543 matches
-
din riturile de mutilare sau de automutilare. Pot uneori îmbrăca o formă patologică și pot fi expresia pulsiunilor agresive asupra propriei persoane. Falus, penis În afară de semnificația pur sexuală (vezi Sexualitate), falusul simbolizează puterea, forța masculină, creația. El reprezintă, din timpuri imemoriale, obiect de cult, iar reprezentările sale sunt numeroase, fie într-o formă brută, fie în expresii alegorice (stâlp, coloană, obelisc, linga etc.). În vis, poate pune în discuție animus-ul subiectului și poate pune accentul pe calitățile masculine ce trebuie dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
eroice "adormite în urice". Astfel, tot ce a fost măreț și nobil a avut rezonanțe în timp, sub forma unor experiențe într-o tradiție de umanitate și umanism. Împreună cu "Cavalerul trac", "Zoosophia" împinge istoria și vechimea poporului român în timpuri imemoriale, lăsându-ne o nouă "Istorie hieroglifică". Dumitru M. Ion, în volumul "Vânătorile", simbol al pândei permanente, reactualizează sentimentul morții, al nașterii, al nunții, pentru că în orice om "există o fiară". Poetul se include în această vânătoare. Ca un iconograf (cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și "Aventura laptelui", în ciuda faptelor relatate, nu ni se pare stranie, pentru că totul vine din timpuri imemoriale, dintr-o lume care întotdeauna a crezut în miracole. Amintirile din copilărie sunt proiectate cosmic; nu știm unde și cum este depășit pragul amintirii printr-o mișcare de translație către timpul acesta în care "Fecioara Gheorghița" se mușcă de coamă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se purifice în momentul în care din zeu a devenit om, pentru ca spiritul să poată să se întrupeze mai departe, în lungul drum al experiențelor fundamentale, relatate de poet, într-un ritual solemn, biblic. "Cavalerul Trac" deschide drumul "de la fondul imemorial al spiritualității populare" (Ion Pop) la crearea unei mitologii autohtone, din care nu lipsesc vagi indicații din istoria Traciei. Apariția "Zoosophiei" (1967) a generat multe discuții, provocate de fructificarea deosebită a limbajului, de invenția teribilă de cuvinte, de rima rară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și istorie, dar... a-istorică. Opera unor celebri scriitori și artiști precum Sade, Artaud, Nerval, Hölderlin, Nietzsche, van Gogh a dus experiența poetică, filosofică și artistică europeană spre "un limbaj care abolește istoria și face să sclipească iminența unui adevăr imemorial"51. Acest limbaj constituie un nou mod de a trata cunoașterea, istoria și scrisul, prezent în secolul XX, în scrierile filosofico-lingvistice, în reflecțiile postmoderne, în dorința arzătoare de a depăși lumea istorică. Pe terenul acestui limbaj imemorial s-au putut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
iminența unui adevăr imemorial"51. Acest limbaj constituie un nou mod de a trata cunoașterea, istoria și scrisul, prezent în secolul XX, în scrierile filosofico-lingvistice, în reflecțiile postmoderne, în dorința arzătoare de a depăși lumea istorică. Pe terenul acestui limbaj imemorial s-au putut întemeia o reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
limbaj imemorial s-au putut întemeia o reflecție aistorică (prezentă în studii antropologice și etnologice, îl vedem aici pe un Lévi-Strauss) și o postistorie (prezentă în reflecțiile de analiză politică dincolo de "luptele istorice", îl sesizăm aici pe un Fukuyama). Limbajul imemorial este o iluzie a filosofiei, a antropologiei, a lingvisticii și a politologiei moderne. Nu există limbaj "descarnat" de istorie. În timp ce nebunia s-a conturat, tot mai evident în secolul al XIX-lea, ca obiect de percepție pentru noile empiricități, nerațiunea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și "sora" noastră apa, și "fratele" focul o închină lui Dumnezeu. Suflul unei noi religiozități se simte în umilința în fața Creatorului, în înfățișarea și iubirea față de tot ce există. Spiritul de sinteză al românilor nu rezistă doar în continuitatea lui imemorială între Occident și Orient, ci și în îngemănarea caracterului latin cu creștinismul ortodox. Prin urmare, este o punte între luciditatea rațională a latinității personaliste cu sentimentul de taină atotprezentă, dar luminoasă, bună conducătoare de comuniune. Autorul opune acest spirit de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
psihologic memorie-imaginație". Din repertoriul căruia face parte și "oniro-patria", patria din vis redobândită, maramureșeană și deopotrivă sibiană, balsam sufletesc generator de reminiscențe livrești dar și de dor de un loc fără nume, de un timp ireversibil, "spre zona intemporală sau imemorială a ființei". (V. P. face trimitere spre Kant, dar mai ales spre Starobinski cu al său "Concept de nostalgie".) Abordând personalitatea marelui său mentor, eseistul reușește să se comporte ca un hermeneut postmodern tip Vattimo sau Rorty ce cultivă critica
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deoarece este vorba despre analizarea simbolului central al tuturor mitologiilor:divinitatea. Ca să tranșăm dilema, o constatare decisivă se impune prin ea însăși: vocabularu conceptual utilizat sub forma sa cea mai elementară (gînduri, sentimente, acte de voință), moștenire a unor timpuri imemoriale conține sau nu adevăruri asupra funcționării intrapsihcului? Dacă nu, ar trebui să-l abandonăm și să căutăm apelînd la introspecție un vocabular psihologic cu sens veridic. Dacă da, aceasta nu ar fi dovada că acest vocabular a fost elaborat cu ajutorul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Berdiaev). Știința economică actuală are nevoie de o metadigmă, care să o ridice pe înaltele culmi ale sărbătorii morale. În ce privește contextul, este de limitat heterotopia actuală, precum și analiza sau judecarea evenimentelor, semnelor și minunilor într-un per-manent balans între începuturile imemoriale (in illo tempore) și aparentele finaluri succesive, mai mult sau mai puțin apocaliptice. Referitor la integrarea timpului, ar fi de dorit, în primul rînd, o mai bună înțelegere a acestuia. În acest sens, Einstein considera că distincția între trecut, prezent
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spațiul insular, de Sicilia: E mut străvechiul glas. / Ecouri efemere aud, / uitare de noapte deplină / în apa-nstelată (Insula lui Ulise, trad. MB).318 Neputând recupera întrutotul un univers pierdut, poetul percepe doar reverberațiile îndepărtate și intermitențe ale acelor timpurilor imemoriale. Același termen: voce alăturat de ambii autori motivului tăcerii și tematicii temporale pune în lumina modul în care ei valorizează trecutul, opunându-l prezentului detestat. Însă trebuie subliniată o diferență importantă între cele două viziuni: Salvatore Quasimodo transpune respectivul motiv
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse, dar el este și sfârșitul acestora, prin mândrie. Eterna poveste a omului: când stăpânește prin știință, cade în ipostaza luciferică. Sacrul corespunde unui ansamblu de comportamente individuale și colective care urcă până în timpurile imemoriale ale umanității. Descrierea lor poate fi realizată la trei niveluri: 1.cel al experienței psihice individuale, 2.cel al structurilor simbolice comune tuturor formelor de reprezentare sacră și, în fine, 3.cel al funcțiilor culturale ale sacrului în diverse societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sugestii și notații fine, peisajul devine o stare mentală. Semnele vitalității lirice apar. Poetul se confesează prin peisaj și participă la ritmurile elementare ale naturii, având un real sentiment al geografiei și al istoriei, simțite ca spații vaste și timpuri imemoriale, precum la A. E. Baconsky, ori autohtonizate la Aurel Rău și Aurel Gurghianu"22. Conceptul de generație, pe care îl considerăm esențial de consemnat, a fost propus, inițial, de către Albert Thibaudet, "fiind utilizat pentru "decuparea" epocilor din istoria unei literaturi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Berdiaev). Știința economică actuală are nevoie de o metadigmă, care să o ridice pe înaltele culmi ale sărbătorii morale. În ce privește contextul, este de limitat heterotopia actuală, precum și analiza sau judecarea evenimentelor, semnelor și minunilor într-un permanent balans între începuturile imemoriale (in illo tempore) și aparentele finaluri succesive, mai mult sau mai puțin apocaliptice. Referitor la integrarea timpului, ar fi de dorit, în primul rînd, o mai bună înțelegere a acestuia. În acest sens, Einstein considera că distincția între trecut, prezent
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
lași să plutească fetițele?", "Friedrich Nietzsche o fi Halal?", sau "Cum să faci patul unui bărbat non schizoid și nealienat?"... De fapt însă, în ciuda aparențelor derutante, ni se spune o poveste. Și ca orice poveste, ea trebuie așezată în vremuri imemoriale, doar că nu mai începe întotdeauna cu "A fost odată...", ca odinioară, ci cu un mai scurt și funcțional "Într-o zi...". Și gata. Povestea ne-a răpit. Mozaicul colorat și iute de probleme actuale ne poartă din cazarme transformate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
valorile spirituale ale aborigenilor, considerați cu numai câțiva ani În urmă sălbăticiuni, dreptul lor de a se manifesta nestingheriți pe pământul strămoșilor este un semn clar al evoluției unei societăți. Doar un exemplu: pictura punctiformă practicată de aborigeni din timpuri imemoriale este protejată de legea australiană la nivel federal și este inclusă În patrimoniul intangibil UNESCO. Este și aceasta o dovadă a tăriei de caracter a aborigenilor conștienți de valoarea culturii și tradițiilor lor. În schimb, noi cu ce ne prezentăm
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
ceramice și aici evidențiind atât modelul străin prestigios precum profesorul Max Läuger de la Academia din Karlsruhe sau școala de ceramică și sticlărie Art Nouveau de la Kandern cât și inițiativa autohtonă care-i aparține lui Grigorescu, care atrage atenția asupra formelor imemoriale ale ceramicii populare, el propunându-i lui Petre Carp crearea de ateliere de artă ceramică. În articolul următor, "De la céramique" V121 din L'Indépendance Roumaine, la exemplele de mai sus sunt adăugați Clément Massier și Levy-Dhurmer, elogiat pentru reflexele hispano-arabe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de cît fidel, Sau dacă versurile mele nu sînt destul de bun model, Măcar am deschis calea: Vor putea și alții să lucreze asupra lor, Iubiți ai înaintașilor, terminați lucrarea! Miza poeziei o reprezintă permanenta reînnoire a modelelor ancestrale, rescrierea textelor imemoriale. Noutatea unei epoci este implicit alta față de tradiția universală a genului. P. Brunet (1975) notează: "Prima imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
imagine a fabulei este dată de arhaismul ei. Fabula nu este doar un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un gen literar, ci mai mult chiar, ea este originea oricărei expresii literare, însăși originea literaturii. Doar epopeea mai are acest privilegiu. Și este important că arhaismul este imemorial. Caracterul sacru, divin al fabulei, este strîns legat de acest arhaism imemorial". Istoria fabulei, așa cum apare în "Prefața" din 1668, plasează acest gen la originea mitică a omenirii, după modurile epopeii (darurile Caliopei, muza poeziei epice) și ale fabulei (minciunile lui Esop). De unde și legătura cu natura divină a fabulei: E ceva
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o parte, sînt aerul și apele curate, orizonturile largi, privirea nestingherită; pe de altă parte, sînt miasmele bolilor, înghesuiala oamenilor, mulțimea care te încarcerează. Pe de o parte, de asemenea, avem încetineala și regularitatea gesturilor ancestrale, atitudinile demne, liniștea certitudinilor imemoriale; pe de altă parte, avem agitația sterilă, ținuta neglijentă, spaima provocată de ambițiile nicicînd împlinite. "Oamenii nu sînt făcuți pentru a trăi înghesuiți în furnicare, afirmă Rousseau. Cu cît se adună mai mulți cu atît se corup mai tare. Orașele
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
într-o recomandare fragilă, dar practicabilă: cea a unei atitudini fără iluzii care își propune să păstreze omul fără a-l transforma în centrul universului, practica să spunem astfel unui "umanism" non-antropocentric care se deschide creșterii tehnico-științifice fără nostalgii pentru Imemorialul pierdut, dar care nu se supune nici măcar cu docilitate imperativului tehnicii în afara oricărei reguli. O atitudine care practică un limbaj al adevărului, fără evenimente catastrofice, dar nici fără manifestări de optimism nefondate, și care se încumetă la cercetarea de resurse
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
frate, Genunchiat-a, dragă, Că-i d-un mic de ciobănaș). Unul dintre eroi este domnitor, celălalt, simplu cioban. Compoziția cuprinde două elemente semnalabile care se repetă și se amestecă în stilul narativ al speciei: o întîmplare năprasnică petrecută în timpuri imemoriale și care a dus la răzlețire și la schimbare de destin; portretul cu însemne tainice. Acesta iese la iveală în momentul final și decisiv al recunoașterii. Elementele de limbaj sunt aluzive pentru a se lăsa impresia unui început de familie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]