2,209 matches
-
individului” (ibidem, p. 163). Pe lângă identitatea primită din exterior, este fundamental să se lase loc pentru identitatea gândită, care este În mare măsură instituită de voința individului. Putem, cel puțin teoretic, să schimbăm caracterele pe care le-am moștenit, caracterele impersonale, fără să devenim radical diferiți. Lăsând la o parte dificultățile empirice, „pot să fiu, de exemplu, negru tot așa cum alții sunt albi, fără ca acest atribut să mă califice În vreun fel ca persoană” (Guenancia, 1995, p. 620). Apartenența la o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
importanța cooperării și a Întâlnirilor „față În față” etc. Sunt componente de care trebuie să ținem seama dacă vrem să evităm confuzia cu gașca (mai mult sau mai puțin organizată) sau cu grupurile secundare (prin natura lor formale, contractuale și impersonale). După ce am clarificat vocabularul, să vedem care sunt instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a studia mecanismele de reglare care apar. Mai Întâi, ne putem gândi la observația participativă. Această tehnică este Împrumutată de la etnologi, care, pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Adorno (1903-1969) și Benjamin (1892-1940), se plasează În filiația lui Marx, dar și În cea a lui Simmel (1858-1918) și Weber (1864-1920), care au arătat amândoi importanța crescândă a obiectelor ă și mai ales a celui mai anonim și mai impersonal dintre toate, banul ă, precum și riscul obiectivării relațiilor umane. Această școală a Îmbogățit astfel analiza marxistă, arătând multiplicarea contemporană a formelor servituții și aservirea crescândă a omului față de obiecte, din cauza dezvoltării științei și tehnologiei. Apare o „rațiune tehnică”, iar acești
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
dureros să Încerce comparații. Însă ceea ce este important În plan privat, oricât ar fi de respectabil, nu trebuie să oprească munca istoricului sau a sociologului. „Comparația este un instrument de neocolit al cunoașterii; bineînțeles, ea produce similarități și diferențe. Cunoașterea impersonală are, desigur, aspect de sacrilegiu În ochii indivizilor care sunt obiectul ei: pentru aceștia, experiența este unică, În vreme ce istoricii refuză să izoleze evenimentul singular, căutând, dimpotrivă, În mod sistematic raporturile care Îl leagă de celelalte. În ceea ce privește judecata morală, presupunând că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
chingile ipocrite ale "moștenirii literare": "Prin însăși structura elementelor materiale care o compun scria E. Lovinescu în 1937 arta e națională și poate afirmația cea mai înaltă a etnosului; prin însuși efectul ei de a ridica prin contemplație la emoții impersonale, arta este morală și poate expresia cea mai puternică a moralității... națională și morală, arta nu trebuie să fie nici naționalistă, nici moralistă". Pe George Enescu îl consideră un fel de Iorga sonor. Asta nu-l va împiedica, îndreptățit, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sociale, având funcții de reglare și control social în domeniul respectiv. În literatura de specialitate, instituțiile sunt definite ca ansambluri de mecanisme în care membrii aleși sau desemnați ai grupurilor sunt învestiți în îndeplinirea funcțiilor stabilite public, dar cu caracter impersonal, în satisfacerea trebuințelor individuale și de grup, pentru stabilirea comportamentelor tuturor membrilor grupului prin reguli de influențare și de control social.<footnote C. Schifirneț, Sociologie, Editura Economică, București, 1999, pp. 5-6. footnote> Apariția instituțiilor politice este legată de apariția relațiilor
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
și cu împărțirea socială în clase antagoniste. În prezent, statul se afirmă, din punct de vedere sociologic, ca o colectivitate umană bazată pe raporturi de cetățenie și dotată, în mod legitim, cu instituții de guvernare specializate, care au un caracter impersonal și permanent. Max Weber pune accentul pe dominație, subordonare, autoritate și forță sau putere<footnote A se vedea, M. Weber, Economie et société, vol. I, Plon, Paris, 1971, p. 229. footnote>. Ceea ce dă conținut și consistență statului este aparatul său
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
legi Legea poate fi definită ca fiind actul juridic al parlamentului, inițiat potrivit Constituției, adoptat de acesta potrivit unei proceduri solemne, promulgat de președintele statului și publicat în Monitorul Oficial și care conține reguli de conduită socială general obligatorii și impersonale, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului. Parlamentul României adoptă trei categorii de legi: constituționale, organice și ordinare. a) Legile constituționale sunt legile prin care se revizuiește Constituția. Sub aspect procedural, ele se adoptă
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
fie văzut, narcissisme oblige, tot o lași mai moale cu cârteala, fiindcă ți s-ar putea replica: "Du-te și tu, și n-ai decât să te fotografiezi și nud". În al treilea rând, opinia publică, încarnare a bunului simț impersonal și nu ecoul beției proprii, îl pândește la colț și îl taxează nemiloasă imediat ce dă un chix, cum a fost acum câțiva ani, cu filmul. Nu s-a mai văzut urmă de BHL câteva luni, și-a lins rănile orgoliului
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a renunța la judecată doar pentru a nu fi judecați la rându-ne și, mai ales, pentru a nu mai fi obligați să ne judecăm pe noi înșine, din dorința de a ne refugia într-o vastă entitate monolitică, amorală, impersonală natura, istoria, clasa, rasa, "realitățile dure ale timpului nostru" sau irezistibila evoluție a structurii sociale care ne va absorbi și integra în textura fără limite, indiferentă, neutră, pe care ar fi lipsit de sens să o apreciem sau să o
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
global cauzează o întrebare la fel de fundamentală, ce comportă punerea noastră în discuție, despre care s-a vorbit. Conturând dinamica internă a acestui proces, am folosit termenul «luptă»; «lupta pentru sens». Cu cât viața din jurul nostru se aplatizează mai mult în impersonal, cu atât mai acută devine cerința unui sens. În fața închiderilor teoretice și practice ale unui scientism ajuns la limită și ale unei organizări pur funcționale a vieții, o astfel de cerință dobândește nuanțe combative. Cu cât mai acută devine trezirea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
valori referențiale, mentalități etc., proiectate într-un trecut privit cu mefiență. Rațiunea analitică sociologică s-a vrut a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și funcționale, eficiente și universalizate. Raționalitatea valorilor seculare era inițial opusă (i)raționalității valorilor religioase sau absolutiste. Societatea modernă trebuia să fie rațională, adică științifică, întrucât știința este sursa, mijlocul și scopul dezvoltării sociale. Dacă au existat enunțuri universale despre
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societate ca urmare a intervenției acestor factori? sau 4. Cum se repercutează aceste dislocări asupra ordinii sociale și morale a cărei parte este persoana individuală? Întrebările sunt evident corelate, iar răspunsurile formulate ne-ar putea oferi șansa deplasării dinspre lumea impersonală a factorilor și totalităților spre cea agregată a vieții sociale și apoi spre cea personalizată a vieții individuale, cu scopul de a ajunge la o mai bună caracterizare a noului tip de societate și a transformărilor care se produc în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societatea modernă, aflată sub influența apariției industriilor manufacturiere și a urbanizării accelerate, a specializării profesionale și a fragmentării spațiale, a creșterii densității interacțiunilor într-un spațiu social dilatat, a început treptat să se bazeze pe generalizarea raționalității legale, instrumentale și impersonale, adică pe legi și alte coduri normative scrise, pe relații interpersonale mai ales formale, pe eliberarea persoanelor de tirania tradițiilor și a cutumelor comunitare. Tranziția de la un tip de organizare socială la celălalt s-a asociat cu tulburări ale ordinii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asociază cu aplatizarea ierarhiilor și cu descentralizarea puterii, iar îndemnul la auto-organizare se asociază cu tehnici de management al cunoașterii și inovării. Unor asemenea forme de organizare trebuie să le corespundă noi reguli, diferite de cele specifice birocrației raționale și impersonale. Ca atare, regulile vechi dispar, și chiar dacă cele noi încă nu s-au impus nu înseamnă că nu apar și nu se consolidează. Epocii postmaterialiste trebuie să-i corespundă noi reguli, valori sau norme, adică un tip nou de capital
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este și de a demonstra, chiar dacă doar în mod implicit, că sociologia noastră actuală are nevoie de o inovare conceptuală și teoretică radicală. Am ajuns în stadiul în care referirile insistente la factori, structuri și moduri constitutive globale, naționale și impersonale nu mai sunt suficiente. Acestea trebuie să fie, dacă nu înlocuite, măcar completate de analize care să dea seamă de noile raporturi ce se stabilesc între individ, comunități și societate. În astfel de raporturi, individul apare ca generator al procesului
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau pur și simplu moduri de trai. Dacă nu ar explora și exploata oportunitățile existente, consecințele personale ar fi dramatice. Cele mai multe investiții le face în construcția vieții personale, întrucât ofertele sociale sau politice protectoare sunt fie precare, fie instabile și impersonale. Fiecare se află singur în confruntare cu lumea și mai ales cu propria viață. Dincolo de această singularizare a proiectelor individuale, există și o altă sursă a abaterilor sau distanțărilor față de programele instituționale formale ale statului. Mass-media abundă în prezentări de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
era a identității construite, ci a celei atribuite și asociate cu roluri corespondente. Atribuirea era una structurală, adică derivată din clase și apartenență politică, ocupații și stare civilă etc., și apărată de stat, care avea propria identitate corporatistă colectivă și impersonală. Identitățile ierarhice și apărate de granițe precise s-au asociat cu roluri ce repartizau orice persoană într-o societate birocratică atotcuprinzătoare. Au rezultat astfel: o ordine socială birocratizată și înghețată, un control riguros din care aproape că nu se putea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
decât identitatea corporatistă a statului național centralizat. Singurele coduri structurale ce funcționau în comunism erau cele ale reproducerii unei ordini sociale a nediferențierii, a blocării individualizării și a libertății de expresie. Rolurile funcționale erau primordiale, identitatea individuală era atribuită și impersonală, strategiile de viață și biografiile personale erau standardizate. O astfel de ordine socială poate fi caracterizată și totodată comparată cu una ce ar corespunde unei societăți, deschise dacă avem în vedere trei variabile de referință ale individualizării: a) construcția personală
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
socială. Pe de altă parte, conștiința apartenenței categoriale la o clasă socială este doar imaginată sau cvasi-inexistentă, piața muncii individualizează strategiile de ocupare și de viață, politicile sociale sunt centrate pe individ. Dintre proiectul clasial convențional al categorizării și grupării impersonale și proiectele sau strategiile de viață individualizate, realitatea socială a ales deja individualizarea. Pentru un individ ce ignoră această alegere impusă de mecanismele tranziției, șansele de supraviețuire socială și economică sunt aproape nule. Așa cum clasa socială s-a retras fără
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vedere pentru stabilirea unui curs al acțiunilor personale. Nici sindicatele și nici partidele, nici primăriile și nici măcar Biserica, nici vecinii și cu atât mai puțin solidaritatea de clasă sau comunitară nu ne vin în ajutor decât în mod episodic sau impersonal. Suntem singuri, și toate mecanismele sociale ale pieței ne solicită instituțional singurătatea pentru a o face publică. Munca și ocupația între flexibilitate și standardizare Astfel de stări devin și mai evidente când avem în vedere universul muncii salariate și al
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aceasta nu este nici statică și nici lineară, nici produs exclusiv al forțelor exterioare, dar nici rezultantă ultimă a opțiunilor subiective pentru un sens detașat de orice contingență socială. Mișcare mereu nestatornică, construcția individuală îmbină efectele induse de mecanismele sociale impersonale și transindividuale cu orientările subiective care vizează un curs al existenței. Totuși, o astfel de construcție este departe de a fi fost aceeași pentru toți indivizii în oricare dintre epocile istorice. În societatea tradițională și în cea industrială, identitatea existenței
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
interferență a lor. Perioada comunistă a dus la extrem o astfel de tendință. Firmele economice, organizațiile politice sau cele guvernamentale tind să nu se mai bazeze pe relații de familie, de clan familial sau de „nepotism”, ci pe relații contractuale, impersonale și de încredere în funcționarea instituțiilor statului sau a pieței. Prevederile multor coduri legislative și morale sunt din ce în ce mai precise în această privință. Structura de organizare de tip contractual determină corporația să devină tot mai independentă de familie. Totodată, corporațiile încep
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fericit caz folosite în comun și egal, efectele benefice erau așteptate și nu neapărat remarcate, iar sacrificarea pentru altul era un semn al dedicației familiale a soției. Astfel, structura socială a societății industriale se baza pe două principii contradictorii: cel impersonal, rațional și contractual al ordinii corporatiste masculinizate și cel sentimental, sacrificial și comunalizat al ordinii familiale feminizate. Modul industrial de producție a separat munca salariată de activitățile casnice, în așa fel încât diviziunea naturală a sexelor s-a asociat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de socializare și supraveghere a copiilor au încetat (asta dacă nu năvălesc nepoții peste ea!). Vieții mai lungi îi corespund cicluri de viață care se suprapun parțial cu cele ale bărbaților și care sfârșesc adesea în singurătate, sărăcie sau cămine impersonale pentru bătrâni. Școlaritatea mai îndelungată, căsătoria amânată (uneori târziu până după 20 de ani) și angajarea în primul loc de muncă nu diferă mai deloc la bărbați și femei. După căsătorie și după apariția mereu amânată a primului (și adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]