822 matches
-
să poată contempla creația în Dumnezeu, iar pe Dumnezeu în creație. Țelul ultim al monahului este nașterea din nou prin însoțirea cu Mirele ceresc. Duhovnicească, această nuntă are și caracterul unei înfieri sau unei nașteri tainice. Nu poate fi aici imaginată deprimanta autosuficiență în acel „doi” cu care astăzi începe și, foarte adesea, se termină viața de familie. Ființa călugărului este răstignită dintr-o neînțeleasă economie a iubirii. Pentru monahi, lumea întreagă nu este prea mare pentru a nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe Dumnezeu. Să-l văd pe Domnul! Să-i vorbesc! Ce lucru măreț! Ce-i voi spune? De multe ori mă gândesc. Și mă pregătesc pentru asta!” (în Thomé-Renault, 1992). Mai puțin teatrală, dar și mai emoționantă, este anticiparea morții imaginată de Winnicott însuși, aflat la o vârstă venerabilă. El s-a apucat să-și scrie autobiografia „pentru a face față, ne spune soția sa, problemei sale stringente de viață care era aceea a morții”. Cu ocazia redactării autobiografiei, Winnicott face
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe dramatică (Din carnetul unui judecător) ori
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
mitologeme puțin răsturnate (cu ecouri blagiene și soresciene). Primele creații sunt ușor neguroase, tentative de evaziune dintr-o lumină aridă de care poeta are oroare. Un vag presentiment al extincției se ghicește în autoironia abia schițată cu care moartea e imaginată ca evadare în oniric (Cărarea pierdută) sau ca zbor nocturn și împlinire nupțială totodată (Nevinovăție). Închipuindu-se oarbă, poeta refuză o realitate dureroasă și plonjează într-o spiritualitate ce nu mai este imanentă, ci paralelă, desprinsă de mundan: „Lăsați lucrurile
BUZINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285976_a_287305]
-
Chiar dacă-și strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și se simți negrăit de fericit, în trupul acela bătrân imaginat, în muribundul fără amintiri, fără dorințe. Avea douăzeci și cinci de ani, în vara aceea a anului l945. Timpul care-l separa de bătrân i de păru de o lungime inumană. Trase ranița mai aproape, mâna pipăi patul pistolului automat, înfășurat într-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de nume, sper că tipul nu vorbește franceza, te face să devii superstițios...“ Tăcu, regretându-și intonația și termină sec: „De altfel, biroul lui se află la Saint-Petersburg. Nu te vei simți străin.“ Moartea nu afecta viitorul, pentru că timpul acela imaginat, îmi dădeam acum seama, se rezuma la o singură clipă, foarte simplă, pe care o purtam în mine de ani întregi: în mulțimea dintr-o gară, în mijlocul chipurilor care defilau, îți recunoșteam privirea. Nu mai prevăzusem nimic altceva pentru viitorul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acces de durere, mi s-a părut că descopăr ceva care, exprimat în cuvinte, pălește și nu spune decât o parte din adevărul ghicit: : „Am fi putut trăi ziua aceea de iarnă!“ Nu, ceea ce tocmai înțelesesem depășea de departe posibilitatea imaginată. Cuvintele au spart clipa întrezărită în cioburi de regrete, de remușcări, de ură. M-am gândit din nou, cu o bucurie răutăcioasă, la intensificarea sentimentului de frică, pe care am să știu cum să-l dozez, atunci când îl voi vizita
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se apropia până la identificare de literatură, folosind - în manieră proprie - aceeași recuzită stilistică: metafore, metonimii, personificări, epitete ornante etc. Dacă acceptăm teoria formalistă conform căreia expresivitatea literară este abatere de la norma limbii, vom observa că această normă este un construct imaginat, o deducție logică. Stabilind existența unui „grad zero” al scriiturii, putem analiza orice tip de emisie textuală. Avem la ce ne raporta. Imaginând un punct de pornire și de referință (gradul zero), distincțiile între poezie și proză, între scriitură și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
guvernului. Sunt personificări ieftine, uzate. În funcție de genul abordat, ziaristul are un grad mai mare sau mai mic de libertate și, nu de puține ori, trudind la un articol (reportaj, tabletă etc.), se trezește făcând literatură fără să știe - evocă personaje imaginate, șarjează, minimalizează, descrie și portretizează năvalnic, ironizează și provoacă jocuri de cuvinte, apelează la narațiuni scurte și nervoase etc. Teama jurnalistului de a nu face literatură este, desigur, naivă și, în cele mai multe cazuri, contraproductivă. Lipsite de un principiu ferm de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aportul noilor tehnologii (vezi Drucker, 1997). Virtualizarea conduce la o alterare a realității, la o prelucrare artizanală a acesteia, la o „de-realizare prin participare” (Merzeau, 2002). Proprietățile virtuale pot fi simple metafore ale spațiilor reale, generând lumi separate, construite, imaginate, având valențe atipice, inventate, visate. Sunt mai multe ipostaze ale acestor situații (vezi Queau, 2004). Realitatea virtuală este o primă ipostază și constă în acea plăsmuire confecționată, în prelungire sau în opoziție cu realitatea perceptibilă; avem de-a face cu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
coprezentă multicronotipic și locuită de „avatari” sau „cybercorpuri”. Să reținem ideea că se încearcă identificarea mai multor ipostaze de irealitate sau cvasirealitate, toate fiind decelate în funcție de „încărcătura” tehnică a relației subiect-realitate și de medierile subsecvente dintre indivizi și construcțiile concrete, imaginate, dorite etc. la un moment dat. 3.2. Cunoașterea implicită și explicită și strategiile metacognitive Cultura de tip cyber repune în discuție relația dintre accederea implicită și explicită la formațiunile cunoașterii. Să vedem acum în ce constau cele două maniere
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
inspector general în Ministerul Artelor și, din 1952, responsabil al Serviciului de Presă și Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare. În anii ‘60 era redactor la „Gazeta literară”. În 1923 lui B. îi apare prima carte de versuri, intitulată Vecernii. Atmosfera imaginată este aceea a unui târg prăfuit și deprimant, cu bolnavi de ftizie, a căror suferință se află, de cele mai multe ori, în vecinătatea morții. Orașul este „o fată bolnavă în agonie”, casele par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
oglinzi, indiferent că se caută un oraș sau un sat, un loc de veci pentru un copil sau o dropie la fel de intangibilă ca pasărea măiastră. Ciclul Vară și viscol rodează o formulă productivă în Cartea de la Metopolis - resuscitarea reală sau imaginată - a unui personaj. Prozele intitulate Monolog în fața fluviului, La curtea ospățului și Măști fără oameni relatează destinul sucit al lui Grigore Nereju, coborâtorul celei mai vechi stirpe din Glava. El moare oficial de două ori în timpul războiului și familia îi
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
clujene”. Eseul Statutul epistemologic al liricului, apărut în volumul colectiv Literatura în actualitate (1971), prezintă concepții moderne asupra actului poetic și a finalității sale. Autorul respinge ca perimat conceptul de „redare” și chiar de „reflectare”, tinzând spre acceptarea unei „realități imaginate”. Interpretările lui B. modifică substanțial optica înțelegerii și valorificarea moștenirii poetice din trecut. SCRIERI: Marginalii critice și istorico-literare, București, 1968. Ediții: Stejar Ionescu, Domnul de la Murano, introd. edit., București, introd. edit., București, 1971; Gib I. Mihăescu, Teatru, postfața edit., București
BACONSKY-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285527_a_286856]
-
onorează romanul Orgolii cu Premiul „Ion Creangă” în 1977. Programul lui estetic a avut de la început o componentă morală și implicit socială: „... cărțile adevărate, sincere nu sunt decât un drum împotriva singurătății, durerii, agresivității, ignoranței” (Bloc-notes, 1981). Împotriva singurătății, personajele imaginate vor acționa prin lungi confesiuni, adresate unui interlocutor-judecător, anchetator, uneori prieten, iar în absența acestora, prin monologuri destinate lor însele. Împotriva durerii, agresivității și ignoranței - reprezentate minuțios realist prin evenimente petrecute în anii ’50-’80 ai secolului trecut - se orientează
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul lui Kant: „figura rectiliniară a două laturi“, care, imposibilă fiind, nu poate fi nici măcar imaginată. Să înțelegem de aici că am putea gândi cu privire la orice? Sigur, putem gândi orice, însă cu condiția să nu ne contrazicem („eu pot gândi orice vreau numai dacă nu mă contrazic pe mine însumi, adică numai dacă conceptul meu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul lui Kant: „figura rectiliniară a două laturi“, care, imposibilă fiind, nu poate fi nici măcar imaginată. Să înțelegem de aici că am putea gândi cu privire la orice? Sigur, putem gândi orice, însă cu condiția să nu ne contrazicem („eu pot gândi orice vreau numai dacă nu mă contrazic pe mine însumi, adică numai dacă conceptul meu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
poate exista nici timpul acestui lucru. Înainte să apară Cosmosul nu exista timp cosmic. Înainte de apariția unei anumite specii vegetale, timpul de care ea are nevoie astăzi să crească, să rodească și să moară nu exista. Orice creație este deci imaginată ca având loc la începutul Timpului, in principio. Timpul țâșnește o dată cu prima apariție a unei noi categorii de realități existente. Mitul joacă, așadar, un rol atât de important pentru că arată cum anume și-a făcut apariția o realitate. Repetarea anuală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că există! Nu-mi trebuie nici un martor..." Aproape că sparse cu trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acum să se lepede cu grijă de tot ceea ce aparținea lumii lui Pimen, pentru a nu contamina un spațiu cu microbul celuilalt. Universul lui Pimen era oricum foarte departe acum, ascuns în afundurile secrete și inoperante ale conștiinței, un tărâm imaginat sau necunoscut, inaccesibil sau doar foarte îndepărtat, care devine mai fascinant și chiar mai real decât cel care îți este la îndemână. Totuși, era hotărât să treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pavone, o Învălui cu haina lui În timp ce buzele sale Îi sărutară fruntea. Copleșită,Atena se cuibări În brațele bărbatului care o cuprinse hotărât, În timp ce parfumul buzelor zămlisi apropierea lor sufletească...!! În dreptul unui hotel, Încetiniră mersul. Uitând fulgerător de repede, filozofia imaginată anterior, Tony Pavone o iscodi În pauza dintre două sărutări. „Mai poți Întârzia...?” „Care-i motivul...?” - se prefăcu Atena, privindu-l cu seriozitate. „Am intra pentru puțin timp...Ne mai Încălzim, iar Între timp mai Îmi povestești despre tine. Ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Georgetown University, Londra și doctoratul cu Hitchins și fabuloasa lui bibliotecă cu mii de volume românești, descoperirea revistei despre eugenie, cea care a marcat-o ca temă. Apoi căsătoria cu Dan. Povestea acestei zile a căsătoririi putea fi aproape simțită, imaginată. Călătorisem amândouă toată după-masa cu cei doi copii în sistemul mașină și marsupiu, la lacul Monroe (nereal de mare, de frumos și de plin de nuferi), la capătul unei păduri, curată beție și curat drog de culoare și mirosuri. Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
această lege.” Vorbind, începu să-și miște, balansându-l, înainte și înapoi, piciorul cu talpa goală, peste blana de urs de pe covorul persan. O mișcare lejeră, dezvelindu-i ritmic coapsa ca-ntr-un joc cu valurile de pe plaja unei mări imaginate, pe care iluzia o deschisese în față. Se ridică brusc în picioare, încolăcindu-și mâinile după gâtul meu, ne sărutarăm, se desprinse și începu să joace pe nisipul roșiatic al mării, colorat de flăcările domoale ale șemineului. Era un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]