1,160 matches
-
sens larg) se coagulează într-un tot» (Ante Popovski - POm, 16 / i); bogăția registrului autohton de simboluri magico-mitice „hiperboreene“ (dacice/ valahice, sau românești-arhaice); «fulgurația lirică și contemplația filosofică» (Tașco Sarov - SOm, 16 / i); altfel spus, este lirosofie trimițând la conexiunile imperceptibile dintre antinomii, adică la paradox, spre a reuși «totdeauna să unească într-un desăvârșit expozeu poetic conceptele: urât și frumos»; încărcătura de „grele și misterioase semne“ permite o sublimă dinamică «în jurul sugestiei de neasemuire, de unicitate în lumea fenomenală, de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
a sărutat pe buze. A fost un sărut lipsit de semnificații la prima vedere, scurt, fugar, ca o mângâiere. S-a retras apoi în tăcere. El a deschis ochii, surprins de liniștea ce îi împresura. A privit-o zâmbind aproape imperceptibil. Ea era ca încremenită în așteptarea reacției lui. Nu s-a așteptat la ce a urmat. I-a cerut să stea și ea cu ochii închiși, cu brațele pe lângă corp, nemișcată. A sărutat-o în același fel și s-a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
elină și ebraică. Marcius își aminti că se aflase lângă procurator când acesta ceruse apă într-un vas și își dăduse seama atunci că lui Ponțiu Pilat i se făcuse frică. Mâna stângă a acestuia, înfășurată pe după togă tremura aproape imperceptibil, iar când sclavul îi dăduse vasul cu apă și ștergarul, Marcius îl privise pe procurator și îi văzuse fața albă ca varul. L-ar fi implorat pe procurator dacă s-ar fi putut, să-și țină firea și să judece
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
șoapte Voci blânde ce urcă în Cer. În umbre-ndepărtate, Vântul poartă cu sine, Pe aripi, răsuflări divine. Din Înalt de Cer, O rază de Lumină a căzut Peste tăcerea nopții ce-a foșnit. Din înmărmurirea solemnă, Trezind un Infinit, Imperceptibil, Totul se transformă-n zori. E ora când Parfumul de roze se dezleagă În pragurile Sufletelor noastre de Lumină. (Cărbune Floarea) Referință Bibliografică: Magia pădurii / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1193, Anul IV, 07 aprilie 2014. Drepturi
MAGIA PĂDURII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354102_a_355431]
-
v-ați născut. Cred că, de când ne naștem visăm, ca în basme, că trăim într-un castel în luminișul unei păduri. De fapt, totul e altfel în lumina sacră a copilăriei, simbol al protecției. Pentru mine adăpostul acestei puteri misterioase, imperceptibile de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată de soarele ce aprindea stele în zăpada proaspătă a lui februarie, într-o zi de 20. În copilăria în care s-au
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
consorții tăi cu sau fără iubiri? Trebuie să iubești? Sau declari sus și tare în campanii electorale că iubirea nu este necesară, nici nu trebuie să pomenim de ea, nu este ceva absolut indispensabilă! Oare? Întâlnirea cu dragostea este subtilă, imperceptibilă la început, joc de mozaic care se îmbină doar în timp, timp care trece părtaș în cuvintele rostite și nerostite, dar totdeauna cu dublu sens, spațiu cu priviri îmbujorate, zâmbete născute din frumos, dar pline de semnificații univoce, mișcări ondulate
ÎNTÂLNIREA CU IUBIREA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357411_a_358740]
-
fel de suflet avea el, căpitanul? Dar bărbatul o strînsese de mînă, cu pasiune, și îi spusese că el a trecut de proba cea mai grea, acuma urma proba-probelor și Adelina i-a zîmbit prin întuneric și s-a lipit imperceptibil cu sfîrcurile sînilor de pieptul lui puternic, apoi a gemut în adîncul ființei ei sensibile: ce păcat că ești însurat, omule ... Referință Bibliografică: PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
sînt aici? Nu, lipsesc de cîteva zile, nu știu unde au plecat. Uneori se comportă ciudat. Poate mai au și alte suflete, pe care trebuie să le salveze. CrisLi era amuzantă cînd mă ironiza. Devenea gravă, privea în pămînt, sfioasă, apoi zîmbea imperceptibil și mă privea pe furiș, cu coada ochiului, și în clipele alea părea o fetiță de paisprezece ani, alintată. Nu voiam s-o conving că îngerii mei sînt reali. Carina îi vedea, pentru că uneori Licurișca vorbea cu ea și o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
Publicat în: Ediția nr. 541 din 24 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Noaptea de Sânzaiene Să crezi în dragoste Chiar dacă te îndurerează! Ramuri înmugurite noul dor Mâinile se caută prinse-n adorare Petrecere, Trecere Sevă pulsând spre desăvârșire Vecină cu imperceptibila trecere A secundei ce bate insistent La poarta timpului prezent. Respirul egal, ochiul piedut În imensitatea înstelată, albastră Timpul abandonat spre gloria gândului. Sublimă-nălțare Noaptea de veghe pe tărâmul devenirii În efemera noastră trecere Pe pamânt! În pajiști, florile neatinse
NOAPTEA DE SÂNZAIENE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357653_a_358982]
-
altar, cu potirul cu sfintele taine în mâna dreaptă. Am îngenuncheat. Și, ca pe fiecare om din biserică, preotul m-a atins ușor, ușor de tot, cu potirul pe cap. În acel moment, parcă țeasta mea, craniul, a suferit o imperceptibilă mișcare de rotație. Cineva, nevăzut, mi-a răsucit țeasta, așa cum ai învârti un ceas cu o cheiță. M-am înviorat. Frica, teama, moartea, s-au risipit ca un fum. Din clipa aceea, chiar. Preotul a intrat cu potirul în altar
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
-o să își scrie reclamația. Abia acum își simțise degetele contractate ca într-un spasm care făcea să-i tremure mâna, ce părea că și-ar fi dorit să refuze să scrie ceva, pe coala întinsă. Poate și pentru că ceva imperceptibil în atitudinea lui, o anumită expresie fugară ce-i trecuse peste față atunci când ea îi făcuse portretul șefului hoților, o făcuse pe Ștefania să simtă că nu-i vorbește despre o persoană necunoscută. Și contrar așteptărilor sale, acesta nici nu
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
a.c. noul roman scris de Al. Florin Țene, intitulat „Geamănul din oglindă” În prefața semnată de Mariana Cristescu (critic literar) se arată, printre altele că acest roman „introspectiv ( ... ) mai degrabă confesiv, este raportat la realitățile obsedantului deceniu, cu cadre alternând imperceptibil între „era ticăloșilor” și „ticăloșii erei”postdecembriste, după imbatabilul principiu: „la vremuri noi, tot noi” Emil Istocescu Cartea este structurată în zece capitole, care corespund celor zece zile în care protagoniștii, doi prieteni: unul, Constantin, ziarist și cadru universitar în
CRONICĂ LITERARĂ, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359491_a_360820]
-
ei, uneori, urechea-i părea să audă și un suspin trist... Suspinul renegatului timp. * Început de tomnă aurie... Pe marginea ferestrei deschisă pentru razele încă pline de căldură ale soarelui, o ciclamă cu flori roz își legăna cu un tremurat imperceptibil petalele sub curentul slab de aer, care pătrundea în odaie. Din copaci, frunzele galbene, după un zbor legănat, se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
Toți plecăm. Azi unul, mâine altul... cum trece vremea, domnule... Și când mă gândesc că mă-ntorc acolo... MADAME VINTILĂ (pe gânduri): Acolo, acasă... lucruri de care te-ai săturat... Aceeași viață, care nu se mai schimbă... CORINA (ușoară, aproape imperceptibilă, privire spre Ștefan): Oameni pe care n-o să-i mai vezi... MADAME VINTILĂ: Și alții, pe care ai să-i vezi mereu, întotdeauna... Lumina a scăzut între timp simțitor, fără să se fi întunecat însă de tot. Lung moment de
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
e sila de lilieci, mi-e teamă de licurici, de zborul lor anapoda, de apucăturile lor, de nervii lor hulpavi prin haosul lumesc, etern, de realitatea sinistra prin care se strecor - presimt, Doamne, pe-aproape, nemăsurata furtună iscata intempestiv de imperceptibilii „strigoi”, dar ochii-mi voevodali sunt treji, în fiece clipă, si veghez la frunțile de macilor, ale dumbrăvilor noi - de greșesc, dă-mi pedeapsa cea dreapta, numai ochii mi-i lasă să admir toți fluturii când roiesc că, albinele, cật
ELOGIU FLUTURILOR de ION MARZAC în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340792_a_342121]
-
îngrijorat când a deschis portiera spate a mașinii. Fără să intenționeze, într-un impuls pe care nu și-l explică, Adriana examină fugar mașina și compară însemnele vopsite pe fiecare portieră cu cele reținute de pe bluzonul lui, după care zâmbi imperceptibil. Intră și se așeză pe bancheta din spate, oarecum ușurată și bucuroasă că s-a ivit această ocazie. Nu-i scăpă nici privirea lui atentă. - Am vrut să vin pe la dumneavoastră de mai multe ori, la birou, i se adresă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
lume, să mai vadă ce și cum. E momentul în care nu mai putem spune că ne aflăm la București. Corectă ar fi mai degrabă formularea: Bucureștiul e în noi. Eu una l-am luat cu mine; călcâiele îmi vibrează imperceptibil la gândul viitoarelor incursiuni în orașul care mă așteaptă, fără pretenții și fără ranchiună. Ași mai pomenit călcâie zâmbind? Referință Bibliografică: În vizită acasă: București / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 581, Anul II, 03 august 2012
BUCUREŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340894_a_342223]
-
șoapte Voci blânde ce urcă în Cer. În umbre-ndepărtate, Vântul poartă cu sine, Pe aripi, răsuflări divine. Din Înalt de Cer, O rază de Lumină a căzut Peste tăcerea nopții ce-a foșnit. Din înmărmurirea solemnă, Trezind un Infinit, Imperceptibil, Totul se transformă-n zori. E ora când Parfumul de roze se dezleagă În pragurile Sufletelor noastre de Lumină. Referință Bibliografică: Magia pădurii / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767, Anul III, 05 februarie 2013. Drepturi de Autor
MAGIA PĂDURII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341382_a_342711]
-
ori pe zi. Am ajuns acasă, în vacanță, le-am prezentat-o parinților mei pe Linda Mea, și foarte ciudat și interesant pentru mine... „nu i-a vrut”! Stătea lipită de piciorul meu, cu coama un pic zbârlită și mârâia imperceptibil. Abia după mult, foarte mult timp aveam să înțeleg de ce. Au câinii un simț al lor de a citi în sufletul oamenilor, până în cele mai adânci fibre ale sufletului. Linda mea, atunci, încerca să mă apere, cu o extraordinara putere
LINDA (SERENADĂ TÂRZIE PENTRU SUFLETE PIERDUTE ÎN NEANT) de FLORIN MARINESCU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342300_a_343629]
-
de care vorbea, ce se străduiește să străpungă carcasa mulțumirii de sikne,a banalității cotidiene, omul are revelația că trăirea lui este încadrată și mărginită de neant. Ceea ce spunea Montaigne că a „filosofa înseamnă a învăța să murim”se insinuează imperceptibil și persuasive în menirea pe care Heidegger o dă filosofiei sale.În trăirea neautentică omul disimulează sfârșitul său, i se sustrage,se calmează prin cufundarea în viața de zi cu zi;trăirea în fața morții îl readuce în ineditul autenticității,îl
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
Hainele se îmbibaseră de orpurile lor. Nu doar banchetele erau inerte, ci și ei. Se lăsau purtați de metrou, nu se mai împotrivea nimeni. Între mâinile lor pâlpâiau ecrane. În spatele ecranelor, vieți după vieți, un torent stăvilit doar de mișcarea imperceptibilă a mâinilor sus-jos susjos suusjoooos. Mă întrebam dacă oamenii aceia din spatele ecranelor, la rândul lor, se lăsau duși de vreun metrou, mai vechi, mai celebru, dar metrou, dacă stăteau și ei la fel de inerți pe scaune, iar viețile pe care le
Scaunul din metrou (VII) București [Corola-blog/BlogPost/100806_a_102098]
-
de obiecte figurale// orchestra continuă să traseze/ diafane țesuturi sonore/ în rețeaua filtrată de magie și liniște/ ușor petrușka poate fi prins/ în levitația unei nebuloase mișcări”(IV. Presto, pag. 84). În poeziile lui Constantin Severin, timpul devine - pe cât de imperceptibil , pe atât de abstract - un lut moale, frământat în palme și modelat la o invizibilă roată a olarului, transformat apoi în esențe. Din când în când, timpul se reînsuflețește, convertindu-se în arteziene fântâni, ce țâșnesc din adâncuri, pentru a
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]
-
vraja existenței noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet Referință Bibliografică: Clipa / Bianca Aura Buta : Confluențe Literare
CLIPA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343351_a_344680]
-
vraja existenței noastre, Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse, Presară nisipul toamnelor peste palmele noastre Ne umplu gurile cu pumni de cenușă Și nu mai putem striga... Întunericul pune stăpânire pe noi, Pe privirile, pe oasele noastre. Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul, Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielor Ne târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului. Iată clipa ce ne`nalță prăbușirea Înaintea prăbușirii înălțării noastre... sursa foto: internet ... Citește mai mult Clipaîn existența noastră, intervine clipa
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
uriașe... sugrumă vraja existenței noastre,Păsări de foc ard cenușa mâinilor întinse,Presară nisipul toamnelor peste palmele noastreNe umplu gurile cu pumni de cenușăși nu mai putem striga...Întunericul pune stăpânire pe noi,Pe privirile, pe oasele noastre.Gesturile fantomelor, imperceptibil ne tulbură văzul,Ghearele giganților se împlântă în molozul noroaielorNe târăsc ca pe niște leșuri în otrava neantului.Iată clipa ce ne`nalță prăbușireaînaintea prăbușirii înălțării noastre...sursa foto: internet... VIII. LA ANIVERSARE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]