511 matches
-
Atotștiința Lui, pentru ca la sfârșit „miile de mii de zeci de mii” să-L însoțească în cântări de laudă, umilindu-i pe toți cei ce, în îngâmfarea lor satanică, s-au crezut stăpânii lumii, iar locul lor va fi în iezerul de foc unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților. Aromânii trăiau aproape tot timpul în nostalgia vieții păstorești. Aproape toată ziua, în afara orelor de rugăciune, în care se regăseau cu o naturalețe și simplitate pe care ar fi invidiat-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
X / În dreptul unei firme de onix. / - Coboară, spuse Y. Știu eu ce știu” (Vis cu periplu); „Ține pasul. Nu mă sili să te caut. / Respiră în ritm. Calcă precaut. Nu privi înapoi. Ferește-te de amețeală. / Iată măgura finală / Cu iezerul ascuns. / Cum îți bate inima! Am ajuns. Dormi acum! Poate, pe-ncercate, / Vei înnoda visul de realitate. // Trezește-te. Privește. Afară / S-a făcut primăvară. / Prinde-te cu grijă de inele, / Ferește-te să nu-ți intre prin piele / Țurțurii încă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
un climat de silvostepă-stepă și o economie agrozootehnică în sud și sud-est. Văile, într-un paralelism longitudinal aproape perfect, pătrund până departe în inima codrilor de la nord și nord-vest. În marea lor majoritate, văile Unțești, Bogdana cu Simila, Tutova cu Iezer și Studineț, Pereschivul Mare cu Pereschivul Mic, Berheciul cu Zeletinul, sunt colectate succesiv de către Valea Bârladului. Spre Valea Siretului de la vest se orientează doar pâraie scurte, torențiale, mai importante fiind Răcătăul (din mica Depresiune Parincea) și Polocinul. În general (cu excepția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din N și NE regiunii), ce alternează cu văi adânci și relativ înguste, cele mai importante fiind Valea Tutovei prin cursul ei mijlociu (pe o lungime de 9-10km și cu lărgimi ale șesului de 300-800m), urmată de afluentul său Valea Iezerului, prin cursul mijlociu (cu lărgimi ale șesului mai frecvent între 50-200m) și superior al acesteia. Înălțimea minimă fiind de 135m în șesul Tutovei de la sud de satul Mărășești, la hotarul cu comuna Puiești rezultă, în raport cu înălțimea maximă de 485m, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
centură, o cataramă, o diademă și un pandativ (Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, vol.III, p.410). Aceste urme preistorice sunt completate cu documentele istorice de după întemeierea statului Moldova (1359). Cele mai vechi sate menționate sunt cele de pe valea Iezerului (mai ferită de invazii): Corobănești (1443), Băncești (1443), Gârdești (1455), Obârșeni răzeși (1455), urmate de cele de pe valea Tutovei: Voinești (cunoscut în trecut sub numele de Oidești sau Oinești, 1493) și Mărășești (1507), celelalte fiind tot mai recent pomenite, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în 11 sate și 4 cătune (acestea din urmă înglobate oficial și/sau real în satele cele mai apropiate): 1.Voinești, sat reședință comunală, în care sunt incluse și cătunele învecinate Cârțibași și Fundătura; 2.Avrămești; 3.Băncești; 4.Corobănești (=Iezer); 5.Gârdești; 6.Mărășești, la care este înglobat și cătunul Sânzănești; 7.Obârșeni (-răzeși), la care este înglobat și cătunul Obârșeni clăcași; 8.Obârșeni Lingurari; 9.Rugăria; 10.Stâncășeni; 11.Uricari. Precizez că pe actualul teritoriu al comunei Voinești au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
4000 de locuitori, ocupă o poziție mijlocie, atât la nivelul județului Vaslui de care aparține, cât și la nivelul întregii țări. 2. Majoritatea așezărilor componente, respectiv satele Voinești, Avrămești, Mărășești (de pe Valea Tutovei), Corobănești, Băncești, Gârdeștii vechi, Obârșeni (pe valea Iezerului, afluent al Tutovei), Stâncășeni (pe pârâul cu același nume, afluent al Iezerului), precum și unele cătune ca Bulbuceni, Cristești-Deal, posibil și Sânzănești, sunt vechi așezări răzeșești, deci ele existau încă din secolele 15-17, chiar dacă unele sunt notate cu zero în primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de care aparține, cât și la nivelul întregii țări. 2. Majoritatea așezărilor componente, respectiv satele Voinești, Avrămești, Mărășești (de pe Valea Tutovei), Corobănești, Băncești, Gârdeștii vechi, Obârșeni (pe valea Iezerului, afluent al Tutovei), Stâncășeni (pe pârâul cu același nume, afluent al Iezerului), precum și unele cătune ca Bulbuceni, Cristești-Deal, posibil și Sânzănești, sunt vechi așezări răzeșești, deci ele existau încă din secolele 15-17, chiar dacă unele sunt notate cu zero în primele recensăminte oficiale din sec.18 (în sensul că aveau o populație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
un punct minuscul în partea central-nord-estică a Colinelor, situat pe o văiugă din ultima și cea mai tânără generație de văi, operă a pârâiașului denumit Stâncășeni după unicul sat aciuat pe această fundătură. Este singurul afluent pe stânga al pârâului Iezer cu care confluiază la 3,5 km în aval de sat, pârâu ce se unește cu pârâul Tutova la satul Gura Iezerului (circa 2km mai jos de târgul Puiești) și care la rândul său se varsă în râul Bârlad la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a pârâiașului denumit Stâncășeni după unicul sat aciuat pe această fundătură. Este singurul afluent pe stânga al pârâului Iezer cu care confluiază la 3,5 km în aval de sat, pârâu ce se unește cu pârâul Tutova la satul Gura Iezerului (circa 2km mai jos de târgul Puiești) și care la rândul său se varsă în râul Bârlad la satul Tutova (circa 15 km sud de orașul cu același nume). Pârâul Tutova, cel mai important afluent al râului Bârlad și care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Pârâul Tutova, cel mai important afluent al râului Bârlad și care a dat numele întregii regiuni ("Colinele Tutovei") pe care o străbate de la nord la sud, este și principala cale rutieră modernizată la care se conectează drumul de țară Stâncășeni-Gura Iezerului (15km) în drumul lor spre orașul Bârlad, drum ce totalizează 40km și care reprezintă cea mai frecventată cale de legătură a sătenilor de aici cu lumea exterioară. Legăturile Stâncășenilor cu Bacăul sunt mult mai slabe, ele presupunând escaladarea spre V-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
indica o dată, nici măcar la nivel de secol, datorită izolării vetrei satului și rarității documentelor emise în vremurile istorice medievale la care ne raportăm. Totuși, putem deduce că e aproape tot atât de vechi ca și alte sate din comună plasate pe valea Iezerului: Corobănești (atestat documentar în anul 1443), Băncești (1443), Gârdești (1455), Obârșeni (1455) sau de pe valea Tutovei: Avrămești (1460), Voinești (1493), Mărășești (1507). Mergând pe firul evenimentelor evocate documentar în perioada respectivă, am constatat că este o greșeală a confunda satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Tutovei: Avrămești (1460), Voinești (1493), Mărășești (1507). Mergând pe firul evenimentelor evocate documentar în perioada respectivă, am constatat că este o greșeală a confunda satul Stâncășeni cu satul Stănigești (menționat în 1455 și 1502) situat pe cursul inferior al văii Iezerului, la marginea pădurii de lângă satul Gâlțești. Pentru certitudine, m-am deplasat, împreună cu consăteanul Gh.Hriscu, în satul Gâlțești. Chiar la intrarea în sat, pe prispa unei case străvechi, se odihnea un bătrân, moș Pintilie (76 ani): Moșule ai auzit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
anul 1502, semnat de domnitorul Ștefan cel Mare, în care se certifică faptul "că sluga noastră Mircea Ezereanu... a vândut ocina sa ... din satul de pe Tutova, anume Făurești, unde a fost Stanco ... de la gura gârlei (n.p. se referă la pârâul Iezer, unde mai târziu a apărut satul Gura Iezerului) ... la movila lui Puiu" (n.p.de unde vine și numele satului, și, mai târziu, târgului Puiești). Deci este clar că satul Făurești sau Făuroane "unde a fost Stanco" era situat pe valea Tutovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în care se certifică faptul "că sluga noastră Mircea Ezereanu... a vândut ocina sa ... din satul de pe Tutova, anume Făurești, unde a fost Stanco ... de la gura gârlei (n.p. se referă la pârâul Iezer, unde mai târziu a apărut satul Gura Iezerului) ... la movila lui Puiu" (n.p.de unde vine și numele satului, și, mai târziu, târgului Puiești). Deci este clar că satul Făurești sau Făuroane "unde a fost Stanco" era situat pe valea Tutovei, mai jos de Puieștii actuali, în apropierea gurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care întărește o danie din satul Măcrești, sat dispărut, dar care a fost localizat de Gh.Ghibănescu (în Surete și izvoade, vol.I, p.362) pe baza unei notițe a diaconului Pelin din Voinești, în care specifică "Măcreștii sunt pe Iezer de la Ruși mai sus ... ci-i zâc Stângăcenii (desigur Stâncășenii) și Oprișenii pe apa Ezărului". Este cea mai veche mărturie asupra existenței satului Stâncășeni. Dacă ea se verifică, o consider cea mai veche și cea mai sigură mărturie a existenței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Un alt document este cel din 3 iulie 1767 (7275), care precizează că "Din luminata poruncă a preaînaltului Domn, Măria Sa Grigore Ian Calimachi Voievod", se hotărnicește o parte din moșia domniei sale vel logofăt Ion Palade din Corobănești "ce sunt pe Iezer, în ținutul Tutovei", la care au fost de față "toți răzeșii acelui loc" între care "și Paladie Cozma răzeșu de Stâncășeni", moșie ce ține de "din gios de hotarul Chiperenilor ... în sus pe valea Iezerului până la hotarul Bănceștilor și până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din Corobănești "ce sunt pe Iezer, în ținutul Tutovei", la care au fost de față "toți răzeșii acelui loc" între care "și Paladie Cozma răzeșu de Stâncășeni", moșie ce ține de "din gios de hotarul Chiperenilor ... în sus pe valea Iezerului până la hotarul Bănceștilor și până în zarea dealului unde se întâlnește cu Stâncășeni" . Iată că deja Stângăcenii deveniseră între timp Stâncășeni. Așadar, cât privește vechimea satului Stâncășeni, chiar dacă există variante interpretabile pentru secolele 15 și 16, el este cu siguranță un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
evidențierea puterii formativ-educaționale a unui sat de răzeși medievali, tip Stâncășeni. Natura. Am precizat anterior că satul Stâncășeni, unul dintre cele mai izolate sate din România, este unicul sat pe valea unui pârâiaș lung de numai 8km, afluent al pârâului Iezer și prin el al râului Tutova și al văii Bârladului, ce ne leagă cu Siretul, Dunărea și Marea Neagră. Este cazul să amintim aici că în urmă cu 10-12 milioane de ani, întreg Podișul Moldovei era acoperit de apele Mării Sarmatice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mare s-au instalat, treptat, văile pe care se scurgeau apele ploilor: mai întâi văile Siretului și Prutului, apoi cele din generația Tutovei (Zeletin-Berheci, Pereschiv, Simila, Bogdana etc.) colectate de către Valea Bârladului, urmate de generația văilor afluente de tipul văii Iezerului, Studinețului etc. și de cea mai tânără generație de tipul văii Stâncășeni. Prin continuarea înălțării fundamentului, întreaga rețea hidrografică, cu generațiile sale de văi succesive, s-a adâncit în timp și continuă să se adâncească, dând naștere acestui relief atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
precum majoritatea văilor secundare, terțiare etc. din Colinele Tutovei. Fundul văii, în centrul satului, este exact la 200m deasupra nivelului mării, dar ea coboară de la peste 300m în fundul Mangalului până la sub 150m altitudine absolută la punctul de confluență cu pârâul Iezer. Datorită adâncirii accentuate și stratelor de roci moi: argile, luturi și nisipuri (cu rare și subțiri intercalații de gresii și pietrișuri slab consolidate) (de vârstă sarmatică și meoțiană) pe care le secționează, versanții văii au pante puternic înclinate, afectate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de tot felul de tributuri financiare sau de voturi electorale. Dealurile, atât de reprezentative în peisajul regiunii, se constituie ca element dominant și în relieful Stâncășenilor. Două sunt culmile deluroase, paralele pe direcția nord-sud, ce încadrează valea satului nostru: Dealul Iezerului de la vest, ce separă Valea Stâncășenilor de Valea Iezerului și Dealul Corodeștilor de la est, ce separă valea noastră de Valea Studinețului (de asemenea, afluent al Tutovei, cu care confluiază la Iana-Hălărești). Dealul Corodeștilor, cu importantul punct trigonometric din Vârful Gugiumanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
electorale. Dealurile, atât de reprezentative în peisajul regiunii, se constituie ca element dominant și în relieful Stâncășenilor. Două sunt culmile deluroase, paralele pe direcția nord-sud, ce încadrează valea satului nostru: Dealul Iezerului de la vest, ce separă Valea Stâncășenilor de Valea Iezerului și Dealul Corodeștilor de la est, ce separă valea noastră de Valea Studinețului (de asemenea, afluent al Tutovei, cu care confluiază la Iana-Hălărești). Dealul Corodeștilor, cu importantul punct trigonometric din Vârful Gugiumanu (441m), este component al uneia dintre cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
care în Vârful Țâioara atinge 481m) D.Măgura (470m) D.Gugiumanu (441m) D.Cociuba (390m) D.Tigăii (310m) până la confluența Studinețului cu Valea Tutovei de la Hălărești. Printre înălțimile Gugiumanu și Cociuba trece drumul transversal ce leagă Stâncășenii cu Corodeștii. Dealul Iezerului se înscrie pe o culme secundară nord-sud, reprezentată prin D.Lesa (332m) D.Iezer (260m) D.Onești (221m), culme desprinsă de valea mai tânără a Stâncășenilor (prin adâncire și evoluție regresivă spre nord) din corpul principal al culmii Obârșeni-Corodești, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
390m) D.Tigăii (310m) până la confluența Studinețului cu Valea Tutovei de la Hălărești. Printre înălțimile Gugiumanu și Cociuba trece drumul transversal ce leagă Stâncășenii cu Corodeștii. Dealul Iezerului se înscrie pe o culme secundară nord-sud, reprezentată prin D.Lesa (332m) D.Iezer (260m) D.Onești (221m), culme desprinsă de valea mai tânără a Stâncășenilor (prin adâncire și evoluție regresivă spre nord) din corpul principal al culmii Obârșeni-Corodești, cu care se leagă prin înșeuarea Gârdeștilor. Este locul prin care trece drumul ce leagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]