547 matches
-
te duci dumneata, ca soră, să declari că fratele dumitale e nebun! - Mă duc! zise furioasă Aglae. - Te duci, dar nu te crede! Vine Otilia, vine Felix, vine Pascalopol, ețetera și declară că totul e calomnie. Asta merge cu babe imbecile, dar cu moș Costache nu, este mai șiret decât credeam. Te faci de râs, prinde necaz pe dumneata și nu-ți lasă nimic prin testament. - Face el testament? se îndoi Aglae. - Trebuie să facă! Dacă vinde tot, nu mai rămâne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l urască și să-l bârfească. Însușindu-și aceste sentimente, Stănică le comunică lui Felix: - Domnule, să știi că mutul ăsta se procopsește! Soacră-meaare parale, nu glumă, am mirosit eu! Și știi dumneata cât e de prost Titi? Fenomenal! E imbecil, completamente idiot. M-am interesat eu, n-ai grijă. N-are absolut nici un talent. Să nu te superi că-ți spun, dar toți recunoaștem inteligența dumitale, toți te laudă. Față de dumneata, Titi e ca un gândac puturos lângă un cal
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
articulațiile într-unele moi, de vată medicinală. Sub privirile de pește fiert ale celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
viața? Orice sinucidere, din moment ce e sinucidere, e impresionantă. Mă mir cum oamenii mai caută motive și cauze pentru a ierarhiza sinuciderea sau pentru a-i căuta diverse feluri de justificări, când n-o depreciază. Nu pot concepe o problemă mai imbecilă decât aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor, care s-ar referi la sinuciderile din cauză înaltă sau la cele din cauză vulgară etc.... Oare faptul de a-ți lua viața nu este el atât de impresionant încît orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
țigan unui cerc de romîni: "aveți noroc cu noi, că de nu ați fi ultimii" definește o situație reală, nu o exagerare trivială. Dacă România nu va face istorie, va rămâne ultima țară din lume, așa cum e trăită de cetățeanul imbecil de fiecare zi. Trebuia să ne fi trăit religios drama noastră românească, pentru a ne mântui de atâtea păcate naționale. Românii sânt prea transparenți lor înșiși. Puțini oameni vor exista cu mai puțin mister sufletesc; o inimă deschisă lumii în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
frământat să ajungă ceva, ca în urmă să nu realizeze nimic! Imperialismul otoman este o rușine a istoriei, este reversul negativ al spiritului. O țară care a cucerit atâta pentru a nu lăsa în urma ei decât pustiu și întuneric. Puterea imbecilă a Turciei este responsabilă, în fața unui tribunal al istoriei, de obscuritatea acestei regiuni umane. Nimeni nu ne va putea mângâia de a fi fost siliți atâta vreme să luptăm și să ne apărăm de un popor atât de slab dotat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca pe Evanghelie, dar a guverna în respectul Moralei nu e cu putință. Ascuându-ți raționamentul, eu ar trebui, de pildă, să nu-i iert nimic lui Richelieu și să-i înfierez metodele. Tremină cu mutra asta, știu totul, nu sunt imbecil. Felul lui de a proceda îmi e și mie prielnic, expertul în intrigi m-a scutit de multe nenorociri. Poate că tu știi că uneori, pentru a fi cu adevărat puternic, trebuie să și pătimești. Maestate, dvs. cunoașteți Cetatea soarelui
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pune cu atât mai apăsat cu cât știe că nu există un răspuns la ele. M-a sunat zilele trecute din Tokio la 2-3 noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniștit fără să știu ce e cu "planeta asta imbecilă". Discuția se duce întotdeauna cam pe același calapod. Urmează imprecații la adresa speciei umane ("un amestec de prostie și bestialitate"), apoi mărturisiri de spaime și uluiri în fața cruzimilor de care sânt capabili oamenii. Încerc să-l conving că nu trebuie să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume împachetat în straturile de rușine ale României. Și este firesc să fie așa de vreme ce "lumea" ne privește ca reprezentanți ai unei situații care de cele mai multe ori ne depășește. În 1984, un neamț imbecil m-a felicitat la Heidelberg pentru participarea României lui Ceaușescu la Olimpiada de la Los Angeles, așa cum după mineriada din iunie 1990 un francez imbecil mi-a trântit, la sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
privește ca reprezentanți ai unei situații care de cele mai multe ori ne depășește. În 1984, un neamț imbecil m-a felicitat la Heidelberg pentru participarea României lui Ceaușescu la Olimpiada de la Los Angeles, așa cum după mineriada din iunie 1990 un francez imbecil mi-a trântit, la sediul central de la Hachette, ușa în nas. În ochii lui devenisem, prin extensie, miner. Nuanțele nu au ce căuta în asemenea situații. Nu avea nici o importanță că pe 13 iunie ratasem, cu câteva minute doar, ocazia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tensiune nu este rezolvată corect. Relativismul dus la extrem Întinde o capcană socială. S-a răspândit ideea că el ar fi semnul unei politici progresiste și că punerea pe același nivel a tuturor părerilor reprezintă fundamentul democrației, o convingere complet imbecilă și contradictorie. Dacă toate opiniile au aceeași valoare, atunci convingerile antidemocraților sunt la fel de valabile ca ale democraților. De fapt, neonaziștii europeni s-au Înscris În curentul postmodern. Iată ce spune Jean-Yves Gallou: „Nu există o logică universală care să fie
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
februarie 1915, redacția și tipografia Const . D. Lupașcu, sub 44 direcțiunea unui comitet, girant responsabil T. Simion. Rostul ziarului o spune însăși redacția, este ca tinerii conservatori înșelați în așteptările lor, să‐ și refacă aspirațiile, în ciuda a ceea ce au făcut „imbecilii și răsuflații din partid .” În cele 19 numere apărute în 1915 și următoarele, Conservatorul face politică dar și literatură, publicând alături de articole ca acestea: „Forța ziarului conservator”. „Glas de goarnă”, „Un steag terfelit”, „Politica de echivoc” - toate semnate de Const
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
stil care nu putea fi decât al unui iraționalist prin vocație: „Scuip pe radicalismul și francmasoneria care au distrus Franța”. După o astfel de Încheiere, aproape că n-ar mai fi nimic de spus. Și totuși. Mizantrop, cu oroarea contactelor imbecile, Drieu nu are nimic din profilul fascistului de rând. El e un vizionar, chiar dacă, de cele mai multe ori, viziunile sale sunt proiecții distructive, fantasme satanice. Raportându-se, În plan politic, la posibilele modele induse de forțele beligerante, Drieu respinge cu violență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
muzeelor publice) — care sʹa jucat până acum, cu cortina lăsată și în aplauzele unor, laolată, spectatori și beneficiari, direct interesați. Singurul vinovat — (un vinovat pe care niciodată și nimeni nu l-a putut trage la răspundere, fiindcă e un uriaș imbecil, permanent invizibil și niciodată ses izab il) ... este Statul însuși. Vastă impersonalitate — hotărât antiartistică și anticulturală, chiar atunci când își închipuie că hărnicește și părăduiește averea neamului pentru cauza cult urii și a artei. De la o vreme încoace însă, pare că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
au transmis imediat știrea pe întreg mapamondul? Să prilejuiască prin asta o îmblânzire a spiritelor, care să conducă „in corpore" la o „petrecere în pijamale" a musulmanilor? Și iată, că pastorul a aflat aproape imediat rezultatele palpabile a inițiativei sale imbecile, rezultate obținute pe vechiul principiu, „unde dai, și unde crapă". El a dat cu bâta-n baltă în California și gestul sau a fost urgent luat în seamă de talibanii din Mazar-iSarif și Kandahar care au încercat, cu mijloacele lor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
hăhăit, ci a scrâșnit, „Dumnezeii și parastașii..." Vă rog să-l iertați, se credea încă pe puntea mineralierului. Mircea Toader și-a luat safardeaua meritată și a rămas pe mai departe lider de grup. Situația aceasta, chiar dacă multora le pare imbecilă, și PDL spera să nu se mai repete, cică de curând, tocmai s-a mai degradat puțintel. Și asta, cu ocazia dezbaterii unei - sanchi!, vorbă să fie - măsuri de reformă, același lider bine săpunit ulterior, a făcut iar din deget
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
În minte. Erau subtile și foarte stranii, gândea, legăturile ce se puteau stabili Între lucruri În aparență fără legătură Între ele: picturi, vorbe, amintiri, oroare. Părea că tot haosul lumii, răspândit cine știe cum pe pământ de capriciul unor zei beți ori imbecili - o explicație la fel de bună ca oricare alta - sau de hazardurile fără milă ar fi putut să se pună brusc În ordine, devenind un ansamblu cu proporții precise, sub cheia unei imagini nebănuite, o vorbă zisă din Întâmplare, un sentiment, un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În ansamblu, căci părțile ei sunt indescriptibile. E adevărat? Dar ai o problemă, Faulques. Una serioasă. Nici o fotografie nu poate face asta. Eu sunt mai practică și mă mărginesc să colecționez verigi rupte: ruine cu antecedente clasice, găselnița literaților romantici imbecili, revizitate de artiști și mai imbecili. Dar eu nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii, mecansimele și obiectele sparte sunt formulele matematice care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
indescriptibile. E adevărat? Dar ai o problemă, Faulques. Una serioasă. Nici o fotografie nu poate face asta. Eu sunt mai practică și mă mărginesc să colecționez verigi rupte: ruine cu antecedente clasice, găselnița literaților romantici imbecili, revizitate de artiști și mai imbecili. Dar eu nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii, mecansimele și obiectele sparte sunt formulele matematice care arată drumul. Al meu. Un pic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În fine, abuzul verbal nu poate de definit doar ca o ofensă, deși acest tip de limbaj e prezent deseori în cazurile autentice de atac verbal. Utilizarea la locul de muncă a unor cuvinte precum la dracu’, fiu de cățea, imbecil și așa mai departe pot să nu fie pe placul multora, și - în cazurile extreme - pot crea un mediu de lucru ostil care îi face pe unii să se simtă amenințați. Pentru persoanele cu convingeri religioase puternice sau fundamentaliste, utilizarea
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
628 Ă 1973). Și ce i se întâmplă acum lui Cioran i se întâmpla și în tinerețe. Abia ajuns la Paris, îi scrie lui Jeni Acterian, pe 28 noiembrie 1938: „De dimineață până seara mă preumblu printre emigranți, neinteresanți și imbecili, și zac prin cafenele într-o aiureală acordată la gama demenței. Când te gândești că am ajuns să împiedic pe alții de la sinucidere, deși eu sunt mai aproape de ea ca oricine Ă ce zic? Ă sunt după ea! De n-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tinereții, iată, nu mai e semnul ființei sale autentice, cum se prezentau lucrurile la un moment dat. Acel altul chiar este un străin. Iar trecutul, dimpreună cu acel străin, e recuzat fără menajamente. De aici uimirea dublată de rușine: „Câți imbecili și câți nebuni am putut să admir! / Când mă gândesc la trecutul meu, mă copleșește rușinea. Atâtea entuziasme care mă descalifică” (III, 78). Nu-i vorbă, așa cum am văzut, are în permanență nostalgia acțiunii, a participării energice la facerea sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
treacă de foc și pară, de furcile caudine, de ceea ce nouă ni se părea atunci cel mai greu examen din viețile noastre (nouă adică mieunei tinere de 20 de ani, nici prea fermecătoare, nici prea ștearsă, nici prea emancipată, nici imbecilă, vag definită și colegilor mei, bărbați serioși, trecuți prin viață, prin căsnicii și prin tot felul de alte cazne). Ne-a evaluat Alexa Visarion pe fiecare în parte și ne-am speriat ușor la gândul că mai avem totuși de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ce are toate datele unui "fabulos roman", circulă personalități ca Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Victor Eftimiu (taxat de diarist ca bolșevic), Eugen Ionescu (pleutre fricos, n.n.), bolșevizant, nu e român, vrea să meargă la Paris etc., dezrădăcinat, lamentabil"), Mihail Sadoveanu ("imbecil, grandoman ..."). Pradă bolii necruțătoare, Eugen Lovinescu vede dușmani peste tot, este depresiv, nu într-atât încât să nu le recunoască celor mai tineri vizitatori, Ștefan Augustin Doinaș și Radu Stanca, talentul poetic. Se stinge pe 12 iulie 1943 și este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
atât de sugestive ale lui Trahanache și Dandanache pun în evidență atributele decrepite ale eroilor. Comicul de apariție este de asemenea folosit în această piesă. Ne oprim mai întâi asupra cuplului Farfuridi-Brânzovenescu. Primul este un imbecil grav, solemn; celălalt, la fel de imbecil, pare mai maleabil, temperându-și prietenul, pe care-l privește cu respect și admirație. Limbajul întărește comicul cuplului prin câteva ticuri verbale. Fii cuminte, Tachi al lui Brânzovenescu subliniază tocmai caracterul moderator al personajului, în timp ce Am, n-am înfățișare, la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]