403 matches
-
soțului ei au fost motiv de divorț în 1901. Victoria Melita s-a îndrăgostit de Marele Duce Kiril al Rusiei (1876-1938), văr primar al țarului Nicolae al II-lea. Ei au avut dificultăți în a se accepta căsătoria la curtea imperiala din Sankt-Petersburg, împărăteasa era nimeni alta decât sora primului soț al Victoriei-Melita. Ea și Kiril au reușit să fugă în timpul Revoluției Ruse.<br> Singurul copil al Victoriei-Melita cu Ernest, Elisabeta, a murit la vârsta de opt ani de febră tifoidă
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
War Memorial Opera House din Sân Francisco, California și a intrat în vigoare la 28 aprilie 1952. Scopul tratatului a fost de a pune capăt oficial celui de al Doilea Război Mondial, de a pune capăt poziției Japoniei ca putere imperiala și de a aloca despăgubiri civililor și foștilor prizonieri de război din țările aliate, care suferiseră din cauza crimelor de război comise de japonezi. Acest tratat a invocat Carta Organizației Națiunilor Unite și Declarația Universală a Drepturilor Omului. Împreună cu Tratatul de
Tratatul de la San Francisco () [Corola-website/Science/321464_a_322793]
-
ale împăraților, reprezintă zeități, alegorii simbolizând calități asociate împăratului, monumente, provincii personificate, animale. Pot fi numărate uneori mai multe sute de reversuri diferite pentru un singur împărat, printre care unele sunt de o importanță istorică deosebită. Împărătesele și copiii familiei imperiale sunt reprezentați, uneori. * "Cistiphoros / Cistofor" de argint era în circulație în Asia Mică. Valora 3 denari romani sau 4 drahme grecești; pe monedă, era gravată caseta cu odoarele lui Bacchus. Este cunoscut că în primul secol d.Hr., cu un
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
iunie. Pe mare, rușii au trimis o expediție la Anapa. În regiunea Dunării, atacul forțelor ruse a bătut pasul pe loc, iar împăratul a fost nevoit să trimită în zonă și unitățile mobilizate din Rusia Mică, ceea ce a crescut efectivele imperiale din zonă la aproximativ 60.000 de oameni. Alți 25.000 ai regimentelor de gardă au fost mobilizați, pentru a fi gata să fie trimiși pe teatrul de luptă. După cucerirea Brăilei, forțele ruse au primit noi sarcini. Două brigăzi
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
mai mare al markgrafului Herman de Saxonia cu soția sa Oda. He extended his father's power considerably. El a luptat împotriva danilor în mai multe rânduri: 974, 983 și 994, reușind să respingă invaziile acestora. El a sprijinit sucesiunea imperiala de la Otto al III-lea către ducele Henric al II-lea "cel Certăreț" de Bavaria. În 986, el a fost numit mareșal, iar în 991 și 995 i s-a alăturat tânărului Otto în campaniile împotriva slavilor. El a extins
Bernard I de Saxonia () [Corola-website/Science/325382_a_326711]
-
arcului ar putea fi mult mai veche decât în Europa. În orice caz, s-a dezvoltat în Epoca Bronzului pentru război, vânătoare și pescuit; arcul compozit a apărut în cursul dinastiei Shang. Abilitatea cu arcul era foarte apreciată la curtea imperiala și competiții de tip sportiv deja erau organizate. La sfârșitul secolului al VI-lea i. Hr. tirul cu arcul a fost identificat de Confucius că unul dintre cele șase arte nobile. Arcurile prețioase, acoperite cu lac, erau moștenite din tata în
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
cavaleri germani este izbitor - dar nu este de necrezut, văzând că Ferrand a trebuit să-l întărească pe Otto lângă Liège, cu o escorta de 200 de cavaleri, pentru că Otto a avut prea puțini oameni ca să călătorească în siguranță. Infanteria Imperiala a fost cel mai probabil mai mare decât forță franceză; armata lor a inclus trupe din regiunea urbană din Flandra, în cazul în care Bruges și Gent singur au putut trimite peste 1 000 de oameni. Verbruggen a calculat infanteria
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
pe o distanță prea mare și a ajuns la armată franceză în dezordine. Armata franceză a putut ulterior, să învingă armata inamica prost formată și epuizata; Verbruggen a avut îndoieli în cazul în care dacă o mare parte din infanterie Imperiala chiar a ajuns pe câmpul de luptă înainte , și precizează că Brabançonii au format schiltron când tocmai sosiseră pe teren,atunci când văzut aliații lor se retrăgeau. Oricare ar fi fost cazul, victoria franceză a fost o mare înfrângere pentru împăratul
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
care a avut loc în anul 1696 dintre o coaliție a Sfanțului Imperiu Român de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August cel Puternic și armata Imperiului Otoman. Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească. Armata imperiala aflată sub comanda prințului elector saxon Frederich August de Saxonia, planifică încă din vara anului 1696 să elibereze cetatea Timișoarei care se află sub ocupație otomană, motiv pentru care un corp al armatei imperiale s-a deplasat pînă la Titel
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
pe Alexandru Ipsilanti când acesta a devenit domnitor în Țara Românească. După plecarea lui Ipsilanti, și-a continuat pregătirea învățând mai multe limbi, într-un final devenind slujitorul noului domnitor, Nicolae Mavrogheni. Când a izbucnit războiul între otomani și Rusia Imperială în 1787, a fost însărcinat cu inspecția trupelor din Craiova. Aici, a legat o prietenie strânsă cu un ofițer turc, Osman Pazvantoğlu, ce avea să devină celebrul pașă rebel de Vidin, a cărui viață a salvat-o de la răzbunarea domnitorului
Rigas Velestinlis () [Corola-website/Science/323579_a_324908]
-
Din punct de vedere legal, cele două expresii sunt diferite. Expresia "k. k." "(kaiserlich-königlich)", folosită mai înainte pentru instituțiile întregului imperiu, a desemnat începând cu 1867/68 doar autoritățile și instituțiile statale ale jumătății vestice a monarhiei, adică ale Austriei imperiale (Cisleithania). Înaceastă prescurtare, cel de-al doilea "k." (din "königlich") se referă la celelalte titluri de rege ("König") ale monarhului Habsburg, înprimul rând la titlul de Rege al Boemiei ("König von Böhmen"). În afară de acest titlu, în Cisleithania Monarhul a mai
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
preotul Swoboda a făcut o cerere pentru efectuarea de donații, a sfințit piatra de temelie și a îngropat în zidăria fundației o cutie de staniu. Lista donatorilor conținea mai multe nume, printre care și cele ale unor membri ai familiei imperiale austro-ungare: împărăteasa Elisabeta (300 de florini), prințesa Stefanie (20 florini) și arhiducele Petru (15 florini), dar și instituții sau conducători ai provinciei: Bukowina Sparkasse (200 florini) sau președintele provinciei, baronul Leopold von Goess (20 florini) etc. De asemenea, Consistoriul episcopal
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
Prințesa de Toscana. Leo Karl a fost al cincilea copil și al doilea fiu al Arhiducelui Karl Stephan Habsburg și a soției acestuia, Maria Tereza. În 1913 el și fratele lui mai mic, Wilhelm, s-au înscris la Academia militară imperiala de la Wiener-Neustadt. În timpul Primului Război Mondial a servit în rang de căpitan pe frontul de est. În 1915 a primit Ordinul Lânii de Aur. A servit mai întâi în Armată Comună, apoi, după căderea Austro-Ungariei, în armată poloneză. În octombrie 1922, la
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
Prima călătorie a avut loc în 1907 pe ruta Constanța-Istanbul-Pireu-Alexandria. În 1916, după intrarea României în primul război mondial, SMR "Dacia" și celelalte nave de pasageri au fost transformate în crucișătoare auxiliare, fiind, cu echipajele lor, puse la dispoziția marinei imperiale rusești după cucerirea Dobrogei de către Bulgari și Germani, sub comanda generalului Von Mackensen. Nava a fost atunci echipată cu patru tunuri de 101 mm, două tunuri antiaeriene de 75 mm, precum și două hidroavioane. Nava și-a păstrat echipajul civil român
SMR Dacia () [Corola-website/Science/324248_a_325577]
-
ochi (până la punctul în care tensiunea superficială păstrează parte din băutură în pahar); apoi conținutul paharului trebuie băut fără ca băutura să se revarse. Se spune că această manieră de a consuma băutura își are originea în obiceiurile Gărzii Cavalerilor Rusiei Imperiale, unde Mannerheim a servit; fiecare persoană avea dreptul la un shot de vodcă pe zi, unitate de măsură care permitea în același timp distribuirea egală a aceleiași cantități maxime admise. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, când centrul de
Băutura mareșalului () [Corola-website/Science/324316_a_325645]
-
un cargou transformat, în cel de-al Doilea Război Mondial, în puitor de mine pentru a servi în Marina Română. În 1916, după intrarea României în primul război mondial, SMR "Durostor" a fost pus, împreună cu alte nave, la dispoziția marinei imperiale rusești, după cucerirea Dobrogei de către Bulgari și Germani, sub comanda generalului Von Mackensen. Nava și-a păstrat echipajul civil român, întorcându-se la Constanța în martie 1918, după prăbușirea Imperiului Rus, ocuparea Rusiei meridionale de către Germani și pacea de la Buftea
SMR Durostor () [Corola-website/Science/324332_a_325661]
-
de a-l numi pe arhiepiscopul Vasile de Tărnovo doar ca primat al bulgarilor și vlahilor, iar pentru Ioniță Caloian a rezervat doar coroana regală, cu titulatura de "rex Bulgarorum et Blachorum" ("rex Bulgarie et Blachie"), iar nu pe cea imperială. Forțând nota, Caloian i-a răspuns suveranului pontif, mulțumindu-i pentru înoronarea imperială și pentru numirea patriarhului, făcându-se astfel că nu înțelege rangul la care îl ridicase papalitatea. De asemenea, țarul bulgar îl asigura pe Inocențiu al III-lea
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
din Flota Combinată comandată de viceamiralul Chuichi Nagumo, fiind desemnat în escorta celor șase portavioane care au atacat Pearl Harbour pe 7 decembrie 1941. Ca parte a Diviziei a 3-a Cuirasate, "Hiei" a participat la multe din acțiunile Marinei Imperiale Japoneze din anul 1942, ajutând la invazia Indiilor Olandeze de Est, ca și în raidul din Oceanul Indian din 1942. În timpul Bătăliei de la Midway, "Hiei" a făcut parte din flota comandată de amiralul Nobutake Kondō, înainte de a fi trimisă în Insulele Solomon
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
apoi Baia. În final, pe cand mergea la Sătmar pentru a se întâlni cu principele rebel Rákóczi, Pîntea este ucis pe la spate. La începutul secolului al XVIII-lea, locotenentul Grigore Pîntea (Florin Piersic), curier special al cancelariei imperiale, aduce o depeșa imperiala către guvernatorul Transilvaniei (Lorand Lohinszky) prin care acesta din urmă era anunțat că principele rebel Francisc Rákóczi al II-lea s-a adăpostit în Polonia și vrea să intre în legătură cu nobilii din Transilvania. Pîntea era ofițer în armată imperiala austriacă
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
depeșa imperiala către guvernatorul Transilvaniei (Lorand Lohinszky) prin care acesta din urmă era anunțat că principele rebel Francisc Rákóczi al II-lea s-a adăpostit în Polonia și vrea să intre în legătură cu nobilii din Transilvania. Pîntea era ofițer în armată imperiala austriacă, deși era român, deoarece tatăl său a salvat viața într-o luptă unui colonel austriac. El îi cere guvernatorului să-i permită să meargă în satul natal din Maramureș pentru a-și vedea familia. Pe drumul spre satul natal
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
autorități împotriva țăranilor devin din ce in ce mai brutale, iar țăranii se băjenesc sau ajung să fie închiși în beciurile conacelor. Pîntea îi eliberează pe țăranii înlănțuiți în beciurile grofului Jan Bordirona și da foc conacului. Pentru a pune mana pe Pîntea, ostile imperiale îl folosesc drept călăuza pe Gânță, acesta din urmă dorind să-și elimine rivalul în dragoste. Gânță îi urmărește pe haiduci și îi conduce, după urmărirea hangiului Ștefanu lu' Unc, la adăpostul acestora. Prinși în capcana de cătane, haiducii șunt
Pintea (film) () [Corola-website/Science/326635_a_327964]
-
Corrino IV și ascensiunea lui Paul la tronul Imperial, forțele lui Paul, fremenii, sunt angajate pe mai multe fronturi, luptând împotriva Caselor care refuză să recunoască regulile Atreides. Fremenii capturează în cele din urmă planetă[[Kaitain (Dune) | Kaitain]], fostă capitala imperiala și planetă Casei Corrino. Paul cucerește și distruge cetatea Împăratului Shaddam , sperând că va trimite astfel, un mesaj celorlalte Case dizidente. El îl invită pe Whitmore Bludd, un fost Maestru de Arme al Casei Ecaz și prieten al fostului mentor
Paul of Dune () [Corola-website/Science/326739_a_328068]
-
decidea cine va conduce China. Se credea că un conducător a pierdut mandatul Cerului atunci când aveau loc dezastre naturale, într-un număr însemnat și când, mai realist, suveranul părea că a pierdut preocuparea sa pentru oameni. Ca răspuns, casa regală/imperială era detronată, iar o nouă casă urma să domnească, aceea căreia i s-a acordat Mandatul Cerului. Inițial Zhou a mutat capitala la vest de zona apropiată Xi'anului modern, pe râul Wei, un afluent al Fluviului Galben, dar au
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
lega de Metropola nouă a imperiului, după ce mitropolitul Protogen din Sardicaindeplinise sarcini în Dacia, Dardania, Calabria și în țările din jur, iar Mitropolitul din Tesalonic primise jurisdicția peste ambele Sciții. Constantin se învrednicește apoi de epitetul “restitutor Daciarum”, aducând stăpânire imperiala iar la Dunăre, prin respingerea goților. Dar intervine o nouă împărțire a imperiului, cănd Constans, fiul lui Constantin își lua Italia, Iliricul și Africa pentru sine. Astfel Iliricul ajungea în relații cu Apusul și de aceea sap area unora, ca
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
însă aceleași caități care îi atrăseseră porecla de "cel Mândru" sau "cel Trufaș", au presărat invidie în rândul principilor, care s-au coalizat pentru a împiedica alegerea sa regală. Noul rege, Conrad al III-lea de Hohenstaufen, a solicitat "insignia" imperiale care se aflau în posesia lui Henric, iar acesta a cerut în schimb învestitura pentru Ducatul de Saxonia. Însă Conrad, care se temea de puterea lui Henric, a refuzat să consimtă, pretextând că era ilegal ca două ducate să încapă
Henric al X-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325110_a_326439]