699 matches
-
asemenea unui erou din ficțiunile lui Daniel Defoe, tânărul descoperă, traumatizat și fascinat, regulile crude și teribile ale patriei sale adoptive. Vândut unui pionier al frontierei, Nightly se desparte de tihna urbană spre a se deschide universului tenebros al pădurilor impenetrabile și al râurilor străbătute de canoe. Acesta este un pământ care mustește de taine și de sânge. Condiția supraviețuirii este rapiditatea mânuirii armei și a toporiștei. O clipă de somnolență poate fi poarta către moarte. În America care i se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Tournesol, Tintin își desfășura lecțiile sale de istorie și de geografie, pregătindu-și prietenii pentru întâlnirea cu ținta călătoriei lor. Tintin evoca, cu febrilitatea contagioasă care nu îl părăsea niciodată, pei sajul Azaniei, întinsă de la porturile de la Ocean până la jungla impenetrabilă a marilor lacuri. Cu degetele pe hartă, el invoca umbrele exploratorilor ce pătrunseră până departe, în căutarea Nilului și a izvoarelor sale. Fotografiile îl făceau să descopere miracolul unei lumi care își desfășura misterele - înțelepți ai Arabiei și războinici longilini
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui nu dădea semn că voia să facă asta. Ceru să vadă arma. Îl întrebă pe Billy unde erau gloanțele. Billy spuse că trăsese într-un puști sălbatic, care îl atacase. Tatăl lui Billy înclină din cap, cu o față impenetrabilă. Dar spuse că îi va urma pe polițiști la secție, unde îl duceau pe Billy ca să-l aresteze. — Cred că trebuie să recunoaștem că nu merge, spuse Henry. — Ce vrei să spui? întrebă Lynn, trecându-și degetele prin părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
l-a stors. Fiindcă echipa lui n-a reușit să Înțeleagă ce voia să spună, echipa adversă a Început să râdă. — Asta e o scuză? a Întrebat Armanoush privind-o pe Asya drept În ochi. Cum poți fi atât de impenetrabilă? Neștiind ce Însemna impenetrabilă, Asya nu a văzut nici o problemă În a Întruchipa acel cuvânt până când avea să găsească un dicționar Englez-Turc și avea să-l caute. Savurând scurta reapariție a soarelui din spatele norilor groși, a rămas tăcută un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
echipa lui n-a reușit să Înțeleagă ce voia să spună, echipa adversă a Început să râdă. — Asta e o scuză? a Întrebat Armanoush privind-o pe Asya drept În ochi. Cum poți fi atât de impenetrabilă? Neștiind ce Însemna impenetrabilă, Asya nu a văzut nici o problemă În a Întruchipa acel cuvânt până când avea să găsească un dicționar Englez-Turc și avea să-l caute. Savurând scurta reapariție a soarelui din spatele norilor groși, a rămas tăcută un timp care păru foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
șuviță de păr În timp ce se uita la mort. Chiar În clipa În care se pregătea să se Îndrepte spre ea, Armanoush a zărit-o pe mătușa Zeliha stând lângă fiica ei și spunându-i ceva la ureche cu o expresie impenetrabilă. Ei bine, pe divan zăcea Într-adevăr un mort. Și În mijlocul grupului de femei care boceau și plângeau fără-ncetare, Asya stătea tăcută, iar sângele i se scurgea din obraji. Nu te cred, a spus Asya fără să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întunericul cu genele sale și tuși scurt așteptând un răspuns la sunetul surd al soneriei. Tusea îl puse pe gânduri și voia, dacă totuși tușise, ca aceasta să fie de origine psihologică, decât strict fiziologică. Adevărul era că, în întunericul impenetrabil al nopții, se simțea spionat, iar în asemenea situații totul i se părea fals. În sfârșit, un grilaj mic se deschise în ușă, iar lumina fugi în interior scandalizată. ă Da, Mein Herr? ă Fraulein Keller? ă Vă cunosc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rânduri și rânduri de ferestre care se pierdeau în zare. Porfiri avu revelația tuturor vieților trăite în spatele obloanelor închise, și chiar dacă pentru unii, asemenea priveliști nu erau decât butaforie, pentru Porfiri fațadele uniforme ale orașului păreau mai degrabă o cortină impenetrabile de piatră. La urma urmei, tragediile au loc în spatele și nu în fața cortinei. Virginski zâmbea privind amuzat la cizmele sale care se afundau în zăpada proaspăt căzută. ă Ce este? întrebă Porfiri. ă Oh, nimic. În afară de faptul că m-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cai decât pentru omul pe care acești îl călcaseră. Porfiri nu prea îl băgă în seamă pe ofițer. Se trezi uitându-se la figura obscură din trăsură. După o vreme, se apropie. Vospeau neagră și atent lustruită a cabinei lucea impenetrabil. Reflecta tragedia acelei zile, fără însă a-i permite să ajungă la persoana dinăuntru. Porfiri se uită prin fereastră. O fată de aproximativ nouăsprezece sau douăzeci de ani se uita la el dintre blănuri răsfirate care îi anulau frumusețea clasică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de unde se zărea, la distanța de trei întinse cvartale, o parte dintr-una din uriașele fațade ale Centrului, cea care corespunde părții locuite. Cu excepția ușilor care se deschid în exterior, pe nici un alt perete nu se văd deschizături, sunt ziduri impenetrabile pe care panourile suspendate care promit siguranță nu pot fi învinovățite că iau lumina și fură aerul celor care trăiesc înăuntru. Spre desosebire de fațadele netede, partea dincoace este ciuruită de ferestre, sute și sute de ferestre, mii de ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
intră ceilalți. Părintele Bresciani mă informase că pentru a-i reprezenta pe iluminații germani avea să vină Babette d’Interlaken, strănepoată a lui Weishaupt, marea fecioară a comunismului helvetic, crescută În desfrânări, tâlhărie și sânge, expertă În a răpi secretele impenetrabile, În a deschide depeșele fără să le violeze sigiliile, În a administra otrăvuri dacă secta ei Îi poruncea. Intră deci ca un tânăr agatodemon al crimei, Înfășurată Într-o blană de urs alb, cu lungile-i plete unduind pe sub căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
revelat nu mai servește la nimic. Am tăcut ani de zile, pot tăcea și de acum Înainte“. Și tăcea. Până și Agliè, fie că era sau nu o canalie, Își trăia serios rolul. Își petrecuse viața delectându-se cu secrete impenetrabile și credea cu tărie, acum, că buzele lui Belbo aveau să rămână pecetluite pentru totdeauna. În acel moment intrase Gudrun și anunțase că Întâlnirea de la Bologna fusese fixată pentru vineri la amiază. „Puteți lua Trans Europe Express-ul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
inițierii. Astfel se convertește abisal frivolitatea genului polițist prin amplificarea cadrului investigat. Tradiția și-a inventat labirintice scenarii inițiatice, prin care ascunde cu strictețe ceea ce trebuie să rămână secret. Cu cât căutarea e mai Îndârjită, cu atât secretul rămâne mai impenetrabil. Scopul inițiaților, al celor numiți În roman „Superiorii Necunoscuți“ („I Superiori Sconosciuti“) care ar constitui faimoasa „cavalerie spirituală“ este să apere, așa cum spune Agliè, secretul Secretului: „La Grande Fraternitâ Bianca, li chiami Rosa-Croce, li chiami cavalleria spirituale di cui i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
l-ar fi făcut oare să crească În ochii lui Fioravanti? Trebuia oare ca fostul coleg să-i respingă, sau să-i promoveze fiul? Un tată rămâne totuși tată - Fioravanti probabil că preferă un fiu laureat, decât un vagabond. Conștiința impenetrabilă a profesorului n-ar fi avut de suferit. Și toți ar fi avut de câștigat. Și apoi, cine știe, poate că Într-o zi, din recunoștință, Fioravanti avea să-l invite la una dintre acele recepții la care Întreaga Romă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În trafic se pierdea În tunelul de sub blocurile Înecate de smog. Aris se Întreba unde mergeau toți acești oameni. Muncesc, mănâncă și dorm, și doar când e foarte târziu Își dau seama că nu au trăit. Geamuri Închise și chipuri impenetrabile la volan. Toți sunt morți, dar Încă nu și-au dat seama. Tăcea, preocupat de mirosul axilelor sale pe care Îl simțea ieșind din haine și răspândindu-se În atmosfera Încinsă a mașinii. Ar fi vrut să se adulmece - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Schimba ochelarii de soare În fiecare anotimp. Cum, de altfel, Își schimba gențile, pantofii, coafura și toate celelalte. Acum avea părul tuns scurt, cu breton, și părea mai tânără. Antonio nu schiță nici măcar un surâs, nici nu reuși să zdrobească impenetrabila răceală a Majei, care o asculta distrată pe mama Carlottei, În timp ce un surâs gol Îi plutea pe buze. Din bâțâiala ritmică a degetelor ei pe farfurioara din poală, Antonio deduse că de fapt ea nici măcar nu o asculta pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totul ca pe o datorie de onoare. L-a căutat pe Antonică prin toate secțiile de poliție pe unde a putut să intre. Deși era puternic, căci abia ieșise din miezul pământului, nu i-a folosit cine știe cât. Mulți oameni erau impenetrabili, iar pe alții nu-i putea domina, erau pustiiți de gânduri, de parcă ar fi măturat cineva prin creierul lor. Când l-a găsit, a încercat mai întâi să se folosească de un ofițer care dădea ordine, dar cum n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
al castelanului, nu se putuse Împiedica să nu se simtă impresionată. Acesta continuă cu un calm și o siguranță impozante: - Eu i-am propus două sute cincizeci de mii de euro lui Pérec. Știam că e În dificultate. Fixă o privire impenetrabilă asupra Mariei și Își răsfrînse preț de o clipă buzele subțiri În ceva ce voia să aducă a zîmbet. Vocea lui căpătă atunci o inflexiune de curtoazie. - Bineînțeles, totul s-a făcut după toate regulile artei, pentru ca această tranzacție să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care o lua pe Marie, tot inconștientă, ca s-o ducă la Brest. Lucas, din reflex profesional și ca să uite că Își simțea inima profund tulburată, Îi scrută atent din ochi pe fiecare În parte, dar chipurile și privirile rămîneau impenetrabile. Îl remarcă pe Ryan, care părea afectat. Yvonne și Gwenaëlle Le Bihan fură printre primele care făcură stînga-mprejur și se Îndepărtară. Mama și fiica aveau același mers energic, hotărît. Cei din familia Kermeur erau acasă, În stare de prostrație. Jeanne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ștearsă. - Biblioteca... Închisorii? - Da. Închisoarea din... Brest! Nu se poate! - Ba da. Am uitat s-o Înapoiez Înainte de plecare. Lucas și Marie se răsuciră În loc. Ryan, sosit fără să facă zgomot, era În prag, uitîndu-se la ei, cu chipul perfect impenetrabil. Marie reacționă prima. - Ai făcut Închisoare? - Treizeci și cinci de ani, trei luni și douăzeci și două de zile, ca să fiu precis. Calmul și detașarea lui Ryan erau impresionante. - Pentru ce motiv? - Uciderea unui polițist. În timp ce mergeau cu mașina spre postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cocktailuri pe o tavă și se uită la masa goală ușor confuz. — Pentru cine e martini-ul ? — Trebuia să fie pentru fratele meu... — Adică pentru Nokia, spune Lorraine săritoare, arătând spre mobil. Urmează o pauză - apoi, profesionist și cu chipul impenetrabil, chelnerul așază băutura în fața telefonului, împreună cu un șervețel de cocktail. Îmi vine să râd - doar că simt că mă înțeapă ceva în ochi și nu sunt prea sigură că pot. Chelnerul pune celelalte cocktailuri pe masă, după care se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șapte ani? Dacă o ia așa, da, nu pare prea plauzibil. Îmi storc creierii să găsesc o soluție rapidă de ieșire din situație. Sunt genul care-și revine ușor, spun într-un final. Sunt precum... cauciucul. — Cauciucul, mă îngână el, impenetrabil. Oare a fost o comparație nefericită ? Nu. Ce naiba, cauciucul e sexy. Nathaniel îmi pune menta peste rozmarinul din brațe. Are aerul că încearcă să înțeleagă ce-i cu mine. Mama a zis... Se oprește, jenat. — Ce ? zic cu respirația tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și probabil că am pupilele cât casa. N-aș putea fi mai explicită de atât nici dacă mi-aș scrie “îmi placi” cu markerul pe frunte. Îmi duc repede mâinile în poală, îmi îndrept ținuta și-mi iau o expresie impenetrabilă. Încă n-am uitat situația absolut penibilă de azi-dimineață. De fapt, cred că ar fi bine să profit de ocazie ca să lămuresc situația. — Deci... încep, în clipa în care Nathaniel deschide gura să zică ceva. — Zi tu. Arată spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă simt epuizată și trasă la față. Dar la simpla lui vedere mă ridic imediat în picioare și mă prind de zid ca să nu cad de amețeală. O clipă, Ketterman pare de-a dreptul șocat. Apoi își reia expresia obișnuită, impenetrabilă. — Samantha. Ce faci aici ? Cum stau așa în fața lui mă întreb dacă o fi auzit că am fost la birou. Probabil că da. Sigur a auzit fiecare detaliu penibil. Chiar dacă nu citesc nici cel mai mic semn în sensul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici un șervețel... Va trebui să-mi suflu nasul pe hîrtia cu ovarele... — Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă rîzÎnd, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai rîde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu tipul ăla ? repetă. Hohotele Îmi Îngheață brusc și-mi dau părul de pe față. — Ce vrei să spui ? zic, Încercînd să cîștig timp. — Cu Connor Martin. N-o să fii fericită cu el. Nu te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]