2,195 matches
-
spre sfârșitul anului trecut, cu ocazia primirii titlului de doctor honoris causa al Universității din București. Alocuțiunea tratează tema personalizării puterii politice. Modelul politic de largă circulație în Europa (vestică a) secolului XX, al unei sfere colective întruchipând o autoritate impersonală, administrată de mașinăria birocratică, la care s-a ajuns după secole de transformări ale modelului medieval, al puterii personificate de un singur individ, nu mai descrie situația existentă astăzi în numeroase democrații occidentale, afirmă cercetătorul. Personalizarea are azi un cuvânt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5551_a_6876]
-
pentru el imperioasă, Bogdan face apel la sugestiile unui domeniu sportiv, în care gestul corporal reiterează săgetător nevoia de a-și menține echilibrul, pe un suport pierdut și mereu regăsit, într-o emulație curajoasă cu deferlanta valurilor. Prin analogie, obiectul impersonal, constituind, și în cazul artei, suportul aventurii, se lasă echivalat în chip semnificativ: shaper, după termenul comun denumind, în engleză, artizanul ce fabrică, pentru surf, planșa plată menită a răzbate viteaz, unealta instabilă a cavalcadei marine. Desigur, a întreprinde o
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
Blaga le ignoră cu seninătate: 1) credința, 2) caracterul personal al lui Dumnezeu, 3) revelația, 4) mîntuirea și 5) așteptarea plină de speranță că Dumnezeu ne va salva. La Blaga credința e inexistentă, Marele Anonim e un principiu rău și impersonal, revelația nu intră în obiceiurile unui zeu ascunzător, mîntuirea e o pleașcă consolatoare bună de amăgit bătrînii, iar așteptarea plină de speranță e un poncif psihologic. De aceea, filozofia lui Blaga nu numai că nu-ți insuflă speranță, dar te
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
amănuntul că am recitit de curând cu plăcere Întâlnirea din Pământuri și Imposibila întoarcere.) Dar nu mai mult decât atât. Așadar, aceasta nu e o carte despre Marin Preda. E una despre talentul lui Marin Preda. Talent, la urma urmei, impersonal. Sau suprapersonal. Aproape toți cei care răspund, aici, întrebărilor, par molipsiți de un anume spirit al giumbușlucului. Au intuiția vorbirii în mai multe ape, știu când să tacă adânc, cu subînțelesuri, și când să audă doar ce vor. Spuneam că
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
efectelor stârnite de publicarea documentelor găsite în arhive. Dosarele de Securitate seamănă, prin natura lor, cu niște subsoluri unde se află zăcăminte de utopie pasivă. Misiunea ei s-a încheiat o dată cu ferecarea depozitelor subterane unde și-a așezat, într-o impersonală așteptare, „obiectivele”. Scos la lumină, „obiectivul” iese, ca să zic așa, din poziția de neutralitate, devenind fără voia sa un „personaj”. Decizia benevolă a accederii la propriul dosar echivalează cu asumarea acestei noi identități rezultate din metamorfozarea „obiectivului” inert într-un
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
zelos de o armată de securiști și informatori, existența lui Tudoran era violată fără scrupule de către acești chiriași majoritar invizibili cărora nimic din viața lui nu trebuia să le fie străin. Turnătorii - Lotul „Neagoe” Securitatea scria cu o singură mână, impersonal, univoc și pentru sine însăși. Restul e o construcție textuală țesută ulterior prin cumularea expresivității (in)voluntare a documentelor aflate în dosarele sale. „În majoritate, turnătorii mei sunt de o calitate umană execrabilă” - scrie Dorin Tudoran într-un cuvântînainte intitulat
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală și emfatică - acesta e volumul Gînduri relative.
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
și un atent clasificator, lipsa flerului literar suplinindu-l cu o postură seacă și onestă, de martor asistînd la o procesiune de idei. De aceea, pătrunsă de sunetul mat al abordărilor analitice, Filosofia lui Eugeniu Sperantia e scrisă rece și impersonal, ca o dare de seamă a cărei corectitudine în literă face casă bună cu inerția în spirit. Și cum a fi personal e o condiție de la care nu abdici nici măcar în textele de comentariu, volumul are de ispășit netezimea de
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
manifestă irevocabil profundul exil ontologic al oricărei făpturi umane. Un exil întărit, în cazul omului modern și contemporan, de faptul de a fi supus, în mod aparent ireversibil,unui destin linear bornat, unei raționalități pragmatice fără ieșire și unei nivelări impersonale din ce în ce mai copleșitoare la scară globală. La Fondane, exilul exterior alunecă inevitabil către exilul interior, acolo unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
lingvist și editor Alexandru Rosetti (1895- 1990) de pe strada Dionisie Lupu nr.56. Zona e una protejată. Andrei Pippidi a mai semnalat pericolul ca un întreg front de clădiri vechi de pe stradă să dispară spre a face loc unor blocuri impersonale. El a scris, el a citit! Am citit și noi, care îi urmărim rubrica. Se pare însă că funcționarii de resort de la Primăria Generală sau de la Ministerul Culturii nu-l citesc pe colaboratorul Dilemei vechi. Dau în schimb aprobări de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5050_a_6375]
-
Etapa aceasta, pe cît atrăgătoare pare a fi, pe atît de greu e de atins în intimitatea ei, și asta fiindcă străbaterea ei nu mai cere voință de studiu, ci putință de salt: e vorba de a sări peste tipare impersonale către un mod personal de a vedea lumea. La acest mod ajung cei a căror stofă congenitală îi predispune spre o optică de tip individual, ea însemnînd nu atît preferința pentru eseistica de tip confesiv, cît găsirea unui acord între
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
teritorială, evoluția democratică și principiul granițelor inviolabile”. Secretarul general al NATO, danezul Anders Fogh Rasmussen, a precizat că avertismentul vizează pe oricine da importanța acestui subiect. (În engleză, răspunsul lui Rasmussen a fost ”to whom it my concern”, o formulă impersonala care se folosește în corespondență epistolara, când cineva se adresează unei persoane căreia îi știe numele - n.r). Miniștrii Apărării din cele 28 de state membre NATO au lansat acest avertisment în cadrul unei întâlniri organizate la Bruxelles după ce Interfax a
NATO avertizează Rusia, care s-a mobilizat la granița Ucrainei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54728_a_56053]
-
agățându-te cu încăpățânare de păcatele proprii și considerându-le ca lucruri „demne de tine”, dovedești: sau că ești, cum spui, un monstru moral, sau pur și simplu neinteligent. Toate aceste lucruri ți le spun, nu pentru tine, ci așa, impersonal, ca o discuțiune generală, pornită de la un caz dat. Te rog ca, pentru nimic în lume, să nu le consideri ca reproșuri sau alte prostii de felul acestora. Am făcut atâtea reproșuri că mi-a albit părul și sunt astăzi
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
de pastor evanghelic i s-a impregnat prea puternic pentru a-l trăda tocmai acum, în ceasul cînd obligațiile de serviciu îl silesc la o conduită anostă: recepții fastuoase, discursuri-șablon și participarea la festivități comemorative, omul Gauck dispărînd sub spectrul impersonal al protocolului de stat. O singură dată Gauck s-a scuturat de morga diplomatică, redevenind omul al cărui curaj a însemnat, în ochii nemților, simbolul demnității naționale: cînd, în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden, a protestat față de programul secret prin care
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
însușiri care separă spiritul nipon de cel occidental. Prima e că, despre deosebire de accentul pe care apusenii îl pun pe persoană, japonezul respinge subiectul uman. Nu ce spune eul creator contează, ci ceea ce se spune prin el din matca impersonală a lumii. A doua deosebire e că, în contrast cu patosul retoric al europeanului, japonezul refuză discursul teoretic, la fel cum repudiază puterea lexicului de a surprinde adevărul. Pentru japonez, faconda inepuizabilă a apuseanului aduce cu imboldul sinucigaș de a se îneca
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
aversiunea față de rațiunea omului ca măsură a toate. Pentru un japonez vorba carteziană: „cuget, deci exist“ nu are sens în coordonatele minții sale, căci subiectul nu e punct de plecare în cunoașterea lumii, ci stație terminus. Ce contează sînt stihiile impersonale, și abia apoi insul care rezultă din îmbinarea lor. De aceea japonezul e simplu și rafinat în sens riguros: iubește esențele dezvăluite în forma lor curată, fără ingerința aducătoare de vulgaritate a omului. Muzica japoneză e liniară, fără armonicele obținute
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
cuvintele de care mă servesc în poemele mele sunt folosite așa cum se găsesc ele în dicționare, adică despuiate de carnea pe care le-ar putea-o împrumuta viața mea, reduse în mod strict la scheletul lor de concept abstract și impersonal. - E felul meu de a fi parnasian... Și, totuși, cine va spune vreodată tragedia neputinței de a comunica gândirea, chiar dacă ai grijă să folosești cuvintele rostite de...„toată lumea”, cele din dicționare, și mai ales transformările, devierile, mutilările pe care ea
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
mai didactică carte a lui Nietzsche, dar deopotrivă cea mai puțin personală, autorul mulțumindu-se a fi un comentator nepărtinitor al începuturilor grecești. După excesul de interpretare din cartea care-i atrăsese anatema colegilor, Nietzsche simte aici nevoia să fie impersonal, de unde și acribia cuminte de povestitor înfățișînd atent nuanțele înțelepților greci. Intuindu-i latura seacă, de pedagogie plată, Nietzsche nu va publica textul, folosindu-l doar ca eboșă în vederea Considerațiilor inactuale, acesta fiind motivul pentru care nu pomenește nimic de
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
său e mai complex. Se mixează mai multe tipuri de discurs, într-o bine regizată babilonie contemporană, cu marcarea aproape sfidătoare a contextului de lagăr socialist. Discursul informatorului, pus sub auspiciile pluralului instituționalizat („presupunem că...”, „nu putem să...”) și ale impersonalului securistic („despre frate nu se știe nimic”), e dus într-un regim comic, de aparență suprarealistă. Suprarealismul subtil infiltrat și mai consistent pentru cititorul tînăr de azi este chiar realismul de ieri, în care „șuncile aurii ale Occidentului” au sens
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
a amintit de ea; de câte ori intra într-un spital îi revenea în minte ultima săptămână petrecută la Bilbao, când nu se dezlipise de pat, o îmbrățișase și o ținuse întruna de mână pe soacră- sa. Era același miros, același salon impersonal, dar atunci nu făcuse niciun efort, totul i se păruse necesar și firesc. În schimb azi, când Mama o rugase s-o îmbrățișeze înainte de plecare, o pupase aproape indiferent, fiindu-i aproape imposibil s-o sărute și asta era nedrept
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
apăruse pînă atunci sub pana unui critic român. în polemica lui cu Titu Maiorescu, dincolo de ironizarea esteticii clasice (soră bună cu alchimia și astrologia, spune Gherea), dincolo de disecarea inutilă a unor sintagme ce i se par criticului contradictorii (precum "emoțiune impersonală", la care Maiorescu ținea în mod deosebit), arsenalul se compunea mai ales din nume proprii, cît mai sonore și mai exotice. Critica maioresciană nu mai era demult la modă în Europa, argumenta Gherea, pentru că între timp critica europeană, în special
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
mod paradoxal, din ce în ce mai net tema. Diversitatea expresiei confirmă în fond unitatea de viziune și de accent. Îndeosebi în poemele maturității depline îi auzim glasul inconfundabil, și totodată fiecare își aude propriul său glas, la fel de inconfundabil și în același timp parcă impersonal. O clasicitate majoră guvernează aceste poeme în care ne recunoaștem cu mirare și încântare, și pe care, citindu-le, avem senzația că le-am scris chiar noi, fiecare dintre noi și toți împreună. Bucuria participării solidare, a comuniunii de simțire
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
anxietății pe măsură ce este transpus la o scară tot mai mare, ajungând până la punctul unde istoria personală trece în istoria colectivă. Momentul de climax al unor asemenea imersiuni în trecut este dat de trecerea de la culoarea personalizată a autobiografismului la filmul impersonal al istoriei pur și simplu, care are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări bruște, laudă
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
declarat război Rusiei. După-amiază, m-am dus să înnot”. Dar Vila- Matas, un împătimit al citatului și falsificator nonșalant, partizan al unei pseudoepigrafii de sorginte borgesiană, a pus un accent semantic operând o mică modificare în textul original, care sună impersonal, astfel: „Germania a declarat război Rusiei. După-amiază, școală de natație”. Titlul și epigraful prefigurează nucleul tematic al cărții, relația/tensiunea între tată și fiu, în paralel cu aceea între Istoria cu majusculă și istoria cu minusculă, două forme concrete ale
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]