904 matches
-
rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cât sunt de jenat... cât suntem de jenați amândoi... — Sunt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămânem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț bărbia, sfidătoare. Te-ai hotărât să mai stai. — Da, păi... Își Întinde degetele și le privește scurt. M-am gândit că n-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În oraș Împreună ? — Evident, știi deja că Emma și cu mine suntem ca două surori, adaugă dulce, punându-și brațul În jurul meu. Sunt sigură că ți-a spus asta. — A, da, mi-a spus câte ceva, răspunde Jack cu o expresie ilizibilă pe față. Ia o gură de pui prăjit și Începe s-o mestece. — Am crescut Împreună, Împărțind totul. Kerry mă strânge ușor de braț și fac un efort să zâmbesc, dar parfumul ei aproape mă Îneacă. — Ce frumos ! spune mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „Și ăsta ar fi mesajul necifrat?” Întrebă Belbo, dezamăgit și amuzat. „Evident că, În transcrierea lui Ingolf, punctele reprezintă cuvintele ilizibile, din spațiile unde pergamentul era ros... Dar iată transcrierea mea finală, unde, prin conjecturi pe care-mi veți permite să le socot limpezi și inatacabile, restitui textului străvechea-i splendoare, cum se zice de obicei”. Întoarse cu un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ar conține visul pe care-l avusese Leo în căruță, atunci când adormise cu capul sub pieile de oaie. Sabina rupsese foaia, pentru că avea un conținut compromițător pentru ea și familia ei. Cosmin se apucă să introducă în computer textul aproape ilizibil din auza cernelii apoase: miercuri era termenul limită. Adică deadline-ul la care trebuia să predea organigrama, împreună cu anexa motivațională și cu itemii aferenți. Bineînțeles că era vorba de un deadline orientativ, stimulator, el însă nu se cuvenea să gândească așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Iliescu (pe asta a produs-o Cristian). Ultima lună. Din nou În gardă, dar local, În baterie, făcînd pereche cu Patrana și cu caietul de engleză (care și-a pierdut menirea și a ajuns un fel de martor murdar și ilizibil al micilor evenimente). Ieșeam noaptea, În post, tîrÎnd după noi niște pături pe care le aruncam peste iarba Înaltă, parfumată, micuțul Începea să sforăie Înainte să apuce să se Întindă. Ne-am bronzat la stele, care nu pot să-ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
povestea nui altceva decât un semn prevestitor a ce se va întâmpla indubitabil chiar în această legislatură. Așa s-a și hotărât în adunarea generală a partdului. Și nu uitați lecția istoriei: la români repetabilitatea este obligatorie!” REPREZENTANTUL OPOZIȚIEI Text ilizibil COMUNICAT COMUN AL CAMERELOR Întrunite în Ședință Comună, cele două camere hotărăsc : 1. Recuperarea zilei de azi, lucrate în plus de către domnii parlamentari. 2. Chemarea din Eschimozia a ambasadorului și degrevarea de sarcini. 3. Retragerea abonamentelor gratuite pe tramvai a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la Sioux City, să nu se mai irosească aici și să-și reia viața de unde o lăsase. Cercetă pastilele, pipăindu-le cu degetele. Accesorii de căsuță pentru păpuși sau echipamente sportive: vase albe, butoni roșii, farfurioare purpurii minuscule, cu monograme ilizibile. De cine le ascundea acolo jos, în afară de el însuși? I se păru că recunoaște favoritul local: ecstasy. Luase și ea așa ceva, în Boulder, în urmă cu doi ani. Își petrecuse seara contopindu-se mental cu prietenii și îmbrățișând necunoscuți. Amorțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Hei! Nu-i problema mea, da? Adică uită-te și tu la mâzgăleala asta. Ăsta nu-i scris. Un fel de pânză de păianjen. Scoarță de copac sau așa ceva. Zi-mi tu ce scrie. Scrisul era spectral. Șerpuia ca literele ilizibile ale bunicii lor suedeze. Karin îl etichetase pe autor ca având optzeci de ani, un imigrant bătrân, care se temea să dea orice relație ce ar implica dezvăluirea de informații pentru o bază de date. Citi cuvintele de pe bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Avea la el liste cu toate cele patru sute patruzeci și șase de specii din Nebraska, în ordine alfabetică- Anas, Anthus și Anser, Buteo, Branta și Bucephala, Calidris, Catharus, Carduelis -, acoperite cu semne în creion și cu note de teren mâzgălite, ilizibile. Karin se ducea să observe păsările cu el - o metodă de a rămâne întreagă la cap. În după-amiezile în care Mark tuna și fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în nord-vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o bucată de hârtie plastifiată, plină de mâzgăleli ilizibile. Uite care-i treaba. Chestia asta îți spune ceva? —Sora... Karin Doi mi-a zis de ea. Mark îl prinse de încheietură. —Ea nu știe că ești aici, nu? Daniel clătină din cap. Poate că e de treabă. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Gilbert Gosseyn. Și și-l reprezentă efectuând un act determinat, într-un moment determinat. Ceea ce implica relația cu Janasen. Complexitatea implicată prin această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Gilbert Gosseyn. Și și-l reprezentă efectuând un act determinat, într-un moment determinat. Ceea ce implica relația cu Janasen. Complexitatea implicată prin această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lat de 1,15 m; pereții interiori ai criptei sunt tencuiți cu stuc. Imediat după degajare, s-a mai putut vedea pe latura de est, textul unei inscripții cu vopsea albăstruie, text care, datorită contactului cu aerul, a devenit aproape ilizibilă. N-a putut ajuta la o mai bună identificare a textului nici măcar prezența fotografiilor cu raze infraroșii, deși s-a confirmat ceea ce s-a putut inițial citi relativ cu ochiul liber, că ne aflăm în fața unui citat biblic. Acestei bazilici
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
atunci, „domnul Ovid Densusianu o să rămîie singur”. Un program „novator” nebulos al revistei poate fi desprins din textul intitulat „Architectura mentis“ și din „neronianul” „Qualis artifex pereo!“ de la rubrica „Prin ganguri de idei“ a primului număr. Textele sînt însă aproape ilizibile. O publicație ieșeană ulterioară Frondei și care și-a făcut, asemenea ei, un stindard din susținerea „curentului nou” și din poezia lui Tudor Arghezi a fost Absolutio (director: I. Ludo), apărută în 6 numere (1 decembrie 1913-15 mai 1914, 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
două războaie mondiale), Ov.S. Crohmălniceanu observa, nu fără malițiozitate, că „În sinea lui, alter-ego-ul scriitorului din romanul Venin de mai (neterminat, publicat postum, în 1971, n.n.), pictorul «constructivist» Andrei Mile, își spune că literatura prietenilor săi plecați peste hotare e «ilizibilă» și că succesul ei îl uimește”. Criticul Constantin Trandafir are dreptate să aprecieze - într-o fișă de dicționar - că: „Dacă piața românească a operei de avangardă a atins și formule extreme, vizibile în eclectismul profesat în paginile revistelor, ea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
matière et qu’elle ne rénonce point au langage. Ce n’est ni nouveauté ni technique qu’il nous faut. C’est l’œuvre. Pe de altă parte, Fondane deplînge faptul că poezia modernă și-a alienat propriul public, devenind „ilizibilă”. O posibilă revitalizare chiar nu poate evita - crede autorul - încorporarea lecției cinematografului care, el, nu poate trăi în lipsa audienței: On peut écrire encore un poème qui personne ne lit; le cinema est plus couteux; il ne peut, sans public payant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru chei, gol: clienții nu par să profite de invitațiile nocturne ale Romei și s-au retras deja În camere. Pe plăcuța interfonului sunt câteva nume străine, probabil poloneze, iar pe o etichetă scrisă cu pixul, un nume șters, aproape ilizibil, care le pare totuși cunoscut: BUONOCORE. Agentul principal speră să nu fie acel Buonocore. E unul de treabă, unul dintre noi. Altfel, e un nume comun. Deși ușa de sticlă e Închisă, apasă unul după altul toate butoanele interfonului. Aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Direcționalul, care se folosește pentru trasat linii. Părea o operațiune elementară, sălbatică, barbară - dar se dovedi a fi mult mai complicat. Nu era suficient să apeși - trebuia să dozezi, altfel jetul putea să pară slab sau prea abundent, confuz sau ilizibil. Dar dacă reușeai să-ți controlezi mâna, vopseaua țâșnea de parc-ar fi fost benzină sau cerneală. Câteva clipe cu ochii ațintiți În Întuneric, Maja ezită, cu sprayul În mână, nemișcată În fața vagonului din capăt, unde povestea fără sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ieșea de sub trupul lui Nicolas. Dădu ordin să se continuie operațiunea de degajare a trupurilor și recuperă niște foi marcate de umezeală care se părea că fuseseră aruncate acolo Împreună cu cele două victime. Deși cerneala era decolorată, iar scrisul aproape ilizibil, recunoscu pe dată marginile rupte, care dovedeau că era vorba de paginile lipsă din registrul personal al bătrînului Pérec. Cu veșmintele și părul turtite de suflul palelor, numeroși localnici veniseră să asiste la decolarea elicopterului care o lua pe Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sarcini suplimentare de făcut, de care n-are chef să se ocupe el. De fapt, toți partenerii o fac. Chiar și Arnold. Foarte adesea nici măcar nu-mi spun, se mulțumesc doar să arunce dosarul pe biroul meu cu nu știu ce memo ilizibil deasupra și să așteaptă ca eu să le rezolv. — E vreo problemă ? Mijește ochii la mine. — Sigur că nu, spun cu un ton foarte vioi, pot-s-o-fac, de viitor partener. Ne vedem la ședință. În timp ce iese cu pași mari, mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dreptul fascinantă. — Eu mai am cam jumătate dintr-o istorie a secolului al paisprezecelea În Europa, spune Nick. — Eu tocmai citesc Proust, zice Caroline, ridicînd cu modestie din umeri. În original, În franceză. — A, Încuviințează Jack Harper, cu o expresie ilizibilă pe chip. Și tu... Emma, dacă am reținut bine... Tu ce citești ? — Îhm, adevărul e că... Înghit În sec, Încercînd să cîștig timp. Nu pot să spun că citesc Hobbyurile vedetelor - Ce Înseamnă ele ? Chiar dacă e de fapt o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rău. Dar vă asigur că nu... că nu am... Își drege glasul. Nu am cuvinte să vă spun cît sînt de jenat... cît sîntem de jenați amîndoi... — SÎnt convins, spune Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămînem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru cîteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț bărbia, sfidătoare. Te-ai hotărît să mai stai. Da, păi... Își Întinde degetele și le privește scurt. M-am gîndit că n-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În oraș Împreună ? — Evident, știi deja că Emma și cu mine sîntem ca două surori, adaugă dulce, punîndu-și brațul În jurul meu. SÎnt sigură că ți-a spus asta. — A, da, mi-a spus cîte ceva, răspunde Jack cu o expresie ilizibilă pe față. Ia o gură de pui prăjit și Începe s-o mestece. — Am crescut Împreună, Împărțind totul. Kerry mă strînge ușor de braț și fac un efort să zîmbesc, dar parfumul ei aproape mă Îneacă. — Ce frumos ! spune mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]