394 matches
-
persoane care nu aveau însă să urmeze la tron. Titulatura imperială s-a menținut din perioada romană, prin care împăratul primea pe viață anumite puteri excepționale și epitete cu caracter onorific ce îi glorificau victoriile. Titlul oficial era cel de „Imperator”. În secolul VII, protocolul a fost modificat în timpul lui Heraclius. Din 629, titlul oficial al împăratului bizantin era cel de „Basileus” după ce titlul de „imperator” nu mai avea o semnificație deosebită pentru populația grecizată. După 800, în urma încoronării lui Carol
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
excepționale și epitete cu caracter onorific ce îi glorificau victoriile. Titlul oficial era cel de „Imperator”. În secolul VII, protocolul a fost modificat în timpul lui Heraclius. Din 629, titlul oficial al împăratului bizantin era cel de „Basileus” după ce titlul de „imperator” nu mai avea o semnificație deosebită pentru populația grecizată. După 800, în urma încoronării lui Carol cel Mare ca împărat al romanilor, izbucnind rivalitatea titulaturilor dintre apus și răsărit, bizantinii au modificat protocolul și titlul oficial al împăraților devine cel de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
favoarea divină prin purificarea credinței creștine . Până la sfârșitul dinastiei isauriene în 802, bizantinii au continuat să lupte cu arabii și Bulgarii . Tot atunci, bizantinii isi vad prestigiul amenintat cand papa Leon al III -lea l-a încoronat pe Carol ca Imperator Romanorum ( "împărat al romanilor"). Ca urmare a depunerii împărătesei bizantine , Irina din Atena , tronul Imperiului Bizantin a trecut sub controlul dinastiei Nikephoriane , numita după fondatorul ei, Nichifor I . Imperiul a fost într - o poziție mai slabă și mai precară . In
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
creștină, iar el și împărăteasa vor fi declarați, uneori, sfinți creștini, cum s-a întâmplat cu Constantin și mama sa Elena. Încoronarea împăratului era forma religioasă prin care se consfințea autoritatea sa de locțiitor pe pământ al lui Dumnezeu. Ca "imperator" roman, el rămâne legislator și comandant suprem al armatei; ca "basileu" el este, asemenea monarhilor orientali, autocrat; iar în calitatea sa de șef al unui imperiu creștin, el este reprezentantul lui Dumnezeu, "isapostolos" (titlu cu care a fost învestit Constantin
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Mare, să preia titlul de Împărat al Romanilor. Carol a refuzat acest titlu (ulterior, Ludovic cel Pios a acceptat acest titlu). Carol cel Mare percepea puterea imperială ca o stăpânire asupra mai multor regate. Titulatura lui Carol era cea de Imperator Augustus și rege al francilor și longobarzilor. Carol a încercat să obțină recunoașterea titlului de Imperator de la Constantinopol, atunci condus de împărăteasa Irina. Cronicarul bizantin Theophanes a scris despre un posibil proiect de alianța matrimonială dintre Carol cel Mare și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Pios a acceptat acest titlu). Carol cel Mare percepea puterea imperială ca o stăpânire asupra mai multor regate. Titulatura lui Carol era cea de Imperator Augustus și rege al francilor și longobarzilor. Carol a încercat să obțină recunoașterea titlului de Imperator de la Constantinopol, atunci condus de împărăteasa Irina. Cronicarul bizantin Theophanes a scris despre un posibil proiect de alianța matrimonială dintre Carol cel Mare și împărăteasa Irina, prin care imperiul apusean și cel răsăritean să fie reunite. Un astfel de proiect
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Carol cel Mare era limitată și nu era universală că a împăratului bizantin. Având însă titlul de „frate”, Carol făcea parte din familia de principi. După moartea lui Carol, situația s-a schimbat. Ludovic cel Pios a preluat titlul de Imperator Romanorum, fiind încoronat de papă. Conflictul de doctrina dintre Bizanț și Apus s-a menținut până la dispariția Imperiului Carolingian. Conflictul avea să fie reluat în secolul X cu Otto I când a fost încoronat de papă ca împărat al Sfântului
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a numit episcop pe un băiat de 10 ani). Papa Ioan VII a murit în 964 după ce fusese inițial înlăturat de pe scaunul pontifical , iar potrivit lui Liutprand, papa a fost ucis de diavol. Otto cel mare și-a luat titlul de „IMPERATOR FRANCORUM” iar în bulă de învestire scria ”INOVATIUM IMPERII FRANCORUM”. După încoronare, Otto cel Mare a trimis o prima solie la Constantinopol, cerând din partea împăratului recunoașterea titlului său imperial. Cererea lui a fost respinsă cu fermitate și în aceste condiții
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
care a fost înființată de Augustus a luat sfârșit cu moartea lui Neron în 68. A urmat o perioadă de război civil și de instabilitate,anul celor patru împărați (69) sfârșitul căruia a fost pus de Vespasian, al IX-lea imperator român, cel care a înființat dinastia Flavilor. În extremul orient,China a continuat să fie dominată de dinastia Han,fiind restaurată în anul 23,după 14 ani de dinastie Xin,condusă de Wang Mang.Capitala a fost mutată de la Chang
Secolul I () [Corola-website/Science/296782_a_298111]
-
Karl I, der Große", latină "Carolus Magnus", franceză/engleză "Charlemagne"), (n. 742/748 - † 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat "Imperator Augustus" de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, unii istorici văzând aceasta ca o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Imperiul Carolingian a fost în Europa, într-un anumit sens, un stat rival față de Imperiul
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
jurământ de puritate sufletească, care urma să-l apere de învinuirile nobililor. În ziua de "Crăciun" anul 800 va fi încoronat de papă ca împărat al "Sfântului Imperiu Roman" , primind titlul de "Karolus serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum gubernans imperium, qui et per misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum", ca "patronus et advocatus" al bisericii, patriarhul Ierusalimului trimite lui Carol cheile "Mormântului Sfânt" ca simbol de "ocrotitor al creștinilor", Carol a preluat definitiv și funcția împăratului bizantin
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
et advocatus" al bisericii, patriarhul Ierusalimului trimite lui Carol cheile "Mormântului Sfânt" ca simbol de "ocrotitor al creștinilor", Carol a preluat definitiv și funcția împăratului bizantin, "Basileios" care pretinde să fie considerat măcar egalul împăratului franc.Carol se considera "Augustus Imperator Renovati Imperii Romani" (Împăratul noului imperiu roman), el era legitimat de biserică prin denumirea de "sanctus" (sfânt) astfel unitatea dintre stat și biserică era hotărâtă printr-o "doctrină de stat". Pentru a umple golul format în nord estul imperiului (Transalbingien
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
bizantină la Aachen, care recunoaște oficial titlul lui Carol cel Mare, acesta din urmă trebuind să renunțe la Dalmația și Veneția.Urmașii lui Mihail I adaugă la titlul lor de împărat "al romanilor", pe când urmașii lui Carol se numeau numai „imperator augustus“ abia în 996 în timpul lui Otto al III-lea (980 - 1002) din dinastia "Ottonă" titlul este schimbat în "Romanorum imperator augustus", ca împărat al "Sfântului Imperiu Roman".
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Urmașii lui Mihail I adaugă la titlul lor de împărat "al romanilor", pe când urmașii lui Carol se numeau numai „imperator augustus“ abia în 996 în timpul lui Otto al III-lea (980 - 1002) din dinastia "Ottonă" titlul este schimbat în "Romanorum imperator augustus", ca împărat al "Sfântului Imperiu Roman".
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
politice cu foștii soldați ai lui Iulius Cezar, după zeificarea acestuia, și-a adăugat la numele său titulatura "Divi Filius" (Fiul divin), devenind Gaius Iulius Cezar Divi Filius. În 38 î.Hr., și-a înlocuit prenumele "Gaius" și numele "Julius" cu "Imperator" Octavian își întărea reputația în vest, Antoniu își menținea relația cu Cleopatra, regina Egiptului, afișând un stil de viață specifică unui rege elenistic și a divorțat de sora lui Octavian. Cum regii orientali nu erau bine văzuți la Roma, Octavian
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
frontierele imperiului. După dezastrul provocat de Varus, opt dintre cele 25 de legiuni rămase au fost mutate de-a lungul Rinului, șapte de-a lungul Dunării și patru în Siria. Controlul legiunilor era esențial pentru Augustus. Lui, în calitatea de imperator, îi jurau soldații credință, nu senatului, nici statului. A introdus durata stagiului militar și solda, a înființat garda pretoriană,nouă cohorte de elită, fiecare a câte 500 de oameni, stabilindu-le în apropierea Romei, că să-l protejeze pe împărat
Cezar August () [Corola-website/Science/296806_a_298135]
-
boț mic, dar se întâlnesc de asemenea și pești-fluture cu boț mare, dintre care amintim Forcipinger longirostris și "Chelmon rostratus". Specia Heniochus acuminatus are aripi mai mari decât lungimea să, iar Zancluscanescens poate atinge 20 cm. Specii că peștele-înger ("Pomancanthus imperator"), "Pomancanthus semi-circulatus", "Pygoplites diacanthus" și "Auxiphipops navaricus" sau peștele-înger, care aparține familiei "Pomancanthidae" sunt colecționate pentru culorile lor frumoase. Peștele-chirurg ("Acanthuridae sp.") și "Paracanthurus hepatus" sunt foarte cunoscuți datorită culorii lor bleu pâl. Alte specii frumoase sunt "Acanthurus leucosternon", "Zebrazoma
Fauna din Indonezia () [Corola-website/Science/299238_a_300567]
-
împărtășeau automat același destin, acest fapt a creat un precedent din plin exploatat după aceea, când împărații și intimii săi au fost adesea zeificați încă din timpul vieții. Caesar a inaugurat și cumulul, care va deveni indisolubil, al funcției de imperator și al aceleia de șef religios, pontifex maximus. La fel ca și cultul vechilor zei, cultul imperial își avea preoții și ceremoniile sale proprii. Templele erau consacrate împăraților, fie singuri, fie în asociere cu câte un venerabil antecesor sau cu
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
fost de a numi unul dintre consuli orașului Roma, iar celălalt Constantinopolului. Astfel, când Imperiul Roman a fost divizat în două la moartea lui Theodosius I, împăratul fiecărei părți a primit dreptul de a numi unul dintre consuli— deși un imperator i-a permis colegului său să numească ambii consuli din diverse considerente. Ca un rezultat, după finalul formal al Imperiului Roman, în vest timp de mulți ani a fost numit un singur consul. Acestui rang i-a fost permisă în
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 - d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau , a fost Împărat Roman între 306 și 337. Numele sale de referință sunt: "Imperator Caesar Flauius Valerius Aurelius Constantinus Pius Felix Inuictus Augustus, Germanicus Maximus, Sarmaticus Maximus, Gothicus Maximus, Medicus Maximus, Britannicus Maximus, Arabicus Maximus, Adiabenicus Maximus, Persicus Maximus, Armeniacus Maximus, Carpicus Maximus". Este considerat în ortodoxie ca având statut echivalent apostolilor (în , „izoapostolic
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
Veliki Kniaz (Mare Kneaz) a toată Rusia" în acela de "Țar a totă Rusia" ca un simbol al schimbării în natura statului rus. În 1721, Petru I, cunoscut mai apoi ca "Petru cel Mare", a adoptat titlul de Împărat ("Император" ["Imperator"]), titlu folosit din acel moment în mod oficial de el și de urmașii lui, titlul de Țar fiind folosit în mod alternativ și neoficial. Titlul de "Țar" a fost folosit de asemenea de regii sârbi pe la mijlocul secolului al XIV-lea
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
tradus aproximativ ca "împărat" deși provine din "cezar", cuvânt care nu este echivalent cu împărat. În limbile slave de exemplu, titlul Împăratului Japoniei era tradus ca "Țar al Japoniei". În 1721, țarul Petru cel Mare și-a luat titlul de "Imperator" ("Împărat") care, cel puțin oficial, a înlocuit vechiul titlu de "țar", care a mai fost folosit doar la periferia imperiului. Cuvântul "țar" este uneori folosit în mod greșit pentru numirea monarhilor ruși sau bulgari care nu au fost încoronați în
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
a fost copiată cu lacune după cum urmează: ""IMP. CÆSAR NERVA TRAIANVS AVG. GERM.DACICUS PONTIF.MAXIM. POT:XII: COS.IV IMP.VI.P.P.FECIT. PER.COH.I.FL.VLP. SP.MIL.C.C.I.Q. A POTAISSA PO. CÆ M.P.X."" Inscripția completă este: ""IMPerator CAESAR NERVA TRAIANUS AUGustus GERManicus DACICUS PONTIFex MAXIMus (tribunicia) POTestate XII, COnSul IV, IMPerator VI, Pater Patriae, FECIT PER COHortem I FLaviam ULPiam hiSPanorum MILliariam Civium Romanorum EQiutatam A POTAISSA naPOCAE. Millia Passuum X."" Inscripția a fost înregistrată în "„Corpus
Miliarul de la Aiton () [Corola-website/Science/306906_a_308235]
-
PONTIF.MAXIM. POT:XII: COS.IV IMP.VI.P.P.FECIT. PER.COH.I.FL.VLP. SP.MIL.C.C.I.Q. A POTAISSA PO. CÆ M.P.X."" Inscripția completă este: ""IMPerator CAESAR NERVA TRAIANUS AUGustus GERManicus DACICUS PONTIFex MAXIMus (tribunicia) POTestate XII, COnSul IV, IMPerator VI, Pater Patriae, FECIT PER COHortem I FLaviam ULPiam hiSPanorum MILliariam Civium Romanorum EQiutatam A POTAISSA naPOCAE. Millia Passuum X."" Inscripția a fost înregistrată în "„Corpus Inscriptionum Latinarum”", vol.III, textul 1627, Berlin, 1863. Traducerea inscripției în română este aceasta
Miliarul de la Aiton () [Corola-website/Science/306906_a_308235]
-
Augsburg, Otto i-a înfruntat pe maghiari, obținând o victorie importantă (955). După aceasta, maghiarii au încetat să mai fie o națiune de jefuitori, iar conducătorii lor au creat un regat creștin, Regatul Ungariei (1000). Otto, a fost încoronat împărat ("imperator augustus") de papa Ioan al XII-lea la Roma (962). Istoricii consideră acest eveniment drept data fondării Sfântului Imperiu Roman, deși termenul nu a fost folosit decât mult mai târziu. De asemenea, statul ottonian este considerat primul "Reich," sau Imperiu
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]