1,199 matches
-
Acasa > Cultural > Artistic > PAȘI PE NISIP Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pași pe nisip... pași în neant pierduți în imensitatea timpului ce pare etern și a spațiului zis infinit... Porniți din aievea cu grabă a prinde din urmă un vis destrămat de vorbe aruncate în vânt de omul iubit... Pași ce dispar pe măsură ce trec și valul din urmă le spală
PAŞI PE NISIP de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355771_a_357100]
-
s-a ocupat singură să ajute natura, atât ca ținută, coafură, machiaj și accesorii. De geanta la culoarea rochiei, atârna un pulover fin, de aceeași culoare cu rochia, cu mici diferențe de nuanță. Silueta ei în mișcare se profila pe imensitatea albastră a mării și avea un farmec aparte, eram încântat de prezența ei în viața mea. Ne-am spus apoi câteva cuvinte de complezență, ea mulțumindu-mi pentru buchetul de flori, eu că a acceptat invitația mea și mergând alături
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
Am împlinit 70 de ani si scriu versuri de dragoste mai abitir că pe vremea locotenenței vârstei mele. Nu mă interesează câți ani am. Nici cât e ceasul, in ce an, secol sau mileniu suntem. Dacă timpul ne paradește prin imensitatea lui, atunci și eu îl sfidez și treaba merge foarte bine. „Contest noțiunea de inspirație” - Că poet, unde vă simțiți mai inspirat să scrieți, în România sau în Canada? - Chestia asta cu inspirația, la mine n-are rezonanță. În România
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
exigența mamei, am învățat că trebuie să fiu foarte atentă în viață, formându-mi raționamente încă din copilărie iar de la tata, am învățat să fiu veselă chiar și atunci când aș vrea să plâng”. Minunea răsăritului sau a apusului și darul imensității de apă ce freamătă cântece de iubire, de bucurie, de căutare, necesitatea de a spune, de a vorbi, s-a întrupat pentru Gabriela Petcu într-o lume a cuvintelor, a culorilor și a dragostei. Aceasta îndrăgește cel mai mult cuvântul
“DIALOG CU GABRIELA PETCU ... DESPRE POEZIE ŞI PROZĂ LA MALUL MĂRII NEGRE” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356016_a_357345]
-
în tot ce e viu/ Există/ceva îmbătător și aparținând tuturora.( Există un fel de bucurie sălbatică...). In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a așteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate ... Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/și-nnebunind licuricii câmpiei,așa își creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viață,în insula Skiros
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
înaltului ceresc, de unde nu mai revin pe Pământ. Poate, din matricea lor, să fie purtate pe o altă stea și sub o altă formă de viață. După prăpădul abătut asupra pământului, câteva umbre levitează însă poetul trăiește într-o veșnică imensitate, care îl înfricoșează: Tu, haos, care toate-aduni ... / În golul tău e nebunie, - Și tu ne faci pe toți nebuni (Pulvis) este un haos al ordinii din care marele Eminescu face să răsară Luceafărul: Din chaos Doamne-am apărut / Și m-
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
din Rontău, plină cu pomi, plină cu flori multicolore, cu legume mai cu seamă, cu iarba deasa de un verde crud, am sentimentul bucuriei de viață și de optimism. Când privesc cerul din grădina mi se pare mai albastru și imensitatea boltei lui îmi face inima să se bucure iar sufletul mi se umple de o fericire neobișnuită pentru momentele petrecute lângă plăntuțele mele pe care le asemuiesc cu niște copii de la o grădiniță oarecare. Îi vezi cum cresc frumoși zi
IN GRĂDINA LUI IONEL de IONEL CADAR în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355345_a_356674]
-
lua somnul pînă noaptea tîrziu și ieșeam afară și mă așezam pe treptele de la intrare și, rezemat într-un cot, mă uitam la stele minute în șir, impresionat de strălucirea lor vie și misterioasă, încercînd, cu privirile pierdute în acea imensitate, să-mi pun ordine în gîndurile ce îmi zburau de la o poveste la alta, de la un amănunt insignifiant la o idee pe care o și uitam în secunda următoare, cîinele, Max, se așeza la picioarele mele și își punea botul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
de minute, nu mai mult, așa că avea timp destul ... Cînd a ajuns sus, gîfîind de oboseală, dar fericită, s-a așezat pe un buștean, ca să nu-și murdărească rochița, și și-a îndreptat privirile spre cer, ca să se bucure de imensitatea lui amețitoare. Și, deodată, a încremenit. Ca din senin apăruse deasupra pomilor acel cilindru argintiu cu vîrfurile rotunjite, care nu scotea nici un sunet și în care parcă intrau razele soarelui fără să se mai reflecte, sau poate asta era doar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > UN ALTFEL DE-A CURGE SPRE IMENSITATE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 282 din 09 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am luat calea dealurilor într-o subtilă improvizație în fa minor așa e just, e zen o pasăre căreia i-am uitat numele iată
UN ALTFEL DE-A CURGE SPRE IMENSITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356900_a_358229]
-
ezit să vorbesc despre orgoliu, niciodată nimic mai emoționant si mai tainic decît această durere senină ce-ntîrzie mereu cu același sentiment grandios și absurd exact ca atunci cînd îmi spuneai că sacrificiul e un soi de crispare, o defensă în imensitatea cerului albastru și liber făra îndoială aș sublinia doar că începe cu frica și continuă cu dragostea unei mirese ce-și păstrează inima la distanță de sezonul trandafirilor pe nisipul alb și neted mă apropii cu tălpile goale, rasucite in
UN ALTFEL DE-A CURGE SPRE IMENSITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356900_a_358229]
-
și nopțile-n care-mi amintesc de noi ca și cum cineva ar putea citi un eclair d'éternité în cele mai umile lucruri cu care s-ar putea umple golul în care trăim. Referință Bibliografică: Un altfel de-a curge spre imensitate / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
UN ALTFEL DE-A CURGE SPRE IMENSITATE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356900_a_358229]
-
ascultându-ne neîntrerupt murmurul, pentru că acesta este semnul vieții, acea legătură între sunet și mișcare, între liniște și meditație. Timpul care se scurge neîntrerupt numai pentru profani reprezintă sfârșit, pentru literat timpul rezolvă gândirile, este nelimitat în pătrunderi tainice ale imensității, este cel care dă posibilitatea artistului să creeze. Pentru el timpul se măsoară în produsul minții, al creațiilor lui artistice pentru că în poemul Dialog cu timpul,.Elisabeta Iosif găsește răspunsul elevat al folosirii acestuia, spunând: - Sunt triunghiul cu vârful în
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
clar și justificat al lumii. Poetul levitează dar nu se apropie de linia deusiană de demarcație a entității-om cu cea a entității-angelice, tocmai pentru faptul că plăcerile lumești îl supun uneori viciilor, cu care suntem înrobiți încă de la facere. Imensitatea bacoviană duce la haos, o ordine supremă a începutului în care exista doar iubirea. Pentru poet imensitatea e generatoare de teamă: Pe când eu tremur în delir...(Pulvis), o plutire în jos, spre cavitatea înspăimântătoare a morții telurice, prin poarta deschisă
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
entității-om cu cea a entității-angelice, tocmai pentru faptul că plăcerile lumești îl supun uneori viciilor, cu care suntem înrobiți încă de la facere. Imensitatea bacoviană duce la haos, o ordine supremă a începutului în care exista doar iubirea. Pentru poet imensitatea e generatoare de teamă: Pe când eu tremur în delir...(Pulvis), o plutire în jos, spre cavitatea înspăimântătoare a morții telurice, prin poarta deschisă a cimitirului. Oamenii vii sunt și ei niște creaturi fără gândire, veniți dintr-o lume întunecată a
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
spațiul și am îndreptat timpul să fac o săgeată pentru arcul meu.” Chiar și Demiurgul cel rău al lui Cioran, ar cere autorului îngăduința de a-i împrumuta măcar pentru o clipă: „ ... săgeata/ cu lumina ei, albă,” ce „despică întuneric, imensități și veșnicii.”. Ca apoi, poetul să conchidă lapidar: Numai lumina - lumina albă - poate despica întunericul din imensitățile veșniciei prin care-mi voi croi și eu, cale de intrare în ea. În veșnicie”. (Arc de curcubeu) Și când te gândești că
EXEGEZĂ REALIZATĂ DE MARIA COZMA ( PARIS) VOLUMULUI DE POEZII ,,ARC DE CURCUBEU” – AUTOR VASILE POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/356684_a_358013]
-
al lui Cioran, ar cere autorului îngăduința de a-i împrumuta măcar pentru o clipă: „ ... săgeata/ cu lumina ei, albă,” ce „despică întuneric, imensități și veșnicii.”. Ca apoi, poetul să conchidă lapidar: Numai lumina - lumina albă - poate despica întunericul din imensitățile veșniciei prin care-mi voi croi și eu, cale de intrare în ea. În veșnicie”. (Arc de curcubeu) Și când te gândești că toate acestea, profesorul Vasile Popovici, le lasă cititorului , fără să ceară nimic ! Și iată, cum ajung, fără
EXEGEZĂ REALIZATĂ DE MARIA COZMA ( PARIS) VOLUMULUI DE POEZII ,,ARC DE CURCUBEU” – AUTOR VASILE POPOVICI [Corola-blog/BlogPost/356684_a_358013]
-
își vor căta refugiu Pe-o stâncă rece, în singurătate, Chiar și proscrișii protejați de giulgiu Din flori de colț pentru eternitate Nu-ți licita prea des temeritatea De te-ai pierdut pe piscurile mute Când îți dorești să simți imensitatea Și îți transformi durerea în virtute... Făclie vie, ori piatră de granit Poți înfrunta furtuni și uragane Chiar ai putea privind spre infinit S-asculți o Fugă pentru trei piane Să bată valuri stâncile uitate La țărmul vieții în pustietate
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
împletire de frunze nedeslușite culori de vară și toamnă ,înghețate sau împietrite cad de nicăieri sentimente,ploi reci și învechite cad lacrimi de iubire,petale de flori risipite. La poala sunt spinii vieții și ierburi demult încâlcite cerul e o imensitate de stele zugrăvite raze de viață de nicăieri venite susțin o fascinație a lumii nedefinite! Te-ntorci un curcubeu în ape tulburi ,pe mari nesfârșite în ceață de toamnă,pe câmpuri negăsite îți cauți eternitatea în planuri pripite vorbim o
COPACUL INIMII TALE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368815_a_370144]
-
care ne ocupăm nimic nu rămâne nedeterminat și fluent, totul cristalizează și capătă formă. Totul este apoi văzut: desfacerea bolții albastre peste întinderea lavei în fuziune a pământului primitiv, spasmul încremenit al munților, crengile crispate către licoarea opalină a cerului, imensitățile verzi și stătătoare ale oceanului nordic, fabulosul ofiral banchizelor etc. Iată atâtea viziuni, desigur, fantastice. Dar care implică o funcție intensivă a ochiului”.(T.Vianu-Ion Barbu) Este interesant că singurele descrieri de natură, de sine stătătoare, apar numai aici. Mai
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
fără cădere, Să respir și să mă îmbăt, cu tine iubire, Retrăind fără vanitate, iubirea ce ne desparte. DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor
POEME DE SUFLET (2) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369061_a_370390]
-
Toate îmi plăceau. Dar și sunt frumoase foc, fetele noastre, fie ele brunete, blonde sau roșcate, slabe ca trestia, normale, grăsuțe grase sau chiar obeze, ca americancele...răspunse profesorul. - Chiar domnule, dumneavoastră ce părere aveți ? Cum au apărut la noi, imensitățile astea, că noi, românii nu aveam așa ceva... întrebă Lică. - Explicații pot fi multe. În primul rând, modul de viață, alimentația, șaorma, pizza, hot dogul, coca cola, laptele de creștere... apoi anticoncepționalele... sau ... cine știe... poate sunt făcute în vitro... sau
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
acei care aveau nevoie de aceasta. De cele mai multe ori mama vorbea (mama vorbea prin tăcere) fără să rostească un cuvânt, ochii ei emanând atâta energie, atâta durere, atâta dragoste, atâta gingășie, uneori și reproș, cât nu poate să încapă în imensitatea Galacticii, din cauză că însăși ea era cosmosul și infinitul. Ea pentru noi este cel mai sigur camerton al vieții pe tot parcursul acesteia. Îmi amintesc anul 1941, ziua de 22 iunie, când avioanele germane coseau din mitraliere, de la amplitudine redusă, tot
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
necesare aromării în dulăpiorul de deasupra sticlelor cu tărie. - Am și eu verdețurile de ornat în rucsac. S-a gândit mămica la această alternativă. Soarele începea să vopsească-n roz micii norișori care pătau orizontul. Era o vedere splendidă pe imensitatea de apă. Anca termină repede cu oala pusă la fiert și veni lângă Ionel să admire priveliște, într-adevăr de neuitat. Stăteau așa contemplativ unul lângă altul, când Anica îi luă mâna și i-o puse pe coapsa ei caldă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
momentul acela, acesta deveni prietenul ei cel mai bun, mai apropiat, din continentul african. Nopțile africane îi păreau Violetei adevărate feerii ale naturii. Trăia totul ca într-o poveste... părea totul atât de romantic...ea, în brațele lui Ly admirând imensitatea cerului gri-albastru cu reflexe rozulii-sângerânde și ascultând sunetul unic al misterioasei junglei africane, străpuns din când în când de un urlet, care departe de a părea înfiorător, dimpotrivă, se armoniza perfect cu mediul sălbatic al continentului. Deodată, Ly simți dogoarea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]