406 matches
-
o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o căutătură pe care nu izbuti s-o priceapă. Își goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e instantanee, așa cum cred că e clipa morții; că dragostea apare ca orice mare idee, fiind o țâșnire de undeva din întunericul nostru. Fără să mă gândesc la nimic precis, m-am îmbrăcat în grabă, am aruncat pe umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine căutați, domnule sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umeri un impermeabil ca să nu mă plouă și am ieșit pe țărm. Dar Laura dispăruse. Începuse și ploaia. „Pe cine căutați, domnule sculptor?” m-a întrebat, îndatoritor, portarul. Ceva nu mi-a plăcut în curiozitatea lui încât mi-am scuturat impermeabilul de apă pe trepte și i-am zis sec: „Pe nimeni”. Până la urmă n-a fost o ploaie furtunoasă. Dimpotrivă, ploua meschin, mărunt, ca toamna. Se lăsase și ceața. O ceață deasă, vâscoasă, care aproape ascundea marea. L-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită am dus-o la un azil, unde au primit-o cu greu. Tot în aceeași zi știu că am lăsat ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
te întorci cu țoale scumpe din străinătate, iar mandea mai are puțin și-o să-și halească, de foame, carnea de pe picioare?!... Crezi că numai banii lui matale îl cunoaște pe comportament? Străinul își extrase dintr-o borsetă, camuflată sub foaia impermeabilului, un teanc de hărți. Capitolul 3 GENEL Care nici ei nu făcea altceva decât că încărca, străjuiți de vardiști, pe niște stăpâni înțepeniți, cu mustățile în furculiță, în niște limuzine uriașe... cu spițe, nichelate, tăvălite prin pietre scumpe. Și care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cutremurare De cîteva zile bune, cum am cîteva clipe libere, zapez pe forumuri ale diverselor ziare, la întîmplare, fascinat de „arta conversației” în acest (relativ) nou mediu de comunicare. Ce-i drept, trebuie să te echipezi de la început cu un impermeabil pentru a putea naviga printre flegme, căci aproape nu există grupaj de comentarii, despre orice și oricine, în care să nu întîlnești la tot pasul și intervenții de genul : Cărtărescule, nu că înfățișarea fizică ar avea importanță : dar tu ești
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
renunț la mașină și să circul doar cu metroul, ca să nu mă mai enervez din cauza traficului și a mîrlăniei. La orice oră veneam, îl găseam instalat deja pe banca sa din părculețul dintre gura metroului și muzeu, înfășurat într-un impermeabil lung și incolor. Pe cap avea totdeauna o căciulă de blană cu clape, subțiată de atîta purtat. O clapă atîrna, bleagă, pînă pe gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi care nu sînt încă maturi și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă simt de parcă aș fi superior, prea tumultuos, prea plin de sine și prea dur în suflet, deși știu că, în realitate, nu-i așa. Acum, chiar dacă cochetez voit cu toate femeile, nu mă pot îndrăgosti de niciuna. Mă simt impermeabil pentru dragoste și, totodată, sunt trist și nu știu de ce, căci găsesc în mine o tristețe continuă și rebelă, care nu-mi dă deloc pace și căreia nu-i pot atribui - foarte interesant lucru! - nicio explicație clară. Până ce aceasta nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
stătea un bătrân. Era subțirel, cu un nas și o bărbie proeminente. Părul rar îi era pieptănat peste cap, adunând și conducând apa de ploaie spre urechile cu lobi mari, unde forma picături ca niște cercei de cristal. Își strânse impermeabilul în jurul trupului și clipi din cauza stropilor de ploaie. — Da? am zis. — Ar fi bine s-o bagi înăuntru. O să se facă praf. Dacă nu e distrusă deja. I-am urmărit privirea în jos, spre prag. La picioarele mele era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era acolo. Lucra la ceva în mijlocul camerei. Haide, mi-am spus. Asta e. Așa se termină totul, într-un fel sau altul. Mai trebuie să fii puternic doar încă puțin. L-am urmat pe Fidorous înăuntrul încăperii. Scout purta un impermeabil albastru, gros pe care nu-l mai văzusem înainte. Părea că făcea ceva, un ceva mare, un soi de plan din scânduri și șipci, cu cutii și cutiuțe pentru ceai și alte mărunțișuri aranjate cu mare grijă înăuntru. Am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
raza drept spre tavan era catargul. Mai adăugară și alte lucruri: scânduri, faruri de mașină și tuburi de aer adevărate și echipamente pentru scufundări. Fidorous aduse cușca lui Ian și-o așeză în montaj lângă toate celelalte. Scout își scoase impermeabilul gros și-și trase pe ea vesta, dându-și părul pe după urechi doar ca acesta să iasă și să-i cadă pe față de fiecare dată când se apleca. Din spatele paharului meu cu hârtii, încercând să rămân neobservat, am urmărit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întorsese și nici unul dintre visele Becului dinainte nu era mai limpede -, dar exista. Moneda se răsucise. De undeva dinlăuntrul meu ieși la iveală o expresie: imaginea devine reflecția, iar reflecția, imaginea. — Hei. Scout stătea în spatele meu pe punte. Purta impermeabilul acela mare pe care-l văzusem ultima dată în pivnița lui Fidorous. — Hei, i-am răspuns. — Ți-am adus o jachetă. E cam grunge, de prin 1992, dar, știi tu... — Mersi, am zis, trăgând-o pe mine. Și ascultă... — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tema secolului... încearcă bâlbâitul. Sus pi ciunea !... Dusă, dusă până la crimă. Chiar din partea celor mai apropiați. Trădarea iubitei... denunțarea părin ților, neînțelegerea camarazilor. S-a oprit, stânjenit de mișcarea din compartiment. Fata de la fereastră se ridică să-și ia valiza, impermeabilul, eleva lunecă și ea de pe banchetă. Trenul și-a înfipt colții în năluca serii. Înțepenește, izbindu-și inelele trupului lung și greu. Pe culoar trece iar pelerina cu borurile largi. Doamna este în picioare. Mâna stângă se sprijină într-un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ori "în centrul atenției". Mediamaniacii știu ce spun. Nu uităm fiindcă vrem, fiindcă vrem să uităm. Poate că sîntem presați s-o facem. Elita comunistă, aristocrații ei ca Beluțu Zilber au fost recuperați repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
specimene) se împiedicase în propriile șireturi desfăcute și alunecase sub roțile metroului. Stupid. Și manșetele pantalonilor erau pline de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă tăcerea, dar numai după ce scoase din buzunarul drept al impermeabilului un pachet de țigări, mototolit corespunzător, și își aprinse o altă țigară, cu o brichetă care se dovedi binevoitoare abia pe la a patra încercare. - Să știți că situația este foarte gravă, spuse, și nu reușesc să găsesc o cale de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
semn să intre, urmărind distrat urmele de pantofi rămase pe parchet. Strânse din ochi. Ah, Lucia, de-abia aștept să văd cum vei curăța podeaua, stând în genunchi și fâțâind în stânga și în dreapta fundulețul tău bombat... Individul lăsă să cadă impermeabilul pe un fotoliu, apoi se așeză pe canapea, cu mâinile pe genunchi. I se citea groaza pe chip. Ăsta își joacă bine rolul, bombăni... Și-așa devenise ziua monotonă și nici nu mai aveam chef de scris. Îi aduse un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a ușii. Renunțase imediat, fiindcă ajunsese la concluzia că astfel de accesorii ale trecutului nu făceau deloc casă bună cu prezentul. Înainte de a auzi pașii târșâiți ai proprietarului care se îndrepta către ușă, dusese mâna câtre buzunarul de la piept al impermeabilului și pregătise (tot ca în filmele de la Hollywood) legitimația. Totul decursese firesc, iar el - stând în continuare lângă benzinărie, în timp ce scriitorul se îndepărta, încetul cu încetul - revăzu întreaga scenă. Un scrâșnet, apoi ușa se întredeschide. - Da, vă rog? - De la poliție
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ochi, încercând să vadă cât mai bine) îmbrăcat în frac aruncă undița în apă și pescuiește, la intervale fixe de timp, oglinzi cu care alcătuiește un perete. Privindu-se uimit de la distanță - nu știam că am plecat de-acasă în impermeabil, plecasem pentru o repriză de jogging, cu Magicianul după mine, toată această nebunie nu va aduce nimic bun, până la urmă -, descoperă uimit cum umbrela din mâna sa crește din ce în ce mai mare apoi trosnește și se închide peste el. Înainte de a anunța
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de fum care ieșeau în continuare din casa Vecinului. * La aceeași oră, tot fără a fi deranjat de cineva, ca și cum nimeni nu l-ar fi văzut sau nu l-ar fi luat în seamă, Detectivul ascunse în buzunarul interior al impermeabilului carnețelul pe care notase ultimele informații, apoi reveni la mașină. Deschise portiera, aruncă haina de ploaie pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spăla pe mâini, se gândi la Lucia și la formele ei care-l scoteau din minți în anumite momente. Ar fi putut să o sune, chiar dacă în seara aceea aveau să doarmă în paturi separate. Dar nu o făcu... Puse impermeabilul pe un braț și se îndreptă către ieșire, fără să salute pe nimeni... * Coborî treptele, fără să se grăbească, mormăind ceva neinteligibil atunci când un coleg îl întrebă dacă au apărut ceva noutăți în urma evenimentelor din acea zi ciudat de aglomerată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Vântul se înteți, iar Scriitorul avu senzația dureroasă și înspăimântătoare că însăși Moartea trecea printre blocuri, aducând cu ea frig și umezeală, durere și teamă, miros de putreziciune și disperare. 13 Lucia ieși din magazin și strânse mai bine cordonul impermeabilului. Se gândi să cheme un taxi, însă simți nevoia unei scurte plimbări, chiar dacă vremea rămânea peste măsură de capricioasă. Privi ceasul de la mână. 21.35. Deschise umbrela și porni hotărâtă către casă. Dacă se grăbea puțin, fix la ora douăzeci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uniforma de serviciu și echipamentul de protecție sunt următoarele: A. uniforma de serviciu: 1. coifură: - șapcă; - șepcuță; - căciulă; - beretă (basc); - fes; 2. îmbrăcăminte: - sacou; - bluzon; - geacă; - vestă; - bluză de protecție împotriva frigului; - pantalon; - îmbrăcăminte groasă (scurte matlasate sau îmblănite, hanorace, impermeabile de ploaie, șube, haine de piele etc.); 3. lenjerie: - cămașă; - cămașă- bluză cu mânecă lungă sau scurtă; - tricou; 4. încălțăminte: - pantofi; - bocanci; - ghete; 5. echipament divers: - cravată; - fular; - centură; - curea; B. echipamentul de protecție: - combinezon; - salopete; - cizme de cauciuc. Anexa
EUR-Lex () [Corola-website/Law/268126_a_269455]
-
imaginar colectiv transcende, desigur, clivajele de clasă. În anii '20, observă cu ironie Maurice Sachs, "toate femeile din lume erau ca Mary Pickford, iar apoi ca Greta Garbo". La fel, spre sfârșitul anilor '30, în întreaga Franță se răspândește moda impermeabilului și beretei, purtate de Michèle Morgan în Suflete în ceață. Femeile au tendința să imite "expresiile seducătoare și provocatoare" de pe chipurile starurilor, "aerul lor romantic", "ochii lor îmbătători"113 sub clar de lună. La rândul lor, bărbații și-l iau
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-a aflat întotdeauna singur"178. Prin afirmarea repetată a unei permanențe, a unei dreptăți infailibile 179, el transformă evenimentele istoriei în articole ale unei doctrine indiscutabile. Impuse cu titlul de adevăruri absolute, reiterate printr-o sugestie continuă, credințele devin impermeabile la raționamente, la îndoieli, la evidența unor fapte ce le contrazic. Aceasta cu atît mai mult cu cît în general mulțimile refuză orice discuție și orice critică. Ele nu pot lua distanță față de ele însele, și nici nu se pot
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]