, poate... Dacă apare Andrei și dă cu mine de toți pereții pentru rândurile de mai sus? Mi-
Povestea unui comentator care nu mai este by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21295_a_22620]
-
umărul celei care te-a îmbrâncit, privește-o în ochi și întreabă-o, cum a făcut Oana cu o mamușcă accesorizată cu prea multe sacoșe, care se chinuia să prindă tramvaiul și care decoda sufletele din jurul ei ca potențiale obstacole: „Iertați-mă, pot să vă ajut cu ceva?”. Dacă rămâne stană de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamușca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e doar descumpănită. Fugi cât te țin picioarele. Baloanele se gonflează
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
că se vor aduna din bucăți și se vor face la loc, pentru că sunt făcute din carne, nu din lumina. Ele sunt cele care ne fac să ne simțim bărbați, iar pentru chestia asta copilul din noi nu le va ierta niciodată. Dar femeile adevărate știu să ne iubească pe furiș, fără să ne facă să ne simțim prost din cauza asta. De dragul nostru, ele se stăpânesc și nu devin niciodată zâne sau prințese. De dragul nostru, ele rămân mereu iubitele prietenilor noștri
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
noi și ele va rămâne întotdeauna ceva nespus, pentru că nu vor purta niciodată copiii noștri, pentru că nu ne vor întreba niciodată nimic din ceea ce nu am vrea să fim întrebați, pentru că nu ne vor strânge niciodată șosetele, pentru că ne vor ierta josniciile mai înainte chiar că noi să le fi gândit, ele ar merita măcar omagiul de a ni le aduce aminte așa cum au fost. Dar în urmă trecerii lor prin viața noastră, schijele ascuțite ale amintirilor se cizelează asemenea scoicilor
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
care mă putea aștepta România la întoarcerea din California. Cred că din anii ’90 n-au mai vazut Bucureștiul și România atâția oameni tineri, frumoși, civilizați protestînd nu pentru locuri de muncă sau pentru indexări salariale, ci pentru un ideal, iertați de vorbă proastă, dar nu știu cum, Doamne, iartă-mă, să-i zic altfel. Mai mulți comentatori au observat cu ce iese în evidență acest protest: nu există lideri, nici autorizație de la Primărie, nici ură, nici violență, iar protestatarii sunt “ultra-civilizați” (caracterizarea
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]
-
din California. Cred că din anii ’90 n-au mai vazut Bucureștiul și România atâția oameni tineri, frumoși, civilizați protestînd nu pentru locuri de muncă sau pentru indexări salariale, ci pentru un ideal, iertați de vorbă proastă, dar nu știu cum, Doamne, iartă-mă, să-i zic altfel. Mai mulți comentatori au observat cu ce iese în evidență acest protest: nu există lideri, nici autorizație de la Primărie, nici ură, nici violență, iar protestatarii sunt “ultra-civilizați” (caracterizarea îi aparține Ministrului de Interne), fac curat
Revoluția Hipsterilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82387_a_83712]