1,581 matches
-
Științele Educației, vol. XIII/2009, pag. 21-32. [163] SÎRGHIE, ANCA, Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul preșcolar și primar, Sibiu, Alma Mater, 2009, 379 p. [164] SÎRGHIE, ANCA; STUPARU, ADA, Limba și literatura română: scrierea argumentativă, scrierea reflexivă, scrierea imaginativă: clasele V-VIII, modele, aplicații, exerciții, București, Editura Gabriel, 2009, 143 p. [165] SLĂMNOIU, SORINA, Sintaxa propoziției și a frazei: lucrare științifică, Craiova, Sitech, 2009, 118 p. [166] SOARE, HADRIAN; SOARE, GHEORGHE, Limba și literatura română: noul bacalaureat 2010: eseuri
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
târâți chiar și împotriva instinctului de conservare? Interesante ar fi nu numai explicarea mecanismului avantajelor imediate de tot felul (recompensa fidelității) sau al proiecțiilor duplicitare feedback, tipice îndrăgostirii, ci și descrierea experienței „complicității trăirilor comune”, influențate, desigur, și de înfrumusețările imaginative. La fel ca și într-un proces de îndrăgostire, comunismul a reușit să ne inducă o „stare de transă” tipică iubirii și astfel el nu a mai părut să aibă înfățișarea pe care a avut-o în realitate (neștiind ce
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
-l determină. Teama despărțirii sau de necunoscut sunt reacții ereditare, una este emoțională și cealaltă cognitiv-explicativă; restul fobiilor sunt învățate sau intersectări ale celor de bază, trăite diferit, în funcție de structura personalității fiecăruia. Desigur, viitorul ne poate îngrozi și pentru că reprezentările imaginative o fac mult mai bine decât realitatea, însă el poate deveni real tocmai prin proiecția angoaselor neprelucrate și a mecanismului „profețiilor negative care tind să se autoîmplinească”. Faptul de a nu ști ce se va întâmpla cu societatea în viitor
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
artă naivă din România. La Editura Meridiane apare în anul 1989 lucrarea lui Victor Ernest Mașek „Arta Naivă” . „...Ca un pământ al făgăduinței, dintotdeauna visat și prea de puține ori atins, ca un Eldorado obsedând cu promisiunea unor fabuloase resurse imaginative fantezia secătuită a omului contemporan, se ridică în mijlocul său contururile diafane ale Insulei Naivilor. Populația ei, mult mai numeroasă decât s-ar putea bănui, e alcătuită azi din toți cei a căror sensibilitate artistică și-a conservat starea de grație
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Chatterton a fost victima unei "manii suicidare", dar Hare subliniază următoarele: Toate dovezile care există duc înspre concluzia că nu a fost [victima unei manii suicidare]. Era foarte prevăzător, ager și practic și muncea din greu, cu toată visarea lui imaginativă a unui trecut inexistent; [...] a fost un ascet care studia și scria poezie pînă tîrziu în noapte, care mînca la fel de puțin cît dormea, și care își pregătea cina dintr-o "tartă și un pahar cu apă". (Hare 1911: XXVI-XXVII) Alvarez
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
precizie terminologică, imensele cunoștințe filologice și cultural-istorice de pînă la acea dată. Chatterton este imposibil să nu fi remarcat această dimensiune a celor două opere. Erau pesemne pentru el ca niște hărți ale cunoașterii necesare pentru a pătrunde vizionar și imaginativ în trecut. Înarmat cu aceste hărți filologice complexe (cele două lucrări) în rațiunea lui Chatterton s-a născut pesemne un fel de cod passe-partout paralel, care îl ghida spre o dimensiune reală de cunoaștere. Altfel spus, din proiect, Chatterton a
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
I shall go / Unto the land of bliss: aceste versuri de Rowley ne redau ceva din ceea ce probabil că era în mintea lui Chatterton cînd a decis să se sinucidă, poate și dintr-o emulație cu eroii poetici din trecutul imaginativ rowleyan - astfel el deschidea calea misterului, acceptînd moartea, îmbrățișînd-o, abia în moarte începea adevărata aventură a existenței, ca spirit destrupat el urmînd să intre în spații indicibile, ce aveau să îl umple etern cu fericire. Vezi Stroe 2013 unde ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
fiind unchiul tatălui lui Chatterton, John; din aceste motive Chatterton avea să simtă o atracție mistică pentru această magnifică instituție, devenind punctul său de plecare în aventura sa prin care se reîntorcea în trecut pentru a-l reînvia, fie și imaginativ doar, în prezent. 1753, 1 ianuarie - Botezat la St. Mary Redcliffe. 1757 - Un învățător pe nume Love refuză să îl înscrie la școala unde tatăl său fusese învățător; motivul pare să fi fost inteligența scăzută. În această perioadă îndrăgește antichitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
care trăiește. Instruirea este considerabil facilitată de limbaj, care este nu numai un mijloc de schimb, dar și instrumentul pe care cel ce învață îl poate folosi ulterior în ordonarea mediului. Dezvoltarea mediului oferă omului mijloace de acțiune, de reprezentare imaginativă, de simbolizare și de comunicare. Există, după opinia lui Bruner, trei modalități fundamentale prin care copilul descoperă lumea din afara lui și o transpune apoi în modele: modalitatea activă, realizată de subiect prin acțiune, prin manipularea liberă a realului din exteriorul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fiecărui individ în parte. După M. Zlate, calitatea observației depinde de o serie de factori cum ar fi: - particularitățile psihoindividuale ale observatorului (concentrarea atenției, capacitatea de sesizare a esențialului, intuiția etc.); - ecuația personală a observatorului: tip evaluativ, tip descriptiv, tip imaginativ, tip erudit; - caracteristici ale percepției: selectivitatea percepției, factori sociali care pot modela sau deforma percepția etc. De asemenea, se știe că procesele, stările, însușirile psihice nu pot fi studiate, cunoscute în mod direct, ci indirect, prin modalitățile lor de manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ales la copii, poate avea un caracter pasager (să nu uităm că literatura psihanalitică vorbește chiar despre parcurgerea fazei autistice, ca un moment important în conturarea personalității copilului). A. Maslow identifică un „autism agitat”, în care subiectul încearcă, în plan imaginativ, experiențe care fie îl terorizează, fie îl aduc la extaz, și un „autism calm”, de tip contemplativ, în care subiectul se complace într‑o situație idilică prin iluzionare sau prin autoconsolare. Această afecțiune este, de obicei, evidentă în jurul vârstei de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pentru cum arată, ci doar pentru penița sau capătul minei, pe care îl studiază ore în șir). d) întârzieri sau funcționări anormale în unul dintre următoarele domenii: - interacțiune socială; - limbaj asemănător cu cel din comunicarea socială; - joc simbolic sau abstract‑imaginativ; e) simptomele apărute înaintea vârstei de 3 ani: simptomele autismului pot dura pe tot parcursul vieții, însă, deseori, pot fi ameliorate prin intervenții corespunzătoare și prin tratament adecvat. O persoană care are simptome de autism trebuie examinată de o echipă
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
liber; totodată, cercetările s‑au îndreptat și asupra densității spațiului de joc. În general, jocul în afară este preferat de copiii preșcolari. Spațiul de joacă redus are drept rezultat scăderea jocului în mișcare și creșterea contactului fizic și a jocului imaginativ. 6. Mai multe studii arată că acei copii care se uită la televizor sunt mai puțin jucăuși și mai puțin imaginativi în jocul lor. Conținutul programelor de televiziune pentru copii are implicații importante asupra comportamentului lor în timpul jocului. S‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
preșcolari. Spațiul de joacă redus are drept rezultat scăderea jocului în mișcare și creșterea contactului fizic și a jocului imaginativ. 6. Mai multe studii arată că acei copii care se uită la televizor sunt mai puțin jucăuși și mai puțin imaginativi în jocul lor. Conținutul programelor de televiziune pentru copii are implicații importante asupra comportamentului lor în timpul jocului. S‑a constatat că jocul copiilor care privesc programe de aventuri este mai puțin dramatic și mai agresiv, în timp ce jocul copiilor care privesc
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
comportamentului lor în timpul jocului. S‑a constatat că jocul copiilor care privesc programe de aventuri este mai puțin dramatic și mai agresiv, în timp ce jocul copiilor care privesc programe cu substrat educativ și care transmit mesaje sociale benefice este mult mai imaginativ. 7. O influență mai familiară asupra jocului copiilor este curriculumul școlar. De exemplu, programele preșcolare înalt structurate tind să reducă diversitatea și performanțele nivelului de joc al copiilor mici. Mai mult, jocul imaginativ este mai comun în programele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
transmit mesaje sociale benefice este mult mai imaginativ. 7. O influență mai familiară asupra jocului copiilor este curriculumul școlar. De exemplu, programele preșcolare înalt structurate tind să reducă diversitatea și performanțele nivelului de joc al copiilor mici. Mai mult, jocul imaginativ este mai comun în programele mai puțin structurate, în timp ce programele înalt structurate încurajează folosirea constructivă a materialelor și activitatea orientată spre scop. Totuși, unii cercetători au raportat că programele preșcolare structurate influențează pozitiv demonstrația activităților de rol. O posibilă explicație
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
luciditate, adică de transparență, de contemplație intelectual-afectivă. Erau două tipuri de gândire ce corespundeau fiecare câte unei structuri mintale: una mai logică, mai discursivă, mai pozitivă, legată de ceea ce se numea atunci „nominalism”, de fapt, raportabilă la Aristotel, cealaltă mai imaginativă, mai intuitivă, mai „poetică”, legată de ceea ce se numea atunci „realism”, de fapt, raportabilă la Platon. Ideea de „iraționalism medieval” e un nonsens tot așa de grosolan ca și cea despre obiceiul fumatului la strămoșii noștri daci. E bine să
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
să plasăm pedagogia socială în cadrul politicii sociale... Nu se poate explica individul decât prin societatea căreia îi aparține”. Soluția sa: „...pentru a stabili această armonie între factorul educativ și factorii sociali, nu vom pleca de la teoretizări, pe cale logică și pe cale imaginativă, ci vom pleca de la studiul realităților. Îndeosebi ne vom îndrepta privirea asupra realităților românești și vom lăsa treptat-treptat doctrina pedagogiei sociale să se nască în chip spontan”. Se poate reproșa ceva, chiar astăzi, acestei concepții? Deși nu poate fi considerat
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
logica aristotelică a fizicii clasice, ci logica cuantică, de tip statistic, este de tip cumulativ. Scenele care se Înlănțuie după o lege care ne scapă la fiecare pas sfârșesc prin a genera și a conglomera o nebuloasă emotivă, afectivă, senzorială, imaginativă. Fragmentele, meteoriții, asteroizii, rămășițele de scene, imagini, simboluri, miteme alcătuiesc un nor figurativ care ne copleșește prin el Însuși, nu În virtutea astrului arhetipal inițial din care provin, ci ca nebuloasă remanentă, care ne bombardează imaginația și ne distruge convențiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cunoască așadar nu prin concepte, ci prin imagini fantasmatice. Desigur, și psihanaliza presupune reacții emotive (transfer, regresie, abreacție etc.), dar ea le stimulează și le gestionează printr-un discurs noțional (interpretarea Însăși), În timp ce aici ar fi vorba de o explorare imaginativă. Metoda s-ar plasa la nivelul imaginației și nu la cel al intelectului. În sfârșit, cred că o subhermeneutică a imaginarului ar căpăta o eficiență sporită dacă ar fi extinsă de la cercetarea individuală la cercetarea de grup. Aceasta deoarece individul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exemplu, În Renaștere imaginarul era văzut ca o realitate ontologică, care ține atât de psihicul uman, cât și de cel cosmic, ca o forță intermediară Între intelectul cosmic și corpul lumii sau materia. În sensul acesta imaginarul uman, numit vis imaginativa sau phantasticon pneuma, era conceput ca o forță care putea intra În relație cu pneuma mundi, cu anima mundi, cu acea rețea de energii și influențe cosmice prin care poate fi controlat Întregul univers. Imaginarul avea o funcție de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a lor În funcțiune, nu? Doru Pop: Textul acesta introductiv s-a dorit a fi tocmai așa ceva. Să Încerc să explic unul dintre mijloace. De exemplu, se poate face o analiză pe nivelul motivațional. Folosind schema motivaționistă, putem deduce structurile imaginative ale unui grup. De altfel, iarăși, chiar ce se Întâmplă aici, la Întâlnirile Phantasma, constituie un gest, un act ce ține de metodologia calitativă. Întâlnirile de la Phantasma aparțin categoriei de interpretare În grup Delphi, o categorie a grupului focus. Grupul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
modul cum gândeau, ce imaginar aveau intelectualii din estul Europei, mai exact din România - e doar un exemplu. Dar, tot cu titlu de exemplu, există chiar o aplicare „pe loc” a tehnicii. Vrem să aflăm care este atitudinea sau structura imaginativă a unui grup; vrem să aflăm cum gândesc profesorii de la Universitatea „Babeș-Bolyai” reforma educațională. Se alege un grup, principalii decani, să zicem, sunt așezați la o masă rotundă, ei discută, totul se Înregistrează, se consemnează și se analizează ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Adept convins al filosofiei transcendentale, Humboldt ia de bună ideea, strecurată oarecum În treacăt În Critica rațiunii pure, potrivit căreia sensibilitatea și intelectul ar putea avea o rădăcină comună 3, stipulând nici mai mult, nici mai puțin decât autosuficiența facultății imaginative. Să ne oprim o clipă asupra diferenței deja sensibile dintre maestrul filosof și discipolul ce se dorea antropolog. Pentru primul, e oarecum necesar ca imaginația să fie sau productivă, Însă ca facultate transcendentală (oferind așadar schemele celor douăsprezece categorii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obligatoriu Într-o limbă, și „orice mod al percepției subiective a obiectelor trece cu necesitate În constituirea și folosirea limbii”1. Iar forma limbii (mai cu seamă cea semantico-gramaticală, internă) conține În fiecare moment al istoriei chintesența experienței mundane și imaginative a unei comunități. Pe de altă parte, există și o constrângere finalistă, care este tocmai această perpetuă orientare-către-alții a actelor de limbaj. Așadar, alteritatea precedă și urmează actul lingvistic, act care, cu toate acestea, rămâne În sine guvernat de principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]