354 matches
-
cât cel mai scump la cinematograf și mă surghiunea în ultimele rânduri, sus, la balconul doi, unde nu se auzeau decât corul, iar orchestra doar când intrau tobele. Soliștii se mișcau ca niște gândaci și, dacă n-aș fi avut impertinența să cobor la pauză în holul central și să mă vântur, cu trufia frustratului, printre rochiile de seară ale cucoanelor și fracurile de dinainte de război ale unor domni în etate, probabil că prima mea întâlnire cu opera ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin casă și totodată am ascultat selecțiuni din Carmen la radio... și, ca de obicei, am simțit fiori pe șira spinării - e ceva mai tare decât mine, o reacție aproape fiziologică. și, în afară de asta, Carmen cântată cu totul remarcabil: cu impertinență, țigănește, aproape țipat - un țipăt catifelat din adâncurile ființei materiale, de undeva de sub țâțe... 21 septembrie 1955 S-a întors Vally... Don Pedro de Aragón lui Florino de León București, 23 septembrie 1955 Dragă prietene, Nu sosirea neașteptată a unicei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele noastre, încât ne sculam în toiul nopții în strigăte de groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
prăvălie găseai carne. În timpul comuniștilor pe firmă scria «Carne», iar dacă intrai în prăvălie îl găseai pe Gogu. Se inaugurează așa dar o perioadă în care poporul trăiește iluzia unei oarecare liberalizări a vieții cotidiene. Șeful statului Gh.Gh.Dej, pentru impertinența de a fi refuzat să plătească bir în continuare e chemat la Moscova și sancționat cu o iradiere discretă, după care, câteva luni mai târziu mai aveam și noi în sfârșit, un doliu național. Locul lui e preluat de Ceaușescu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
mai nevinovată manifestare a lipsei de respect, a necuviinței apărută în modul de a se adresa ori de a-și exprima refuzul, venită din partea copilului trebuie respinsă și sancționată de părinți înainte de a se amplifica și a degenera în obrăznicie, impertinență și nerușinare. Nu trebuie uitat că necuviințele mici, interpretate ca drăgălășenii sau manifestări ale deșteptăciunii, se transformă treptat în atitudini intolerabile. Aceeași intoleranță trebuie manifestată și față de comportamentele libertine ale copilului. Orbiți de dragoste, mulți părinți trec cu vederea greșelile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
desen le ținea Gheorghe Șaru, un pictor mereu citat în presă pentru portretul lui Ilie Pintilie care-l înfățișa pe celebrul ilegalist într-o postură dârză care mai degrabă părea speriată. Mic și sfios ca o fecioară, Șaru nu rezistă impertinențelor cu care școlarii îl încercau pe fiecare profesor de cum apărea întâia oară în clasă. Pleca în timpul orelor, zicând că merge după director; de fapt aștepta pe hol să sune clopoțelul. Științele naturi erau predate de domnișoara Năstac, mică, grasă, cam
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
umorul romantic. În Scrisori și în scrierile mărunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este prilej de reverie și sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a zugrăvi cu râs amar un bolnav de răul veacului. Romantică este și impertinența tânărului boier din capitală, care, plictisit de curiozitatea provincialilor, îi convoacă și le dă informații despre persoana sa: "Boieri, cucoane și cuconițe! Eu sunt de la Iași. Șed în casă cu chirie în mahalaoa Păcurarii. Trăiesc din venitul unii moșioare ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în ruptul capului”, dar, ulterior, după cîteva întîrzieri la ore, cînd C. l-a poftit afară, a mormăit din pragul clasei: „Ce-am făcut eu, domnu’, pentru dv. nu contează?” „Adică vezi colea, devenisem dator, să-i tolerez lenea și impertinența!” Scena îl indignează și acum. Om de o certă probitate, el îi dezaprobă pe cei care (din acest centru universitar sau de aiurea), pentru o mică bijuterie, pentru o piesă de schimb auto, pentru un radiocasetofon etc. cedează din exigență
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am întrebat într-o doară ce s-a întâmplat. Vânzătoarea mi-a răspuns, în loc să se scuze, foarte supărată, ca și cum vina ar fi a mea: Ei, se întâmplă, și ce-i cu asta? Nu se dărâmă lumea! Lăsând la o parte impertinența vânzătoarei, aspect asupra căruia voi reveni, acest răspuns reflectă o mentalitate specifică aparatului de deservire din comerț, iar răspunderea pentru această mentaliltate revine fără îndoială acelorași organe de conducere ale acestei activități. Despre organizarea comerțului interior sunt multe de spus
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prost de tot”, bombănea. Îl Îngrețoșa ciocoismul, de oriunde venea, dinspre cei cocoțați ierarhic sau dinspre cei care nu-și ascundeau invidia față de aceștia, chiar când afișau „principii” cu totul opuse. Sub aparența sa conciliantă, rămânea neclintit În refuzul unor „impertinențe” ale pragmatismului. Despre un tânăr debutant talentat putea vorbi cu aceeași Însuflețire ca despre un nou sau vechi mare autor, tocmai descoperit; febră, nostalgie, stupoare puteau stârni cărțile În mult mai mare măsură decât orice eveniment major sau doar scandalos
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tăcut. Când m-am depărtat, Cella, care se afla În preajma celor doi, fără ca ei s-o cunoască, l-a auzit pe Însoțitorul diplomatului exprimând, probabil, opinia amândurora: „Ro-mâ-neș-teee?!... Poate să vorbească și În ungurește! Tot nu mă interesează!”. Într-adevăr, impertinența mea de a reprezenta România și de a folosi În acest scop, tocmai eu, limba română era greu de iertat. Prețioasa informație abia recepționată nu-mi stimula, mărturisesc, dezinvoltura, dar aș fi vrut să uit incidentul. Răspunsesem, deci, fără crispare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scris de el este o pledoarie, pentru a-și susține cauza și a pune o mantie de minciună înzorzonată, peste oribila crimă de adevărat genocid, ce a făcut-o „din ordin” spune el. Într-un fel ne bucurăm de această impertinență, pentru că putem constata, că acest exponent al barbariei comuniste a avut și el mustrări de conștiință și vrea, prin ceea ce scrie, să-și justifice faptele. Prin minciunile pe care le debitează, în apărarea sa, a revoltat pe cei care au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
istoriei 25. Mai mult decât atât, cinismul clasic își fixa drept adversar declarat puterea și intenționa să-i dea în vileag jocurile false și strategiile demagogice: "De când filosofia nu mai poate decât simula că trăiește ceea ce spune, e de domeniul impertinenței să spui ce trăiești. Într-o cultură în care idealismele rigidizate ridică minciuna la nivel de mod de viață, procesul adevărului este condiționat de faptul dacă există sau nu oameni suficient de agresivi, de liberi ("nerușinați") pentru a spune adevărul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în litere a tradiției țărănești." Nr. 32 al Dilemei Vechi, intitulat Muzeul }ăranului Român - Revizuiri?, este concertat integral pe acest conflict. Cosmin Manolache, Călin Torsan și Bogdan Iancu, tinerii colaboratori și angajați ai muzeului sunt consternați de situație și de impertinența Dreptului la replică pe care, de data aceasta, conducerea muzeului îl trimite provocată de articolele "dilematice" din numărul anterior. Ioana Popescu și Anca Manolescu, cele două specialiste de marcă și cele mai titrate foste angajate ale muzeului, răspund punctual inepțiilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
au reprezentat perioada de glorie a romanului de introspecție psihologică, apăruse deja Freud, și literatura - sensibilă și ea la modificările începutului de secol - intră acum sub o nouă zodie. Schimbările se traduc și prin noutăți sub aspect tehnic și aceste ,impertinențe" (narative) au modificat cursul istoriei. Thomas Mann, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka erau autorii lor. Romanele lui Svevo anunță încă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea toate aceste mutații, la început timid, apoi, o dată cu apariția Conștiinței lui Zeno, în mod
De ce-l iubim pe Svevo? by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11352_a_12677]
-
nu-și găsesc mecanismul! Dar și mai vai de cei ce și l-au prea găsit! Există și un teribilism al trăiriștilor, nu numai unul al suprarealiștilor. Lui Eugen Ionescu i se contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci contrariul, un gol carierist triumfător. Esențiale Viața? O stare de răsfăț și jubilație a materiei. A iubi omenirea nemotivat e la fel de
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
încât nu-și dau seama ce-ar fi putut câștiga din restabilirea adevărului. Nici acum, când dezastrul s-a cronicizat, n-au renunțat la vechile metehne. Recentul exemplu al lui Petre Roman — personaj ce-a sucombat sub greutatea trufiei și impertinenței maladive — e tipic pentru sindromul amintit mai sus. Rănit de moarte, fostul Caudillo de Dâmbovița, încearcă să tragă după sine, în mormânt, o pradă cât mai mare. Nu-l cred atât de prost încât să nu știe ce face. Mai
Celuloza de la cap se-mpute by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13103_a_14428]
-
cu trecerea anilor să devenim oameni... să devenim oameni..."/ Soljenițîn Și totuși, lumea pare spre bolgii zor că-și face, Hecatele pierzării sporindu-se în ea. Estimp, înțelepciunea, ajunsă la soroace, Lăsată-n voia sorții, mai pâlpâie abia. De-acum, impertinența-i în largul ei oriunde Și niciun mag nu poate s-o bage la podvig; De-a lungul și de-a latul, doar piezele imunde Foiesc prin atmosferă ca-ntr-un sabat prodig. Așijderea dau iama jigodiile care Se lăbărțează
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
fie fericit cu puțin, cu ni- mic. Dar n-a fost să fie. Nici timp, nici loc în lumea grăbită. Intenția a fost resimțită ca slă- biciune, dacă nu chiar ca prostie. Mă privea pe furiș, apoi pe față, cu impertinență spre arma- ment și spre lună ca spre o țintă. Ardeam să-l conving, ca și Dumnezeu odinioară, să fie, să ră- mână bun cu orice preț în lumea pentru totdea- una sălbăticită. A plâns sub lovituri și mi le-
Despre derută by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/8625_a_9950]
-
luptă. După decesul președintelui Republicii de la Weimar de la 2 august 1934, absolut toți ofițerii și soldații forțelor armate germane au trebuit să jure personal lui Hitler un de loialitate. Începând din 1935 Germania a încălcat în mod public și cu impertinență toate restricțiile militare impuse de Tratatul de la Versaille, aceasta culminând cu reintroducerea servicului militar obligatoriu la 16 martie 1935. În timp ce Tratatul stipula că numărul total de soldați și ofițeri să fie de maximum 100.000 de oameni, Hitler pregătea de
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
real al autorului (C. Al. Ionescu), l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme, grație pledoariei avocatului său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. Cei 12 jurați au decis însă să-l achite pe Caion, tot scandalul fiind catalogat drept „o impertinență de copil”. Susținut puternic de Alexandru Macedonski, alergic și el la valori, Caion «descoperă» alte «două plagiate». Scârbit de umilința trăită și sătul de nedreptăți, Caragiale a decis să părăsească țara, mutându-se împreună cu familia sa la Berlin, în 1904
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
cerut Țarului să o aducă pe Maria în Scoția, astfel încât ea să-și poată întâlni viitoarea noră. Alexandru al II-lea a refuzat. Țarina a sugerat în schimb că ei s-ar putea întâlni la Köln. Regina a numit aceasta "impertinență pură". Victoria, de asemenea, s-a făcut nepopulară refuzând oferta Țarului de a face pe Prințul de Wales colonelul unui regiment rusesc și cerând ca o slujbă anglicană de căsătorie să aibă loc la Sankt Petersburg, alături de ceremonia ortodoxă. Însă
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
Acesta afirmase într-un articol, referindu-se la tabloul lui Whistler ""Nocturnă în negru și auriu - Ploaie de artificii"", că artistul nu s-a mulțumit numai să arunce un vas de vopsele în fața publicului, dar ar mai fi avut și impertinența să pretindă pentru aceasta suma de douăsute guinee. Whisler câștigă procesul cu o despăgubire derizorie, dar ajunge în pragul falimentului, fiind obligat să suporte jumătate din cheltuiele procesului. O neașteptată comandă pentru 12 gravuri pe teme venețiene, venită din partea salonului
James Abbott McNeill Whistler () [Corola-website/Science/317512_a_318841]
-
filmului, cei doi tineri cineaști care refac destinul Anei Cumpănaș afirmă că au putut să debuteze cu un film într-o perioadă de austeritate pentru cinematografia națională numai datorită morții unui regizor bătrân. Mircea Veroiu și-a exprimat tristețea față de impertinența debutanților care dădeau vina pe regizorii bătrâni pentru neputința lor de a se realiza din punct de vedere profesional: "„Mă bucur că despărțirea de cinematografie (impusă) pe care o sufăr se face cu acest film. Teme importante - destin, forța de
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
pe regizorii bătrâni pentru neputința lor de a se realiza din punct de vedere profesional: "„Mă bucur că despărțirea de cinematografie (impusă) pe care o sufăr se face cu acest film. Teme importante - destin, forța de a rezista împrejurărilor potrivnice, impertinența cotidiană a debutanților - se împletesc pentru acest «rămas bun»... Într-o prea tânără bătrânețe mă despart de film cu gândul că deșertul cultural e în față și nu în urmă, cum scriu atâția (cel puțin în cinematografie). Dar o țară
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]