500 matches
-
Camel macerate - și sonda prudent în direcția hotelului nostru. Căldura, duhoarea infernală și mai ales vulturii ne distrăgeau atenția; de îndată ce ne opream să răsuflăm un pic sprijiniți în lopeți, vulturii țopăiau înspre noi cu țipete slabe, scârboase, amăgiți de acea imobilitate promițătoare, până când un bulgăr bine țintit îi făcea să-și înțeleagă eroarea. Alții planau încet deasupra capetelor noastre, proiectând umbre cât un vițel pe care preferam să nu le scăpăm din vedere. Le înțelegeam nerăbdarea; având în vedere ce răscoleam
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
alura lor de nonrealitate fantomală: ,personaje atît de Ťlibereť în privința programului de viață, fără a fi social declasate, literatura noastră nu mai cunoaște". în al doilea rînd, o condiționare de vîrstă care este bătrînețea lor morală ce exclude sentimentalitatea, o imobilitate, o sicitate, o rutină a sufletului ale cărui deplasări în circuit au de regulă ,stații fixe", prevăzute cu popasuri și ceremonii sacrilege, ,liturghii negre". Din care pricină ar fi inutil a le studia evoluția. Personaje în care - mai e nevoie
Un matein între mateini by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11141_a_12466]
-
a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul de a pleca de la Delfi, îndeplinirea oracolului care îl condamnă la săvârșirea paricidului și incestului. După ce a părut că poate controla evenimentele prezente cu ajutorul informațiilor acumulate, el se vede silit în cele din urmă să fugă din sanctuarul
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
și-ar părăsi talk-show-ul, aș simți o lipsă în sațiul existențial al serii. De altfel, tot admirându-i colecția de cozondraci, am achizițioant și eu vreo două perechi, tot atât de practice, dar mai modeste. Chestie de standing. Zilele trecute, cu actoricească imobilitate pe chip, d-sa a dat citire unei lungi și dureroase scrisori de la un gazetar ce expunea, în termeni de admirabilă modestie, situația sa de condamnat a plăti, într-un proces de calomnie, frumușica sumă de 14.000 de dolari
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
evenimentele prezentate sînt în chip necesar particulare, ci chiar impresia vizuală devine particulară. Flaubert introduce în descriere o iluzie optică, fapt menit să susțină particularitatea imaginii: nu vasul alunecă pe rîu, ci malurile alunecă în urmă vasului. Între mobilitate și imobilitate, Flaubert caută să transmită experiență corporală a deplasării prin spațiu, accentuînd astfel subiectivitatea și particularitatea impresiilor senzoriale. Percepția se deplasează către prim plan. Accentuarea subiectivității percepției înseamnă accentuarea gradului de autonomie al imaginii. CoincidenȚă dintre începutul realismului și apariția imagisticii
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
și tremurătoare, și se întinse la locul ei ca un animal bolnav..." Infirmii, orbii, cei suferinzi în exterior sunt ființe desăvârșite lăuntric, capabile să recepteze prezența Domnului; în jurul lor se rotește universul: "Ce bucurie să-i povestești ceva unui infirm... imobilitatea... îl face să fie el însuși un lucru mai desăvârșit... care ascultă cu tăcerea sa ...cu vorbele rare, încete și cu simțămintele pline de venerație... un punct liniștit în mijlocul acestei grabe". Ostap, bătrânul cobzar orb din Cântecul despre dreptate (într-
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu te mai saturi), unde imobilitatea aparține actantului! De la boarea de feminitate, de static, a hai-ku-ului, la întrepida masculinitate, am spune, paradoxal, că aceasta domină, într-un soi de autoritarism de nemascată magnificență. Se impune o lirică a investigației, operând prin empatie, strategia fiind a similitudinilor
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
salut, două-trei vorbe de duh, cu care intra în materie. Oratoria lui, pur și simplu fascinantă, era la antipodul retoricii clasice. Glasul îi era lipsit de sonorități de stentor, ba chiar împiedicat de o ușoară sîsîială. Și împotriva regulii de imobilitate academică, vorbitorul se mișca într-una pe podium. Gîndul său înalt, plin de substanță, se comunica într-o cursivitate caldă, aș zice chiar lirică, celor care îl ascultau vrăjiți. Fie că vorbea de fonetică, despre structura romanului în secolul XVIII
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
nici supărați, nici nemulțumiți că veniseră degeaba. Se uitase spre mătușa L. Nici un gest nu lăsa să se vadă teama, încordarea ei. Totuși, oricât de puțin o cunoștea și oricât de puțin se pricepea atunci la oameni, nu-i scăpase imobilitatea chipului, de obicei expresiv, plin de blândețe. Ca și cum viața care-i anima în mod obișnuit trăsăturile, va înțelege asta la altă vârstă, se retrăsese, se concentrase în singurul punct vital pentru ea: unchiul Gh. nu trebuia să fie prins. Cei
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
vînătorul pocăit produc contrast prin pozele lor, în care se strevăd simțiminte adînci" (Pseudokynegetikos, IV). Odobescu pendulează continuu între două tipuri de arte: între arta plastică (fragmente de metal, lemn sau piatră, țesături, pînze și culori, toate încremenite într-o imobilitate muzeală) și arta cuvîntului, adică glosa artistă, caldă și prezentă a autorului, angrenat în operația transpoziției. Repetînd același exercițiu de zeci de ori, Odobescu a ajuns să-l execute cu naturalețe. Alunecarea pe nesimțite între cele două lumi concentrează toată
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
și Arhivarul, profesii atât de depărtate lumii computerului și a sateliților interstelari de astăzi, cum și existența ori obiectele lor, într-un patetic trecut fabulos, suferind de oroarea vacuului și zvâcnind sub poalele de praf ce-l acoperă, exasperându-i imobilitatea. Vom afirma de la început că ambele proze sunt un exercițiu de pură asmuțire a verbului, mijind, dar înșelător, sensuri și ridicând întrebări cu răspuns suspendat, cu impenitenta voluptate a alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu care se identifică autorul nu reprezintă decît un simbol al fixării, al încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal" prin care se străvede aceeași ispită a imobilității citită pe termometru: "Îți amintești/ Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți/ într-un deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
exact atâta vreme cât ne agităm ca disperații urmându-ne destinul pe care numai ticăloșii ăștia de sus îl cunosc. Dar, dacă încetăm să ne agităm, dacă suprimăm orice acțiune, orice plan, orice intenție, dacă ne oprim... Nu mai au nicio putere. Imobilitatea reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Actul al II-lea se deschide tot printr-o intervenție a corului care deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
prezent pentru a-l consuma. Viitorul nu mai reprezintă o continuitate firească. Privirea noastră ajunge doar pînă la vîrful sandalei, iar viitorul este amanetat la bancă, este o datorie". De fapt, stăm pe loc. Păcatul obștii autohtone ar fi o imobilitate cu pretenții de sapiență națională. Verva sarcastică a eseistului trece la calambururi: "Statul pe loc nu e același lucru nici cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
exagerat Henri Zalis în postfața la reeditarea romanului Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială, dar e vorba, astăzi, de o modernitate perimată. Într-o societate postmodernă mult mai relaxată, eliberată de conservatorisme (ca indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală și confiscarea ei afectivă), gelozia, considerată fie benefică fie maladivă într-un cuplu, ni se pare un subiect epuizat, din toate punctele de vedere: social, psihologic, psihanalitic și, bineînțeles, romanesc. A intrat, cred, în arhiva locurilor
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
petale-ale lui, îi lucea stins între sprâncene, cum de altfel, de-a lungul coloanei, se deschideau și alte flori mistice, șase în corp și una afară din corp, mirifica sferă Shahasrara, ce-i ardea ca un mic soare deasupra creștetului. Imobilitatea era credința sa, nemișcarea era Calea. Era călugăr rătăcitor, și rătăcirea lui era nemișcarea. În jurul lui se roteau anotimpurile, musonii și uscăciunea, în jurul lui roiau constelațiile ca gâzele de noapte ce se ard în flacăra luminării. Era punctul imobil al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
putea distrage din adânca lui transă. Maestrul va alege o persoană din public și, cu ajutorul acesteia, va demonstra incredibila putere a minții sale. Fără trucuri, fără aranjamente. Stimați spectatori, încă o dată incomparabilul Om Șarpe!" Indianul își părăsi după câteva clipe imobilitatea de statuie și, foarte lent, începu să dea ocol arenei, scanând cu privirea roiul uman adunat în jurul lui ca-n jurul unei mătci. În arenă erau aproape cinci sute de spectatori, și fiecare dintre ei, a doua zi, peste un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și rochii, iar în interior intestinele se acomodau prin lente mișcări peristaltice, din glande picurau enzimele, sângele alerga prin vene, artere și capilare, amintirile, gândurile și dorințele li se-nchegau și se destrămau în creier asemenea norilor de pe cornee. În ciuda imobilității lor statuare erau, de fapt, lumi agonice, alergând pe loc, alergând ca să poată rămâne pe loc, să-și umple forma, să poată părea, pentru ceilalți, simulacre umane: manechine, figuri de ceară, statui, morți împăiați, înghețați sau îmbălsămați din cine știe ce panteoane
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă îl făcea probabil să pară mai tânăr, avea probabil aproape șaizeci de ani, iar duritatea privirii sale, laolaltă cu imobilitatea sa plină de forță, îi dădeau celui care îl observa impresia că ar fi fost imun la orice dorință, fiindu-și întru totul suficient sieși. Imediat ce ultimul dintre războinici părăsise încăperea, Balamber se duse lângă foc și se lăsă alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se lăsară în jos; eu eram asemenea unui înecat care se ridică la suprafața apei, după chinurile agoniei. Începui să tremur; tremuram de febră; îmi ștergeam cu mâneca sudoarea care îmi inundase fruntea. Trăsăturile Sale păstrau același calm și aceeași imobilitate, doar că păreau mai bolnăvicioase și mai slăbite. Era tot întinsă, rozându-și unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fața Îi era palidă. Prin veșmintele negre și subțiri care I se mulau pe corp se distingea conturul pulpelor, brațelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
infinit, iar semnul lui este cel al lui Sisif, unul înalt, îmbrăcat în negru, cu un pic de burtică și cu un zâmbet ca de bunic iertător și răbdător, teribil de răbdător. Jacques Lecoq, o mască neutră care cuprinde în imobilitatea ei întreaga putere a credinței și generozității. De fapt, cred că Lecoq a fost unul din cei mai uluitori clovni ai lumii care se numește TEATRU. PAGINĂ NOUĂ JOSEF SZAJNA Era în septembrie ’92, când am luat marele premiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase oale sau lighene metalice sparte ce zac împrăștiate peste tot. Crispat, trage încetișor baioneta din teacă. Protejat de întuneric, continuă să aștepte într-o imobilitate totală. Tăcerea grea a nopții îi mătură în rafale creierul surescitat, adâncind și mai mult tensiunea ce se deșiră de-a lungul venelor lui ca un ghem de sârma ghimpată. Pulsul începe să-i devină și mai grăbit atunci când umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
creat în 2001 -, Nadj are simț pentru compoziții supraetajate. În Panorame de la danse contemporaine, concepută de Rosita Boisseau, care a ținut pe 8, 9 și 10 noiembrie, în cadrul festivalului, un atelier de critică de dans, Nadj își definește preocuparea pentru imobilitate, devenită deja noțiune-cheie în dansul contemporan: „Imobilitatea, mișcarea fără mișcare reprezintă pentru mi-ne mișcarea absolută. De 10 ani imobilitatea mă obsedează“. Filosofii alternează încremenirea, gestul mușcat, înghețat cu mișcarea „sughițată“, pompată dintr-un corp intrat în sevraj. Spectacolul e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
compoziții supraetajate. În Panorame de la danse contemporaine, concepută de Rosita Boisseau, care a ținut pe 8, 9 și 10 noiembrie, în cadrul festivalului, un atelier de critică de dans, Nadj își definește preocuparea pentru imobilitate, devenită deja noțiune-cheie în dansul contemporan: „Imobilitatea, mișcarea fără mișcare reprezintă pentru mi-ne mișcarea absolută. De 10 ani imobilitatea mă obsedează“. Filosofii alternează încremenirea, gestul mușcat, înghețat cu mișcarea „sughițată“, pompată dintr-un corp intrat în sevraj. Spectacolul e construit modular. În primele 20 de minute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]