362 matches
-
snobul veritabil trebuie să aibă stil pentru a se sugera cît mai bine noblețea ce îi lipsește. La porțile orientului se manifestă în plus și duhul balcanic (P. Constantinescu) care transformă nu de puține ori pe homo caragialiensis în măscărici, imitator grosier care termină prin a percepe cu ostilitate mediul național; mai mult, spiritul caragialean coboară pînă la limita extremă a Orientului european iar Mateiu descoperă zona balcanică chiar în mijlocul lumii românești unde viciul știe a se împodobi cu haina pitorescului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
său, Maurice Rollinat (tradus în L. chiar în 1883, anul apariției Nevrozelor). Th. M. Stoenescu, cu o gesticulație agonică și fantezii macabre (Necrofilul, Prințul Ral), Al. Obedenaru, cu desfășurările sale în fantastic și bizar (Cadavrul și scheletul), se numără printre imitatorii marelui poet francez. Sub influența lui Baudelaire apare (la Mircea Demetriade mai ales) o poezie a spleenului. Peisajul devine proiecție interiorizată și evocă tărâmurile visului. Regresia în trecut ajunge la identificarea cu stări vechi (avataruri), în decorul epocilor revolute. Călătoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
științei, lăsându-se condus numai de traseul imaginar al literaturii, dau certitudinea fericită a unui destin”. De fapt, așa cum sublinia chiar T., titlul corect al studiului ar fi trebuit să fie „poetica lui Ion Barbu și transformările ei, de la primii imitatori până la poeții care, după câteva decenii, au revenit parțial la ea”. Aserțiunea se justifică, deoarece, într-un capitol intitulat Descendența barbiană, este analizat modul în care s-a exercitat influența poetului asupra unor congeneri precum Dan Botta, Emil Gulian, Simion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește paginile licențioase, eșuând în intenția de a sugera o trăire supremă, în care frumosul, iubirea și moartea să fuzioneze într-un tot. Palide calități stilistice se întrevăd în câteva pagini din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
ca „hoț literar” iar nu Mihai Eminescu: „Singur, maestrul maeștrilor, Eminescu a fost acela care și-a cântat simțirile și ideile. Și dacă s-au găsit unii să bârfească cum că ar fi furat din nemțește, sau că e un imitator al lui Nic. Lenau, apoi de aceia nici nu vorbesc, căci au fost împinși de o ură și invidie neagră și nici nu le-au fost bazate părerile, deoarece n-au adus nici o probă” (nr. 41, 12 noiembrie; Al. Sihleanu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dreptul triumfalist: „După ce timp îndelungat talentul lui Eminescu fusese contestat de cea mai mare parte a publicului, în contra părerii statornice și energice a societății „Junimea”, anii din urmă au resbunat pe poet: generația tânără întreagă recunoscu marile sale merite, numeroși imitatori de-ai săi se arătară și se arată încă peste tot locul, iar acum întregul public îl pune, fără nici o contestație, printre cei mai mari poeți ai națiunii române, ba sunt câțiva critici care îi dau chiar locul întâiu.” Acestea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
uzul școlar? În al doilea rând, este destul de puțin probabil ca prin educație să se elimine pirateria „profesională”, deși potențialii cumpărători de produse de acest gen încep să devină mult mai circumspecți. Mărimea pieței Majoritatea piraților de soft și a imitatorilor sunt interesați de obținerea unui profit cât mai rapid și mai mare, prin producerea de copii ale unui produs și exploatarea altora. Extinderea pieței, care trebuie să satisfacă cerințele diferitelor tipuri de utilizatori, determină o creștere a cererii și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
a întâmplat lui Salman Rushdie), conform ordinii culturale existente. Dacă inovatorii izolați reușesc să treacă de stadiul în care, dacă sunt descoperiți, ar putea fi cenzurați sau îndepărtați și reușesc să inițieze o mișcare ascendentă și să mobilizeze urmașii (transmițători, imitatori, discipoli, propagatori), ei se afirmă ca forță istorică reală. De acum, vor avea mai mult sau mai puțin ocazia de a introduce o schimbare, mai ales dacă noile valori răspund unei așteptări, unei aspirații latente sau deja exprimate. Capitolul 3
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Niță Nicodin, e de fapt un grup familial care În mod normal este caracterizat printr-o viziune proprie, caracteristică familiei respective. În cazurile În care un naiv recunoscut fondează o școală, se creează condiții pentru extinderea pastișei, elevii săi devenind imitatori de regulă mai slabi ai Îndrumătorului lor. În România arta naivă dobîndește un statut omologat Începînd de prin 1970. Atît În capitală, prin inițiativele și activitatea susținută a lui Vasile Savonea, care conducea sectorul de artă plastică de la Centrul de
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
pot avea asemenea susbsisteme. În general este acceptat faptul că relațiile regionale interguvernamentale pot genera noi relații regionale interguvernamentale (Morgenthau, 1948; Axelrod și Keohane, 1985; Jervis, 1988; Risse et al., 1999). Cu alte cuvinte, alianțele regionale creează fie contra-alianțe, fie imitatori. Evaluarea impactului subsistemelor transnaționale și integrate este Însă mult mai problematică. Rezultatele cercetărilor din perioada Războiului Rece pot fi aplicate noilor situații cu mari rezerve, iar studiile comparative recente Încă reproduc cadrul conceptual dezvoltat În contextul bipolarității. În general, se
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
mai grav, de șovinism. însă în originalitate și personalitate credem și trebuie să credem. Numai personalitatea este binele suprem, spunea și Goethe, care la timpul său era viu preocupat, și în mod foarte convins, de aceleași probleme europene. Epigonii și imitatorii, les suiveurs, n au existență constructivă și viață lungă în nici o cultură. Deci, cu maximă concizie și claritate, în ce constă decolonizarea Europei literare? Nu este vorba, mai întâi, de nici un fel de deznaționalizare, de altfel imposibilă și reprobabilă. Continentul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
evidentă 18. Critica lui Călinescu este și mai acidă, considerând că Dragoslav e "departe de a fi un scriitor", cu nuvele ce reprezintă, de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit "imitator" al lui Octavian Goga, ce a produs totuși "surpriza unei evoluții spre poezia subiectivă"20. George Voevidca apare la categoria autorilor de sonete și miniaturi, despre creația acestuia, critica lovinesciană apreciind că "se desfășoară în material nediferențiat estetic"21. Călinescu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
dintre bine și rău, idealizarea „bunilor”, exploatarea excesivă a senzaționalului, aglomerarea, previzibilă și de rău gust, a scenelor tari, tenebroase, cu violențe, omoruri etc. P., care a fost comparat cu Ponson du Terrail și a avut la rându-i numeroși imitatori autohtoni (Panait Macri, Ilie Ighel-Deleanu ș.a.), fusese citit cu interes, în zorii formării lor, de Mihail Sadoveanu, N. Iorga, Gala Galaction ș. a. Mai publică, prelucrate, alterate, basme și legende, editează începând din 1878, cu modificări și adăugiri de la o ediție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
asachiană, între care O noapte pe ruinele Sucevei, N. Rucăreanu a fost semnalat de A. Odobescu. Ale sale Modeste încercări poetice (1873) cuprind prozaice instrucții de vânătoare, cu oarecari senzații proaspete de vigoare cinegetică. N. T. ORĂȘANU N. T. Orășanu, imitator al lui Béranger, a fost spaima contemporanilor prin satirele sale astăzi cu totul anodine, lipsite de spirit și de decență. Totul era persiflat. Binișliul regreta vremurile vechi, deputatul, ministrul erau încîntați de slujbele lor. Orășanu nu cruța nici pe liberali
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai ridiculă este aceasta cântată până deunăzi: Știi tu când te țineam în brațe, Când îmi jurai amor, știi tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin trivială a lui Th. M. Stoenescu, imitator al lui Coppée, nu mai rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în trei acte monotonă și de nivel artistic coborât, adevărată operă scrisă în stil "social". DUILIU ZAMFIRESCU Cu poezii byroniene debută și Duiliu Zamfirescu (1858-1922
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca Bocăneț să citească acasă doar programul filmului. Piese fără răsunet deosebit au dat Al. Kirițescu, Valeriu Mardare, Mircea Ștefănescu. Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, icoană dramatică a mahalalei, se mai reprezintă. Un industriaș teatral este Mircea Dem. Rădulescu, imitator al lui V. Eftimiu, fără poezia lui, căutător de decoruri fastuoase. Serenada din trecut (epoca Petru Cercel), Petroniu, Bizanț au atras publicul, ultima dealtfel printr-un tablou de epocă destul de interesant. Un succes extraordinar, pe deplin meritat, a avut comedia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se schimbă radical: creștinismul se află în fața unui sfânt, căruia pentru prima dată în istoria Bisericii îi sunt atribuite stigmatele lui Cristos răstignit, un sfânt ce a întrupat Sfânta Evanghelie în viața sa și, odată cu trecerea anilor, este numit primul imitator perfect al lui Cristos - ceea ce Sărăcuțul nu a spus niciodată despre sine, nici nu a vorbit vreodată de imitație - iar mai apoi de alter Christus, adică un al doilea Cristos. Izvoarele care vorbesc despre Francisc, mai concis sau mai detaliat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Evanghelie cuvintele adresate de Cristos discipolilor săi atunci când i-a trimis să predice, a renunțat imediat la toiag, la desagă și la încălțăminte, și-a schimbat îmbrăcămintea, adoptând-o pe aceea pe care o poartă frații acum; a devenit un imitator al sărăciei evanghelice și un sârguincios predicator al Evangheliei. 3. În anul Domnului 1219, al zecelea al convertirii sale, fratele Francisc, în capitulul ținut la Sfânta Maria a Porțiunculei, a trimis câțiva frați în Franța, Germania, Ungaria, Spania și în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost primit în Ordin. Acest Cezar, un german născut la Speyer, și subdiacon, a studiat teologie cu maestrul Conrad din Seyer, predicator al cruciadei și mai târziu episcop de Hildesheim. Pe când era încă un secular, a fost mare predicator și imitator al perfecțiunii evanghelice. Deoarece în orașul său unele doamne, după ce au renunțat la orice podoabă, mergeau îmbrăcate modest să-i asculte predica, soții acestora au vrut să-l ardă pe rug ca pe un eretic. Dar a fost smuls din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Pacifico care, pe când era încă în robia deșertăciunilor, a văzut ieșind din gura preasfântului părinte, în timp ce predica, două săbii încrucișate în formă de cruce. Înspăimântat de această faptă minunată, s-a convertit și a devenit unul dintre cei mai apropiați imitatori ai Sfântului Francisc. Prin urmare, nu a fost un lucru ieșit din comun pentru el să găsească crucea supranaturală pe tăblița de nuc, din moment ce a fost un mare îndrăgostit de cruce. 6. Fratele Ștefan Acest fragment este preluat din Codicele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pielea putrezită și sărutându-le picioarele, pentru ca, suportându-și aproapele, să devină și el demn de dispreț și să obțină harul lui Dumnezeu... Grigore al IX-lea, plin de înțelepciune, considerând familiaritatea ce o avea cu Fericitul Francisc, a devenit imitatorul său și ținea în camera sa un lepros, cărui îi slujea, îmbrăcat ca un frate. Dar într-o zi acel lepros l-a întrebat: «Oare suveranul pontif îl are doar pe acest bătrân ca să-mi slujească? Se obosește prea mult
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cel care o va săruta primul pe mama". În acest moment apare personajul principal L. Junius Brutus: "Era acolo și Brutus care, înțelept fiind, se prefăcea prost pentru a scăpa de capcanele tale, o crudule Superbus". Brutus erat stulti sapiens imitator, ut esset tutus ab insidiis, dire Superbe, tuis250. În timp ce mulțimea săruta pământul, gândidu-se că astfel își asigură victoria, potrivit cuvintelor lui Apollo, Brutus cade cu fața la pământ și sărută Pământul Mamă: s-a crezut că s-a împiedicat. Între timp Tarquinius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dorește să o realizeze Ovidiu, cfr. E. PARATORE, art. cit. în: "Circolo lett.", p. 6. 454 Tristia, IV. X, 5-6. 455 WALTER KRAUS, Lygdamus un Ovid, în "WSt", LXX (1957), p. 201, nota 14. Conform lui KRAUS, Lygdamus ar fi imitatorul lui Ovidiu. 456 Despre aceste zvonuri, cfr. și M. COLOMBA, op. cit., p. 66. 457 În versiunea lui GUIDO VITALI, vol. I, Bologna, N. Zanichelli, 1954. 458 V.A. ROSTAGNI, op. cit., vol. I, p. 87-88. 459 Tempore sic duro (Tristia, I
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu-și mai dau osteneala să muncească, disprețuitori de cultură, indiferenți la lectură, imitatori slugarnici ai vârfurilor «poeziei noastre». Este surprinzător cum autorul a reușit ca În două jumătăți de coloană să Îngrămădească atâtea enormități și afirmații dușmănoase, disprețuitoare față de tinerii poeți. Căci este evident pentru oricine că nu „lipsa originalității” este pericolul principal
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și a face o literatură numai din vițele noastre, iar nu din limba franțezilor, a italienilor și a jargonului neînțeles din Ardeal." În adevăr: "Cei din rari și respectabili moldoveni, ce s-au încercat în nevinovate forme, au avut puțini imitatori" și au avut meritul numai că au dat un impuls mișcării literare prin poezie și istorie, continuă Russo, gîndindu-se, probabil, mai ales la Asachi, care în realitate n-a făcut parte nici dintr-o școală, balotat între spiritul cel vechi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]