7,197 matches
-
Emanciparea femeii și egalitatea de gen în România comunistă. Distorsiuni și efecte perverse" (pp. 27-111), "Căsătoria, familia și politica demografică represiva a regimului Ceaușescu" (pp. 115-200) și "Identitatea discursiv-narativă a femeii între comunism și postcomunism: presa scrisă, istoria orală și imaginarul social" (pp. 203-286). Prima parte grupează studiile Georgetei Ghebrea, Alinei Ilinca & Liviu Marius Bejenaru și al lui Radu Clit, ce abordează problemă condiției femeii și modelarea socio-culturală a relațiilor între femei și bărbați.În studiul "Contextul de acțiune a egalității
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
închideri, de noi tipuri de responsabilitate și rezonabilitate. Avem nevoie de toate acestea nu numai în ceea ce privește animalele, oricare ar fi acestea, ci în special în ceea ce privește oamenii. Emanuel COPILAȘ Utopia că riț integrator [Utopia aș an integrating rite] Teodora Prelipcean, Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate, Editura Adenium, Iași, 2015. Utopiile n-au avut niciodata "presă bună" în mediile intelectuale, pentru că au fost contrapuse mereu realismului. Genul literar al utopiei a fost alăturat mai curând dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună. Paginile acestei cărți mi-au sugerat însă o cu totul altă grila de lectură: utopia este un riț integrator, o formă socială de adaptare la șocurile prezentului. Câți dintre noi pot rezista la asaltul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
selectarea unor zone de analiză transversala, pentru a încheia cu un sumar bibliografic cuprinzător și relevant. Astfel, pentru oricine vrea să știe ce înseamnă utopia, cum a evoluat genul literar și filosofic și ce consecințe sociale a generat - de la nivelul imaginarului la cel al practicilor politice -, volumul de față este mai mult decat necesar. Ce pot spune despre această carte unui prezumtiv cititor pentru a i-o recomandă? Lucrarea este structurată din perspectiva metodologica a filosofului, dar are în mod cert
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
bibliotecă a utopiei", ci și un discurs argumentativ, coerent și consistent, profund și subtil, ce răspunde unei necesități vis-à-vis de modul în care mai știm astăzi să citim și să interpretăm operele fondatoare ale literaturii utopice. Drept urmare, considerăm că Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate reprezintă o lucrare teoretică de nivel academic, valoroasă prin sinteză oferită, lectură cărții putând fi profitabilă atât pentru publicul avizat, cât și pentru publicul mai puțin avizat. Cristian BOCANCEA Ateismul și paradoxul tiraniei* Paul Johnson
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
mea precum un fluture”, nici încet, căci ,,timpul va veni în spatele meu, ca un bou blând.” Așa stând lucrurile, am ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Sînt clipe cînd îmi pare rău că m-am născut". Cînd e mai calm, încearcă a se consola printr-o imersiune într-un trecut mai îndepărtat decît cel ce alcătuiește o parte a traiectului existențial propriu, un trecut vecin cu imaginarul, frisonat de iluzie. Realul aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
profetul de moment Becali, îi vor spune "cățeluș cu părul creț" și acesta le va lipi câte o sută de euro în frunte. Poporul român e un popor disperat fără motiv. El nu votează promisiuni palpabile, spectrul dintre realitate și imaginar fiind prea larg. El votează propria speranță, dar fără să-și facă probleme dacă această speranță poate deveni realitate. Cu oameni disperați, dispuși să creadă orice, sistemul electoral e un fel de "6 din 49". Disperații sunt cei mai aprigi
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
Brucan) de o trecere de la socialism la capitalism. De aici, o întreagă confuzie de criterii, un melanj fără cap și coadă între ideile lui Max Weber și cele ale filozofilor postmodernității și, implicit absența unei viziuni coerente în privința viitorului imediat. Imaginarul românilor privind etica muncii în țările occidentale este unul fragmentar și confuz (creionat pe baza "poveștilor" celor care au lucrat "afară" în societăți mai mult sau mai puțin reprezentative, articole de ziar, traducerea unor cărți de referință de acum o
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
de un sumbru decorativism precum un șir de fluturi fixați cu ace în insectar. Poetul preferă a trece prin zona rebarbativă ca printr-un tunel, spre a ajunge la lumina unui real ireal, de un patetism sublimat în metafore. Astfel imaginarul d-sale documentează nu mai puțin decît o mărturie epică ori descriptivă, arătîndu-se căptușit cu "banalitățile" crispate, cu laitmotivele suferinței cotidiene, cu fracturile morale ce, nerezolvîndu-se, devin inaparente. Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
mai trecut eu oare pe aici?" (ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge fără lacrimi, sec, sarcastic, ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum în cazul de față, se refuză pe sine. Pe o asemenea cale nu realul naște fabulosul, ci fabulosul naște realul
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
ibidem). Liviu Ioan Stoicu plînge fără lacrimi, sec, sarcastic, ca un Iov (pre)modern. Consolarea sa e, cum am văzut, o proiecție în exterior, într-un exterior însă modelat de vocația prozatorului, deturnată în imaginar. Spre deosebire de confesiune care e regăsire, imaginarul e un mod al înstrăinării, un refugiu al eului ce se disimulează ori, precum în cazul de față, se refuză pe sine. Pe o asemenea cale nu realul naște fabulosul, ci fabulosul naște realul, propriul său real paradoxal, un real
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
mea precum un fluture”, nici încet, căci ,,timpul va veni în spatele meu, ca un bou blând.” Așa stând lucrurile, am ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
are nici o importanță din moment ce iconografia comunistă, începînd cu manualele pentru clasele mici și terminînd cu marile acțiuni propagandistice, și-a constituit profilul și cu un sprijin consistent din această sursă. Așa cum pictura și gîndirea lui Ressu au fost însușite de către imaginarul simbolic al comunismului incipient, și pictura lui Corneliu Baba a avut un rol comparabil în același sens. în imagologia realismului socialist, ca ilustrări exemplare ale ,,esteticii" oficiale, sînt integrate nu numai tardivele Constituirea gospodăriei colective și Oțelarii, ci și marile
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
ca un ultim reprezentant al acestui „Ev” în ideea lui Marcel Gauchet, conform căreia anul 1700 reprezintă limita până la care se poate vorbi despre o istorie religioasă a Europei, ceea ce urmează, Iluminismul, alegând direcția laicizării și despărțirii de mentalitatea și imaginarul creștin. Creația lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) reprezintă o primă tipologie stilistică - stilul „monolit”<footnote Este relevant modul în care Steve Reich evocă muzica lui Bach: „Bach este evocat [de către Steve Reich - n.O.G.] pentru această pulsație neîncetat activă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
componentei operistice a dramei muzicale. Asocierea cu Bach ar putea fi explicitată atât prin pangermanismul ca structură de fond a personalității și gândirii lui Wagner, cât și prin temele religios-mitologice abordate în operele lui. Aici putem vorbi atât despre un imaginar legendar (Tristan și Isolda, Lohengrin sau Olandezul zburător), unul mitologic (tetralogia Inelul Nibelungilor), un subiect cu tentă realistă (Maeștrii cântăreți din Nürenberg - imaginea meistersang-ului german) sau o „inserție” a imaginarului creștin (Tannhäser sau Parsifal - implicarea genului de coral protestant). O
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
abordate în operele lui. Aici putem vorbi atât despre un imaginar legendar (Tristan și Isolda, Lohengrin sau Olandezul zburător), unul mitologic (tetralogia Inelul Nibelungilor), un subiect cu tentă realistă (Maeștrii cântăreți din Nürenberg - imaginea meistersang-ului german) sau o „inserție” a imaginarului creștin (Tannhäser sau Parsifal - implicarea genului de coral protestant). O componentă semnificativă a contextului în care trăiește și crează Wagner, și care într-un mod indirect determină nevoia unei sinteze, este reprezentată de fenomenul de defoliere stilistică, generalizat la scara
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
abia la acest nivel al evoluției istorice a conceptului și tipologiilor de stil devin vizibile efectele comprimării, determinată de o anumită presiune sau, stilistic vorbind, de un set de constrângeri (factorii exteriori ai existenței sociale și mutațiile implicite în planul imaginarului colectiv), constatabile doar prin alăturarea cât mai multor forme „punctuale”, reprezentative în plan istoric, ale gândirii stilistice. Nevoia implicării perspectivei temporale în relevarea mutațiilor în plan stilistic, precum și în edificarea și funcționarea canonului, reprezintă un argument suplimentar al importanței și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
măcar prin acea parte a producției lor ce probează o indenegabilă tendențiozitate. Avem a face cu un tezism la vedere, care, pe de o parte, deturnează realul evocat în sensul unor interese politice deplorabile, iar pe de alta atentează la imaginarul care ia o turnură programată de factori exteriori oneroși: ,Ce se întîmplă? Oricît de precauți ar fi autorii în acțiunea lor de a deghiza uzurparea (și nu sînt prea iscusiți în disimulare!), reiese repede că ei s-au angajat să
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
dintr-un climat și un principiu fecund al poeziei, într-o rețetă de bucătărie lirică, o listă de imagini repetate obsedant și conexate în mod previzibil. Se îngână o litanie ce degajă monotonie și oboseală artistică. Vechea prospețime a unui imaginar morbid a fost pierdută. Nici un element de reală noutate, nici o rupere de ritm, nici o "rezolvare" sintactic-simbolică mai ingenioasă nu observăm în aceste lungi poeme, dorite probabil terifiante, dar alunecate, de multe ori, sub umbrela comicului involuntar. Să vedem câteva fragmente
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
de identitate stilistica sau participare la consensul valoric-estetic în accepțiunea lui modernista. Oricât de diferită de modelele istorice anterioare ar fi ideologia și estetică postmodernă, această diferență nu poate, în principiu, să reprezinte o disfuncționalitate funciară a discursului, precum și a imaginarului artistic postmodern. Nu ar putea semnifică imposibilitatea sau inutilitatea unei abordări care ar urmări convergență și sinteză argumentelor în cadrul articulat al unei imagini clare. Desincronizarea ideologică și estetică între modernism și postmodernism o putem reprezenta în limitele esteticii rupturii<footnote
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
o minimă aproximare, despre anul 1968. footnote>. Diferența între stările de lucruri înainte și după aceste determinante mutative devine cu atât mai vizibilă, dat fiind și cumulul evenimentelor social-politice care au co-determinat producerea unei transformări radicale în primul rând în imaginarul colectiv. Imaginea câmpului activităților artistice-muzicale în al șaselea deceniu al secolului XX este una prin definitie eterogena (a) atât prin multitudinea curentelor și orientărilor care grupează în jurul lor mai mulți compozitori (spre exemplu, pan-serialismul, experimentalismul, minimalismul) sau concepții care
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
filonul tonalității la Rachmaninov și neo-tonalismul la Prokofiev, Șostakovici, Hindemith, Orff, Britten, dar și filonul modal la Debussy<footnote Înrâurirea modala se prezintă la Debussy că una "multifațetată" din cel puțin trei direcții: a. tradiția exoticului modal extraeuropean (Băli), b. imaginarul antic (Prélude à l'après midi d'un faune) sau medieval (La cathédrale engloutie), precum și c. pe linia admiraiei față de modalismul lui Mussorgski, Debussy fiind o perioadă profesor de muzică în familia baronesei von Mekk, mecenata anonimă a lui Ceaikovski
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
1991, Radu R. Șerban, fiul compozitorului omonim, aparține biologic faimoasei generații optzeciste, dar aproape nimic din lirica sa nu trimite cu gândul la artele poetice ale lui Cărtărescu, Mușina & comp. Structural, poezia sa descinde din Blaga și Doinaș, iar ca imaginar se situează exact la polul opus al poeziei optzeciste. Nimic nu este mai străin viziunii lui Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
despre Lexicon ca delectație literară, scriitorul apreciază drept capodopere ale genului cărțile scrise de Bill Bryson sau Roberto Calasso. Ce anume cimentează superlativele lui Virgil Nemoianu? Întâi de toate, libertatea de gândire și prevalența adevărului. Apoi vin bunele maniere, eleganța imaginarului și disponibilitatea spirituală. Fără argumente ca acestea, ori măcar limitrofe, sistemul receptării critice va fi fragil și neconcludent. De aceea, autorul nu iartă și nu face concesii gratuite. Fapt este că știind acestea, cititorul român tot va fi surprins să
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]