1,258 matches
-
deși natura ei ar rămâne, în principiu, aceeași. Un exemplu de asemenea activitate, care nu poate fi inclusă în categoria acțiunilor secrete, l-a reprezentat încercarea prim-ministrului britanic, Winston Churchill, în aprilie 1941, de a avertiza Uniunea Sovietică cu privire la iminența atacului Germaniei. În contextul istoric respectiv, este ușor de înțeles de ce Stalin a pus sub semnul întrebării motivele lui Churchill. Stalin, care avea, probabil, o părere preconcepută cu privire la duplicitatea englezilor, a tras concluzia că era în interesul Marii Britanii ca relațiile
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și de reacțiile așteptate din partea adversarului. Pe timp de război, de exemplu, una dintre părți ar putea dori să lanseze un atac-surpriză asupra inamicului și, în acest caz, dezinformarea ar fi menită să îl convingă pe acesta că nu există iminența unui atac. În alte cazuri, cum ar fi debarcarea din Normandia, inamicul se aștepta să fie atacat, neexistând posibilitatea de a fi convins de contrariu. În acest caz, dezinformarea are scopul de a convinge inamicul că atacul va avea loc
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
potrivit căreia nu trebuie să existe neapărat date privind o încălcare iminentă a legii), el presupune mai mult decât promovarea „abstractă” a violenței. Într-adevăr, potrivit recomandărilor aprobate de Smith, acest criteriu necesită luarea în calcul a dimensiunii, probabilității și iminenței amenințării (care trebuie analizate în raport cu „impactul unei investigații asupra vieții private și libertății de exprimare”)63. De aceea, deși această reinterpretare nu mai impune necesitatea existenței unor dovezi privind o „iminentă” încălcare a legii, ea se menține în spiritul „standardului
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
este încercarea de a deduce respectivele informații pornind de la datele disponibile, cum ar fi informațiile pe care adversarii nu le consideră sensibile și, de aceea, nu păstrează secretul asupra lor. De exemplu, cel mai direct și mai credibil avertisment privind iminența unui atac ar putea proveni de la un agent infiltrat în cartierul general al inamicului. În absența unui astfel de agent, trebuie deduse intențiile inamicului din diferite frânturi de informații referitoare la desfășurarea trupelor acestuia, pregătirea lor pentru luptă sau mobilizarea
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
lumea/ pasul saltă/ preamărind Gloria// întotdeauna ploaia spală eșafodul”. Adept al unei lirici în care termenii programatici se referă la realități cotidiene și plate, S. folosește uneori antilirismul ca armă împotriva căderii în deznădejde. Spiritualizarea se împlinește prin înfruntarea dintre iminența dispariției și năzuințele trupului (Ars moriendi). De aici rezultă un acut simț al tragismului condiției umane, care s-ar afla mereu în preajma „intrării în apocalipsă”. Consolarea vine din partea transmutațiilor eterne ale ființei și nu dinspre divinitate, percepută ca o absență
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
pe de alta, încearcă să găsească o justificare plauzibilă întârzierii parusiei. În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul Pavel vorbise deja de caracterul imprevizibil al venirii Domnului (ca și Marcu în cap. 13) și îi asigurase pe credincioșii din Tesalonic de iminența acesteia. 2Tes. apare ca un răspuns indirect, polemic. În cuprinsul epistolei se remarcă trei momente semnificative: 1) primul capitol dezvoltă temele complementare ale persecuției și răsplății. Cristos îi va pedepsi la a doua sa venire pe toți persecutorii, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mesia nu este deloc o problemă stringentă. Iudeul Trifon, convins de întârzierea parusiei, își părăsește țara căzută în mâinile unor mesianiști fanatici, cu scopul de a se putea dedica nestânjenit filozofiei, în orașele grecești. Iustin, la rândul său, convins de iminența celei de‑a doua veniri a Mântuitorului, se îmbarcă pentru a merge la Roma, sperând că aici va primi martiriul - două atitudini reflectând două concepții radical opuse! Tema martiriului, omniprezentă în cele două Apologii, se regăsește de asemenea în DT
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai multe domenii: teologie (diteism); cristologie (cele două parusii); eshatologie (milenarism); demonologie; ereziologie etc. Tema „adversarului eshatologic” nu se bucură de un tratament special în Dialogul cu Trifon. Apologetul, așa cum am văzut, atinge în treacăt această temă, insistând însă asupra iminenței celei de‑a doua parusii și, implicit, asupra acțiunii concrete a „omului nelegiuirii” în prezent. În schimb, alte două teme - pe care ceva mai târziu Irineu le va încorpora în mitul Anticristului - revin în toate cele trei scrieri păstrate: tema
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putut fi în viață la acel moment. Cea dintâi (IV 18) prezintă cazul unei comunități din Siria, dusă la fanatism de un personaj harismatic (probabil un episcop: proestos ekklesias) căruia nu‑i este prea greu să‑și convingă confrații de iminența parusiei. O mulțime de oameni, „pseudoprofetul” în fruntea sa, a luat calea deșertului pentru a‑l întâmpina pe Domnul. Mulțimea a rătăcit pentru un timp reușind să atragă atenția guvernatorului provinciei, care, inițial, a crezut că are de‑a face
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
doua istorioară (IV, 19) are, de asemenea, protagonist un harismatic, de la Pont. Ca și confratele său sirian, acesta avea obiceiul de a interpreta Scripturile în manieră proprie, la limita tradiției ecleziastice. Avea adesea vedenii nocturne prin care era anunțat de iminența sfârșitului lumii ca și de venirea lui Cristos (în termen de un an, cu exactitate). „Acesta, relatează Hipolit, produsese în ei o frică atât de mare, o groază greu de descris, încât ei își lăsau pământurile nelucrate, nu mai ieșeau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
asupra întârzierii parusiei. Profețiile din Daniel îi oferă prilejul să dezvolte anumite teme stringente, actuale, pe care le tratează din perspectivă anticristologică: persecuția, martiriul, atitudinea credincioșilor față de puterea politică, răbdarea, așteptarea vigilentă a celei de‑a doua parusii, a cărei iminență este respinsă de autor. Acesta se înscrie pe linia tradiției metafizice ioanice care opune împărățiile succesive și perisabile ale acestei lumi împărăției veșnice a lui Cristos. Imperiul Roman este ultimul avatar al principiului „pământesc”. El conține in nuce viitorul imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ca urmare, a ieșit cuvântul acesta între frați, cum că ucenicul acela nu va muri” (21,20‑23). După cum vedem, autorul evangheliei sugerează deja o interpretare subordonată acestor cuvinte, interpretare transmisă probabil pe cale orală printre primii creștini. Aceasta presupune indirect iminența celei de‑a doua veniri și a sfârșitului lumii. Cristos se va întoarce foarte curând, înainte chiar de sfârșitul vieții ucenicului său cel iubit. În același timp, evanghelia transmite o altă interpretare, acceptată de anumite comunități creștine, potrivit căreia Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dat la o parte - cine altul este acesta, dacă nu Imperiul Roman, al cărui declin și a cărui destrămare între cei zece regi va provoca totodată venirea Anticristului?”). Așadar, destrămarea Imperiului va atrage după sine venirea Anticristului, eveniment a cărui iminență este într‑o oarecare măsură garantată de înmulțirea și violența extremă a persecuțiilor din vremea autorului. În ultima perioadă a vieții sale, atunci când va îmbrățișa pe deplin doctrina montanistă, această atitudine antipolitică se radicalizează, dată fiind incompatibilitatea dintre domnia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a anunța „vestea cea bună”, ci de a rezolva o problemă de doctrină (este vorba deci de un metadiscurs ideologic, foarte diferit de discursul adevăratului Pavel); 3) contradicție, la nivelul conținutului, între cele două epistole. În 1Tes. Pavel vorbește de iminența și caracterul imprevizibil al parusiei, în timp ce autorul 2Tes. propune o eshatologie etapizată, al cărei scop este de a justifica, cât se poate de bine, întârzierea parusiei. ∗ Traducere după Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al B.O.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simpli”. Montanus afirma că este întruparea Paracletului de care vorbește Ioan (14, 26; 16, 7). Cât despre ucenica sa, Maxima, aceasta învăța că sfârșitul lumii avea să se producă imediat după moartea sa. Montaniștii cereau o credință necondiționată și predicau iminența venirii lui Cristos și arătarea Ierusalimului ceresc pe pământ. Desconsiderau instituțiile politice și încurajau martiriul. Aceeași observație la E. Norelli, L’Anticristo..., pp. 51‑52. E. Norelli nu exclude existența unei surse comune folosite de cei doi autori, în legătură cu mitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Poveste, Dans de fee dovedesc puțina compatibilitate cu modul poetic muzical, în utilizarea disonantă până și a versificării fără rigori, à la Minulescu, pentru a da expresie unei imaginații marcate prematur de sordid, de prozaic și de absurdul destinului sub iminența morții. Pelerinii către ideal, împrumutați și ei de la Minulescu, sunt descumpăniți de un miraj funest: „Și totuși ei zăresc din când în când în zare/ (În zare totul doar e gol)/ Un negru, mare, rece și monstruos simbol,/ Trimesul morții
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
s-a dat un vas cu vin, 20 de boi grași și opt măsuri de lemne la nunta fetei celei mai mici a lui Basarab, logodnica domnului voievod al Transalpinei”, iar la 17 ianuarie (ceea ce înseamnă că nunta - a cărei iminență o anunța și Curtea regală maghiară - nu putuse avea loc pe 11 ianuarie 1526, cum credea cineva) că s-a dat „un vas de vin trimișilor voievodului transalpin cari veniseră aici pentru a lua pe fata lui Basarab”342. Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
520, aceste femei singure - reprezentând, mai cu seamă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, elitele sociale - își pun pe hârtie ultimele dorințe, neuitând să medieze asupra sfârșitului ineluctabil (formulări laconice ținând de o cogitatio mortis deloc circumstanțială), iminența morții făcând emergent un vădit interes față de o eschatologie individuală (nu toate sunt, însă, testamente în articulo mortis). Marcând dreptul văduvelor (aflate, în sfârșit, în posesia unei identități după „anonimatul” conjugal) de a dirija bunurile pe care le stăpâneau și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
detașamentului de muncitori trimis de la Jelalabad exploatarea monumentelor din jurul orașului. Săpăturile au fost Începute imediat la cel mai mare dintre monumente; numai că muncitorii, după cincisprezece zile de efort susținut, nu ajunseseră Încă În centrul masivului când Honigberger, presat de iminența plecării sale, a trebuit să-i Întoarne. Nu i-au adus din aceste lucrări dificile decât două degete de marmură neagră de la o statuie În mărime mai mare decât cea naturală și ale cărei alte resturi fuseseră deopotrivă Întâlnite În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Poemele din Memorial cu păianjeni și fructe, organizate în două cicluri, Scrisori din salonul 30 și Ferigi și staniol, sunt probabil cele mai valoroase din literatura lui S. Miniaturi lirice în care se fixează spaima de trecerea timpului și de iminența morții, ele compun un jurnal de muribund și consemnează lupta cu așteptarea morții: „De câteva zile defilez prin propriu-mi trup,/ cu tot alaiul: pompieri, cămătari, perfuzii și rock-mani - / pereții sunt fie scorojiți, fie afumați/ iar tribuna a înmugurit./ Îmi
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
este trimis să pască oile și, ca păstor, are probleme cu o oaie rea, Bisisica, opusă din toate punctele de vedere mitului mioritic. Când se îmbolnăvește de friguri, mama îi pregătește cămașa de înmormântare și discută cu sanitarul satului despre iminența decesului. Copilul ascultă convorbirea și o va nota, mai târziu, într-o schiță memorabilă. În 1930 este dat la școală, la opt ani. Intenția tatălui autoritar este ca, după ce învață să citească și să scrie, Marin să fie retras de la
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
simplitate - inclusiv la nivelul construcției poemului și al versificației - printr-un ludic livresc, tipic dezinhibatei „generații în blugi”. Instalându-se într-un univers lexical al purității, în descendența neoromantismului șaizecist, poetul sondează trecerea de la copilărie la maturitate, intrarea în lume, iminența sentimentului erotic. Deși modelele și influențele sunt încă eclectice (pot fi recunoscute reminiscențe din Lucian Blaga și Ion Pillat), lui S. îi reușesc mai multe istorioare lirice (Păpușarul) sau poeme-joc parodice, „cu poante” optzeciste (Frumosul prinț). În versurile din cartea
SIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
pe sol; Contraindicații pentru efectuarea exercițiilor fizice în sarcină (stabilite de Colegiul American al Obstetricienilor și Ginecologilor) (2): Hipertensiunea arterială indusă de sarcină; Insuficiența coronariană; Întârzierea în creșterea intrauterină a fătului; Hemoragiile de trimestru 2 sau 3; Insuficiența cervico istmică; Iminența de naștere prematură; Naștere prematură în antecedentele obstetricale; Ruperea spontană prematură a membranelor; Placenta praevia (placenta jos inserată); Sarcina multiplă; Abdomenul cicatricial; Câștig ponderal insuficient (sub 1 kg/lună în ultimele trimestre). Trebuie avut în vedere faptul că în timpul parcurgerii
V. KINETOTERAPIA GRAVIDEI ŞI LĂUZEI, LA SALA DE FITNESS ŞI LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
pacienta adoptă poziția stand depărtat iar examinatorul introduce indexul în vagin, cu fața palmară pe marginea inferioară a simfizei pubiene; în timpul mersului pe loc se percepe frecarea oaselor pubiene, uneori putându-se percepe chiar cracmente. Diagnosticul diferențial vizează în special iminența de naștere prematură, nevralgia sciatică sau lombo-abdominală. Conduita terapeutică constă în purtarea centurii trohanteriene sau chiar a unui bandaj gipsat, profilaxia osteomalaciei, precum și instituirea unui program kinetic adecvat (3). Obiectivele programului kinetic: reeducarea respirației, cu accent pe respirația costală și
V. KINETOTERAPIA GRAVIDEI ŞI LĂUZEI, LA SALA DE FITNESS ŞI LA DOMICILIU. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Bogdan Alexandru Hagiu () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_631]
-
și În perioada următoare, când demersurile noastre politico-diplomatice au primit mai multă consistență. Dacă până În acel moment problema s-a pus Împreună cu cea a independenței, Începând cu anul 1879, există discuții efective pe marginea acestui subiect, ceea ce anunță și o iminență a producerii actului. România acționează În viitor ca stat suveran, folosind adesea „faptele Împlinite”. Deci, Între 1878 și 1881, s-a trecut la etapa acțiunilor politico-diplomatice concrete, cu scopul introducerii regalității În România. Prima mare reușită a fost adoptarea titulaturii
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]