7,075 matches
-
amor,/ io, mai bine/ mă omor, si te-omor/ și pa ține!// - Nu-ți spui, Mito, gogoși,/ nu am haru;/ aide, frate, la Moși/ cu tramcaru." (Dealog). Foarte originală este și reconstituirea fulguranta a lumii lui Caragiale prin juxtapunerea unor imaginare anunțuri de la "mică publicitate": "Pierdut cățel geam tren răspunde nume/ Bubico zahăr place (pedigri)./ Uitat hotel Midil servietă gri./ Domn bine caut scoate seară lume.// Odăi 3 închiriez + antreluța./ Pierdut ieri dimineață brilănțel./ Văzut hengheri azi stop mumos cățel./ Uitat
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
la autodistrugere. Cătălin Mihuleac nu dezvăluie nici un moment vreo intenție satirica sau moralizatoare, șfichiul biciului sau literar nu este usturător, el pare o glumă amicală, o amenințare surîzătoare. Se amuză, uzînd de ironie sau autoironie într-o lume aparent ireala, imaginara, dar cosntruită după date cunoscute, sporind astfel mai mult echivocul. Scriind cu mare verva și veselie lingvistică, înaintînd din poanta în poanta, pare firesc să se și împiedice din cînd în cînd în fraze anoste sau doar nesărate, fără ca prin
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
să o creeze din modeste tabieturi de celibatar. Cea mai frumoasă scenă din poveste este aceea în care tinerii, Pierre și fata, dansează împreună pe muzica de la un tranzistor, despărțiți fiind de gardul din sîrmă. Apropierea lor e reală și imaginară deopotrivă. Fata, năluca, e atît de aproape, și totuși inaccesibilă ca orice himeră: în cele din urmă, Pierre moare rănit într-un accident, urmîndu-și năluca în realitatea care o va ține pentru totdeauna ascunsă. Didacticismul enervant din "Refugiul Muguet", prezent
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
de dupa 1966-1967?! Sau: ce e mai important pentru Ștefan Bănulescu, reportajele lui literare de ănceput cu teme date ori proza de dupa Iarnă bărbaților?! Mărturiile din Jurnalul lui Ioan Hudița și altele asemenea pot fi, la fel, invocate că "probe" ăntr-un imaginar proces, dar și văzute că expresii ale teribilei derute intelectuale dintr-o vreme apocaliptica. Ravagiile an conștiința produse de această deruta nu au ocolit literatura, dimpotrivă, au pustiit-o. Pentru a reconstitui, descrie, ăntelege ce și cum s-a ăntămplat
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
bun indiciu al conștiinței de sine. Orgoliul trage-n sus, vanitatea chircește, nivelează. Orgoliul aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el poate provoca retorici retractile, autarhice sau resentimentare. Vanitosul e mereu singur, în lupta cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
disperare, atîta impostura, confuzie, haos și neputința, la urma urmelor, n-am simțit înainte. O dezamăgire incurabilă s-a instalat, ca expresie, în mințile și pe fețele celor mai mulți. Se stă cu gardă ridicată pentru orice posibil atac, fie doar și imaginar, si, pentru o mai solidă apărare, se lovește în jur pentru siguranța minusculă de a fi dat primul. Satisfacția, bucuria, nebunia creatorului și a creației poți servi rarisim și în doze homeopatice. Nu te mai înfrupți din voluptatea unui moment
Andrei Serban si lumea magicã by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17451_a_18776]
-
Fixitatea unei fizionomii, armonia ei, mărturie a unei "fericiri" prezumtive oferă acel liman la care toate aspirațiile se împlinesc necondiționat. Dar ce este fixitatea? O falsă eternitate. O eternitate în afara lumii, insensibila la schimbările ei, încremenita undeva, într-un loc imaginar, într-un timp care n-a început să curgă. O farsă a imaginației? Chiar așa fiind ceva mai poate fi reținut, concretul unei stări în care inconsistenta ficțiunii mai păstrează câte ceva din bogăția și diversitatea lumii. Fixația asta care "alege
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
cei incluși și-au văzut deja opusurile de mici dimensiuni sub lumina tiparului. Poate că a figură într-un tom cu un titlu care implică un superlativ, Cele mai frumoase povestiri ale anului, mîngîie orgolii, pune fie și niște lauri imaginari pe frunți de scriitori. Poate că, la rîndul lor, cititorii sînt ispitiți să caute abia acum texte literare de valoare, pe care le-au ignorat în timpul anului. Sau poate că se simte cumva, din motive pe care să le lăsăm
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
totodată și tărîmul la care unii nu au ajuns niciodată, un spațiu simbolic, o năluca, fantasma a unor minți ostenite, cum este și protagonistul lui Nabokov, pentru care Noul Continent e o destinație, nu o lume în sine. O America imaginara sau una ratată, pe pămîntul căreia trăiești fără să o vezi, fără a fi cu adevarat conștient de prezența ei, aceasta este tema implicită a unor nuvele precum cea apartinîndu-i lui Malamud. Nimeni nu-l poate suspectă pe Updike de
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
modă, și prin urmare cumva pretențios, acest volum are an centru tema identității. Identitatea ănteleasă nu că suma de predispoziții naturale, ci mai curând construct migălos, selecție conștientă atât a elementelor unei istorii sau tradiții reale, cât și ale uneia imaginare. Călătoria este toposul ideal pentru o astfel de concepție identitara, ăn măsură an care ea presupune un proces de căutare și acceptare, dar an subsidiar și unul de așteptare și proiecție fantastică. Deși nu despre călătorii e vorba an Reflecțiile
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
unde al ămbie inima. Eseurile lui constituie un fel de parcurs intelectual, cosmopolit prin dezinvoltura, și foarte intim totodată, prin calmul tonului, aproape confesiv uneori, si totusi detașat. Este calmul cuiva care a deprins, privind lumea de la ănăltimea unui acoperiș imaginar, dar și real, platourile engadineze din valea Innului, ăn localitatea Sils-Maria, lecția relativismului identitar, morală liniei subțiri, granița, care separă un teritoriu de celălalt, o țară de alta, un om de vecinul lui. Fiecare vede lumea de pe propriul său acoperiș
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
dogmaticii deceniului șase, gardieni ai ănchisorilor ideologiei comuniste. O jumatate de secol poezia românească s-a scris pe zidurile ănchisorilor. an loc de ferestre. O poezie de sorginte concentraționara, deci a negarii realului, a evadării din timp, a refugiului an imaginar și vis. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, poeții români și-au scris versurile pe pereții celulelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri, si
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cărților sale dându-se o adevarată "bătălie a (neo)modernității". Căci a face literatura autentică, a crea o poezie pură ăncepea să echivaleze tot mai mult cu o rezistență reală, lupta pierdută an afară mutându-se an interiorul fiecăruia. Universul imaginar al artei rămânând singurul "spațiu" mental liber, actul comunicării artistice se transformă an unică șansă de "evadare" ficționala din ănchisoarea totalitara. an imanenta vidului dictaturii istorice, poezia este locul mistic al revelației (inspirației) transcendentale. Artă devine sub comunism o nouă
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
sperie de moarte și, daca punerea unei asemenea probleme este în esență dezagreabila, el găsește elegantă de a trece peste ea, de a o părăsi într-o umbră a textului, în favoarea unei bucurii noi. Dinamic, poetul își construiește propriul traseu imaginar și trăiește cu credința lumilor paralele, limbajul literaturii science-fiction îl ajută mult și, desi facilă, echilibristica poetului printre sintagme originale nu-l deranjează pe cititor și îl ține tot timpul în alertă. Ritmul scrierii (și descrierii) se succede cu repeziciune
Descrieri by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17516_a_18841]
-
de azi, Anca Manolescu cu un amplu și foarte documentat text despre problematică geografiilor simbolice. Pentru doritorii de literatură, un monolog de Vlad Zografi, poeme de Allen Ginsberg, Lawrence Ferlinghetti și Robert Bly (selectate pentru mesajul lor ecologic!), un jurnal imaginar al Adrianei Babeți. Dintre scriitorii care au răspuns "anchetei" despre loc și locuire: Gabriela Adamesteanu, Constantin Toiu, Ștefan Aug. Doinaș. Pentru a doua parte a subiectului, poluarea, semnează articole și fragmente de lucrări: James Lovelock, Marcian Bleahu, Cristina Ochinciuc, Pierre
Loc-Locuire Poluare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17536_a_18861]
-
alterității. Cele o sută de vignete epistolare ce compun volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de fapt moartă în copilărie) a autoarei, o narrataire cu care se stabilește de la început un dialog peste mări și țări, un dialog al memoriei imaginare care este esența exilului. Scrisă în limba de adopțiune a autoarei, engleză, povestea aventurii spirituale a viețuirii într-un tărâm al mărginii culturale este structurată că o necesară lectură a Australiei prin intermediul textelor compuse de diferiți naratori anonimi sau puțin
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
viața de după aceea, ce-și capătă sensul numai prin raportarea speculara la viață rămasă în urmă: "Melbourne este față de București ceea ce memoria reprezintă vizavi de realitate". Cum să nu-i invidiez pe cei originari de aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum ar dansa, modul in care știu să fie singuri îi țin acum la distanță de propriul trecut, iar fericirea nu are istorie. Unele din intuițiile autoarei lui Melbourne Sundays nu
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
greu asupra prezentului și viitorului României. Și sînt semne că o redresare este posibilă. Avertismentul conținut în editorialul lui Nicolae Manolescu e unul. Un altul e sugestia conținuta într-un mai vechi eseu al lui Sorin Antohi, reluat în volumul Imaginar cultural și realitate politică în România modernă, de curînd apărut în limba franceză la editură LĂHarmattan, unde se recomandă renunțarea la prezentarea "bietului român" că "unic mare mutilat al Istoriei sau ultimul dintre bolnavii cronici". încă unul - articolul lui Costache
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
mama Dumneavoastră și la corespondență cu ea. Și nici la România. Decît transcriind poezia lui Alexandru Busuioceanu despre dorul de țară, spuneți atît: "Acesta mi-era orizontul pînă în 1958, cînd odată cu arestarea mamei, s-a întins umbră peste peisajul imaginar. Și a intervenit o tăcere înlemnita." Ați cenzurat, distrus și însemnările avînd în centru aceste dureroase subiecte? M.L.: N-am cenzurat, nici n-am distrus însemnările privind tragedia mamei. Nu le-am scris. Tăcerea a fost cu adevarat "înlemnita". Dumneavoastră
Interviu cu Monica Lovinescu by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/17573_a_18898]
-
Volumul de față ușurează reconstituirea unui traiect poetic destul de sinuos. Un prim pas ar fi Neuronia, lume a dilemelor intelectului pur care își reconstruiește o realitate stranie, rarefiata. Motto-ul din Anatole France (!!) este lămuritor: "Aceste lucruri există pentru că sunt imaginare". Un ciclu de poeme hai-ku reunite sub titlul "Magnitudini" continuă aventură neuronală; poetul îngheață în formule lapidare "aceeași realitate psihică, mitologica, genetică, tehnologică din poemele anterioare" (Gh. Crăciun); aceste sentințe par de multe ori părți ale unui poem mai amplu
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
în lume, tatăl său îl ia de mînă și îi propune o plimbare în jurul camerei. Împreună, cei doi decid "unde" vor să meargă: pe o plajă, la un somptuos castel, ori pur și simplu pe străzi, firește toate fiind destinații imaginare. În timp ce străbat în lung și-n lat podeaua camerei, tatăl îi "arată" fiului un tramvai închipuit, un vînzător de înghețată, salută trecători. Acest episod din Kierkegaard e comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
Minat de acelasi duh potrivnic, G. Călinescu insinuează că starețul Zosima ar avea concepții atee (!), iar creatorul personajului ar fi un "om modern, dar cu fantezie medievală"10). Ion Ianosi consacră un studiu monografic "cazului" Dostoievski, aducînd că "martori" în imaginarul proces pe Nietzsche, Berdiaev, Sestov, Camus, Gîde, Thomas Mann. Spre cinstea exegetului, concluzia - sau, în limbajul sau, "verdictul" - răsună plauzibil și în conștiința cititorului actual: românele sale, construite prin "împletirea polifonă, contrapunctata, armonizata a diverse (sic) voci", preconizează salvarea omenirii
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
se pare că-l aud: „Zi ceva, fă ceva, comandă, că tu știi.” Atunci, fiindcă eu trebuia să știu, se impunea o hotărâre. „Ne jucăm de-a prăvălia.” Iute aranjat decorul, actorii sunt deja în rol. În general, proviziile rămân imaginare și tejgheaua la fel. Ca totdeauna, eu sunt vânzătoarea și el cumpărătorul. Vânzătoarea își prezintă marfa. Lapte, pâine, unt am de obicei în prăvălie. Să nu mi se ceară mai mult, nu fac minuni. De pildă, dulceața nu-i de
Françoise Choquard - Magazinul by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/2477_a_3802]
-
hotărăște să o salveze pe Ruby, să nu moară în cușca unui mall, ci să ajungă într-un spațiu larg, pe câmpia cu elefanți a Grădinii Zoologice (pe care o văzuse la televizor), îi vine ideea să picteze o scenă imaginară, alcătuită din mai multe bucăți care urmau să fie puse pe panoul-reclamă și să atragă atenția asupra situației animalelor dresate. Ceea ce îi reflectă transformarea. Nu lipsește umorul de limbaj și de situație, deseori creat prin contrast de către câinele Bob. Care
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
-se, gândindu-se, privind cerul: „Sunt fascinat de lunecarea pe cer a norilor, de culoarea unor elefanți”. Dacă n-ar fi avut un elefănțel mic și adevărat pe care să-l salveze, și-ar fi petrecut toată viața privind elefanții imaginari din văzduh. Reușește să o salveze fiindcă tabloul-puzzle lipit de Julia pe panoul de mall, unde e desenată Ruby la Grădina Zoologică, iar alături scrie HOME, sare în ochii ecologiștilor. Vine, desigur, și ziua cea mare în care elefăntița e
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]