1,072 matches
-
născut la 4 martie 1901 ca fiul cel mai mare dintre cei patru copii al lui Oswald Henry Philip Petre și Margaret Lucy, născută Cave. Oswald Petre era fiul unei cunoscute familii de aristocrați catolici, apropiați, în trecut, de ordinul iezuiților, și rudă apropiată a vechii familii normande Turville care venise în Anglia odată cu William Cuceritorul și care își trăgea numele din localitatea Turville-la-Campagne (Eure) din Franța. Oswald Petre și-a adăugat numele Turville atunci când a moștenit casa din Bosworth, după ce
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
acoperișul bisericii. La marginea parcului din centru se înalță statuia lui Balázs Orbán (1829-1890), opera sculptorului László Hunyadi din Târgu Mureș. Clădirea parohiei romano-catolice a fost construită probabil la începutul secolului al XVII-lea. Construirea clădirii este legată de activitatea iezuiților; de altfel, tot ei au construit și prima clădire a gimnaziului. În partea dreaptă se află bustul lui Áron Tamási, dezvelit în 1993. Anul înființării școlii romano-catolice este 1593. Clădirea Comitatului (a primăriei de astăzi) este un monument arhitectural ridicat
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
cerându-i lui Ioan Bașa, în calitate de reprezentant al comisiei de înființare, ca gimnaziul să aibă un caracter confesional, greco-ortodox. În corespondența cu Pipoș de la 23 aprilie 1865 argumentul invocat de Andrei Șaguna era că legislația cu privire la învățământ fusese elaborată de iezuiți și proteja școlile confesionale, însă încă din 1852, prin circulara din 24 aprilie Șaguna interzisese înființarea de școli mixte cu uniții, deoarece, având în vedere că în Imperiul Austriac cultul ortodox aveau un statut inferior cultului unit, școlile puteau deveni
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
este redat prin izobate. Preciziei geografice a lui De l′Isle i se poate alătura exactitatea topografică promovată de Jean Baptiste Bougnignon d’Anville. Acesta a realizat „Nouvelle Atlas de la Chine”, material cuprinzând 46 de hărți care fructifică cunoștințele misionarilor iezuiți. Jean Dupain Triel, topograf și cartograf, publică în anul 1791 o hartă a Franței în care reprezentarea reliefului este realizată prin curbe de nivel cu echidistanța de 10 toise, însoțită de un profil NS. Alți autori francezi care au publicat
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
18 mai 1711 la Ragusa - d. 13 februarie 1787 la Milano), cunoscut și sub numele Roger Joseph Boscovich sau latinizat: Rogerius Josephus Boscovich, a fost un matematician, fizician, astronom și filozof din Republica Ragusa. În 1725 a intrat în ordinul iezuiților. A fost profesor de matematică la Colegiul Romanum din Roma. De asemenea, a fost membru al Academiei din Roma și al Royal Society. A călătorit prin mai multe țări europene, fiind o persoană de mare reputație. Este ales deputat la
Rudjer Josip Boscovich () [Corola-website/Science/326538_a_327867]
-
al XIII-lea, care era, de asemenea, închinată Sfântului Nicolae. Biserica parohială Sfântul Nicolae, care se afla pe locul actualei biserici și era în stil gotic, a fost construită în secolul al XIII-lea în Malá Strana (Orașul de Jos). Iezuiții au decis în a doua jumătate a secolului al XVII-lea să construiască un complex de clădiri format dintr-o biserică nouă și o școală parohială inițial după planurile din 1673 ale arhitectului Giovanni Domenico Orsi. Lucrările au fost amânate
Biserica Sfântul Nicolae din Malá Strana () [Corola-website/Science/335897_a_337226]
-
cele mai bune cărți care s-au scris cândva”". John Wesley și Isaac Newton au clasat "Imitațiunea lui Cristos" printre cărțile care i-au influențat cel mai mult. Generalul britanic Charles George Gordon, lua cu el în luptă această carte. Iezuiții oferă un loc de prim ordin "Imitațiunii", în "exercițiile lor spirituale". "De Imitatione Christi" a fost o influență timpurie asupra spiritualității Sfintei Tereza de Lisieux, care a folosit-o în viața ei de rugăciune, i-a distilat mesajul și a
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
pod, dar mai ales în urma unei revelații religioase de pe 23 noiembrie 1654 Pascal a hotărât să ia calea credinței, vizitând mănăstirea jansenită de lângă Paris. În acest domeniu Pascal își datorează faima atacului împotriva cazuisticii, o metodă folosită în special de iezuiți, atac întreprins în "Lettres provinciales". În acestă lucrare Pascal lua apărarea prietenului său jensenist Antoine Arnould, și va aprinde mânia regelui Ludovic al XIV-lea care va da ordin să fie arsă. Cea mai cunoscută lucrare filosofică a lui Pascal
Blaise Pascal () [Corola-website/Science/298029_a_299358]
-
(în ) este o biserică din Napoli (Italia). Ea este situată în Piazza Trieste e Trento din centrul istoric al orașului. Biserica, dedicată inițial Sfântului Francisc Xavier, a fost construită de iezuiți. Construcția sa a fost discontinuă, proiectul suferind numeroase modificări; de fapt, au existat trei proiecte. Primul proiect, asemănător cu structura actuală a edificiului, avea doar două capele pe fiecare parte; el nu a fost finalizat, dar unele soluții au fost
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
dar unele soluții au fost refolosite în propunerile succesive, care au culminat cu proiectul lui Cosimo Fanzago, în care au fost preluate, de asemenea, ideile lui Giovan Giacomo Di Conforto. Apoi au fost elaborate alte proiecte, între care cel al iezuitului Agatio Stoia. În mod tradițional i se atribuie lui Cosimo Fanzago proiectul actual al bisericii; atribuirea este determinată de activitatea desfășurată de același arhitect pentru o altă biserică napoletană, San Giorgio Maggiore (proiectul inițial a implicat realizarea unor mici cupole
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
fost modificat în timpul execuției). Potrivit unor cercetători, proiectul lui Fanzago, aprobat la 15 decembrie 1635, a fost al treilea proiect al bisericii. Din cauza avansării lente a lucrărilor, biserica a fost terminată abia în secolul al XVIII-lea. Când, în 1767, iezuiții au fost expulzați din Regatul Neapolelui, biserica a trecut la cavalerii constantinopolitani, care au dedicat-o Sfântului Ferdinand în onoarea regelui Ferdinand I de Bourbon și au deținut-o până la ocuparea Neapolelui de către Franța napoleoniană. La 2 februarie 1636 s-
Biserica Sfântul Ferdinand din Napoli () [Corola-website/Science/333320_a_334649]
-
s-ar traduce prin "Părăian". Părinții săi erau mici nobili români, iar el a fost educat de un unchi al său, care era provizor la un grof. Acest unchi al său l-a trimis mai apoi la studii la școlile iezuiților. A fost unul din primii beneficiari români ai burselor catolice de studiu. A urmat mai întâi cursurile colegiilor iezuite din Cluj, Iaurinum și Viena. Între 1703-1705 a fost alumn la Colegiul Pazmanian din Viena, unde a reușit performanța de a
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
timp înainte de sfârșitul anului 1714, Ioan Giurgiu a fost ales în sfârșit drept candidat, iar împăratul Carol al VI-lea l-a numit episcop în cursul anului 1715. Confirmat fiind episcop al românilor uniți, în anul 1716 a trecut de la iezuiți la ordinul bazilian și a primit titlul de baron, precum și funcția de consilier imperial. Lucrările de fortificare a cetății din Alba Iulia la începutul secolului al XVIII-lea au necesitat demolarea mănăstirii construite cu un secol înainte, de Mihai Viteazul
Ioan Giurgiu Patachi () [Corola-website/Science/302731_a_304060]
-
garantarea unei stabilități a instițutiei cât și pentru prestigiu, au fost aduși din Elveția și Franța oameni competenți la catedrele colegiului. Printr-un decret din 12 mai 1581, s-a decis înființarea unui colegiu iezuit, condus și administrat de Ordinul Iezuiților. Aceasta instituție nu a avut, însă, o existență îndelungată. În 1774 colegiul iezuit a fost înlocuit de un altul, organizat și administrat de piariști. În 12 octombrie 1872, împăratul Franz Joseph al Austriei a fondat Universitatea Franz Josef din Cluj
Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303979_a_305308]
-
(1958) (titlu original "A Case of Conscience") este un roman științifico-fantastic de James Blish despre un iezuit care investighează o rasă extraterestră care nu are nicio religie. Textul a fost publicat inițial în 1953 sub formă de nuvelă, care a devenit ulterior prima parte a romanului. Volumul este prima parte a seriei tematice "After Such Knowledge" a
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
Ștefan, Crăciun; în 1460 - Andrei. Mai târziu, Parohia a contribuit cu 3 florini aur pentru cheltuielile Conciliului de la Trento (1545-1563). Între anii 1569 și 1579, biserica Sf. Egidiu s-a găsit sub stăpânirea calvinilor. În 1579 biserica a fost predată iezuiților, dar pentru interval scurt, căci în 1588 revine pe mâna calvinilor. Pe timpul stăpânirii turcești (1660-1692) biserica Sf. Egidiu este distrusă, rămânând doar unele porțiuni din fundație. Oradea a fost eliberată de sub stăpânirea otomană în anul 1692, de către austrieci, cu aceștia
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
interval scurt, căci în 1588 revine pe mâna calvinilor. Pe timpul stăpânirii turcești (1660-1692) biserica Sf. Egidiu este distrusă, rămânând doar unele porțiuni din fundație. Oradea a fost eliberată de sub stăpânirea otomană în anul 1692, de către austrieci, cu aceștia venind și iezuiții. Pe locul fostei biserici Sf. Egidiu a fost construită una nouă. În această biserică a fost înmormântat în 1714 mareșalul Friederic de Lovenburg, iar în 1759 prefectul iezuit Francisc Polentari. Osemintele lor se află sub pardoseala bisericii, locurile respective fiind
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
un seminar (lucru care s-a și întâmplat în 30 ianuarie 1792, prin împăratul Leopold al II-lea, porunca fiind emanată de Locotenența Regală din Budapesta și comunicat episcopului Ignațiu Dărăbant cu data de 21 februarie, Nr. 3230/1792), biserica iezuiților a devenit biserică seminarială, lăcaș folosit atât de seminariști, cât și de credincioșii români uniți greco-catolici din Oradea-Olosig. În data de 16 martie 1847 biserica seminarială s-a surpat. Din generozitatea episcopului romano-catolic Francisc Szaniszlo s-a construit biserica de
Biserica Seminarului Greco-Catolic din Oradea () [Corola-website/Science/319467_a_320796]
-
dimensiunii sale mici și a lipsei de dovezi că a fost de fapt construit. Ferdinand Verbiest a fost cel mai mare copil de Verbiest, executor judecătoresc și colector de taxe de Pittem lângă Kortrijk, Belgia. Verbiest studiat științe umaniste cu iezuiții, în Bruges și Kortrijk, și a mers la Colegiul Lelie în Leuven, pentru un an, la filozofie studiu și matematică. a intrat în Societatea lui Isus (iezuiții) pe 2 septembrie 1641. Verbiest a continuat să studieze teologia la Sevilia, unde
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
colector de taxe de Pittem lângă Kortrijk, Belgia. Verbiest studiat științe umaniste cu iezuiții, în Bruges și Kortrijk, și a mers la Colegiul Lelie în Leuven, pentru un an, la filozofie studiu și matematică. a intrat în Societatea lui Isus (iezuiții) pe 2 septembrie 1641. Verbiest a continuat să studieze teologia la Sevilia, unde a fost hirotonit ca preot în 1655. el a terminat studiile în astronomie și teologia la Roma. Intenția lui a fost de a deveni un misionar în
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
moartea tânărălui Împărat Shunzhi, în vârstă de 23 de ani. Fiul și succesorul său, Xuanye (Împăratul Kangxi), avea vârta de numai 7 ani, astfel încât guvernarea a fost plasată în mâinile de patru regenți. Spre deosebire de Shunzhi, regenții nu au fost în favoarea iezuiților, care a suferit persecuție a crescut ca un rezultat.
Ferdinand Verbiest () [Corola-website/Science/331728_a_333057]
-
Niculei a fost așezată icoana Maicii Domnului zugrăvita de meșterul Luca din Iclod în 1681 și cumpărată de nobilul român Ioan din Nicula, care a dăruit-o bisericii parohiale din sat. Conform procesului verbal încheiat la 28 martie 1699 de iezuiții conventului de la Cluj-Mănăștur, icoana ar fi lăcrimat în acel an din 15 februarie până în 12 martie, la fel ca icoana similară din Pociu, care ar fi lăcrimat în 1696. Treptat numărul locuitorilor a crescut, multi dintre ei devenind "nemeși" (mici
Nicula, Cluj () [Corola-website/Science/300344_a_301673]
-
recensământului din 1930 populația Niculei era de 848 locuitori, dintre care 826 greco-catolici, 10 ortodocși, 6 romano-catolici și 6 reformați. Celt - din bronz; datare repertoriu: bronz final . În contextul unirii ecleziastice cu Biserică Romei la sfarsitul secolulului al XVII-lea, iezuiții prezenți cu acest scop în Transilvania au consemnat în 1699 lăcrimarea icoanei de la Nicula, ocazie prielnica pentru stimularea pietății populare în nordul Transilvaniei, după modelul icoanei de la Pociu, care ar fi lăcrimat cu trei ani înainte. Papă Clement al XIII
Nicula, Cluj () [Corola-website/Science/300344_a_301673]
-
principilor din Pfalz-Neuburg. Atunci începe și recatolicizarea Heidelbergului din perioada contrareformei. Din această perioadă se păstrează în oraș diverse statui ale Maicii Domnului cum ar fi cea din piața cerealelor. Pentru a accelera contrareforma principii catolici aduc în Heidelberg călugări iezuiți. Pe lângă aceștia au fost prezente călugărițele ordinului carmelit până când în 1803, ca urmare a secularizării au trebuit să părăsească mănăstirea din Karlplatz. Cu toate aceste încercări masive de recatolicizare orașul a rămas în majoritate reformat. Populația catolică reprezintă doar o
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
Foligno. Între acestea se numără Tereza de Ávila (1515-1582), Francisc de Sales (1567-1622), Sfântul Alphonsus Liguori (1696-1787), teologii și scriitorii francezi François Fénelon (1651-1715,) și Ernest Hello (1828-1885), filozofii francezi Pierre Teilhard de Chardin (1881-1955) și Jacques Maritain (1882-1973), călugărul iezuit Paul Doncoeur (1880 - 1961), filozoful și medievistul rus Lev Pavlovici Karsavin (1882-1952), scriitorii Léon Bloy (1846-1917), François Mauriac (1885-1970) și Umberto Eco (n.1932). Aldous Huxley a făcut următoarea observație care este în întregime aplicabilă personalității Angelei de Foligno: ""Misticii
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]