628 matches
-
din București, în același an fiind angajat la Biblioteca Academiei Române, ca șef al Cabinetului de muzică, unde va lucra până la pensionare, în 1981. Încă elev, debutează cu versuri în 1934, la ziarul „Zorile Romanațului”. Literatura lui va ilustra un oportunism imperturbabil, angajat publicistic și editorial în trena tuturor regimurilor politice: legionarism, dejism, ceaușism. Prima carte a lui P., Cartea rănilor, apărută în 1946, este prezentată de Editura Casa Școalelor ca o expresie a unui „lirism realist și progresist”, iar autorul drept
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
lui Lovinescu și a notelor zilnice camilpetresciene, făcută de Florica Ichim) -, relație al cărei moment polemic culminant este reprezentat de apariția, ca răspuns la portretul acid făcut scriitorului în memorialul lovinescian din 1932, a pamfletului Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile (publicat inițial în mai multe numere ale „României literare” din 1932). Revenit în București (1922), după ce fusese primit, la 1 noiembrie 1921, în Societatea Scriitorilor Români, P. își începe colaborarea la „Revista vremii”, care va dura până în 1924. Debutase editorial
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
tari (Nebunia lui Andrei Pietraru), București, 1925; Mitică Popescu, București, 1928; Substanțialism, București, 1928; Teatru, București, 1929; Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, I-II, București, 1930; Danton, București, 1931; Transcendentalia, București, 1931; Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, București, 1933; Patul lui Procust, I-II, București, 1933; ed.2, I, București, 1933; Rapid-Constantinopol-Bioram. Simplu itinerar pentru uzul bucureștenilor, București, 1933; Teze și antiteze, București, 1936; ed. îngr. și pref. Aurel Petrescu, București, 1971; Modalitatea estetică a teatrului, București
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Alex. Ștefănescu, Camil Petrescu, RL, 1994, 15; Mihai Zamfir, Demolator și constructor, RL, 1994, 15; Geo Șerban, Alte zile din romanul războiului, RL, 1994, 15; Barbu Cioculescu, Un centenar discontinuu, RL, 1994, 15; Gheorghe Grigurcu, Camil Petrescu sub zodia contradicției imperturbabile, RL, 1994, 15; Eugen Simion, Un martir al lucidității, CC, 1994, 4-5; Irina Petraș, „Neted ca moartea”, ST, 1994, 4-5; C. Trandafir, Pluralitatea perspectivelor, ST, 1994, 4-5; Gheorghe Glodeanu, Poetica autenticității, ST, 1994, 4-5; Liviu Petrescu, Camil Petrescu și poezia
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
supune la „tortura” îndoielilor și a geloziei, urmate de jalea „despărțirii”. Sunt trăiri ce induc, pe alocuri, o cadență de romanță („Iubita mea, îți mai aduci aminte?”). Înduioșări, tânjiri, efuziuni, toate exprimă o stare emoțională ce se sustrage rigorilor lirismului imperturbabil, izvorând din ceea ce poetul însuși numește „inima mea caldă”. Numai atunci când, aidoma parnasienilor, își vede iubita înveșnicită prin grația cuvântului sculptat cu scumpătate, P., cel care se iluzionează a sfida timpul, se regăsește în zona poeziei din care și-a
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
prima dată de bunăvoie un ziar, și în genere să citească din proprie inițiativă), eroii comunicării publice au fost „moderatorul” logoreic care ocupă microfonul și ecranul, precum și opusul său țâfnos, zidit în tăceri posace - unica lui elocvență -, ambii urmându-și imperturbabil „desfășurătorul”, obsedați să atingă cote maxime de audiență prin cele mai „pragmatice” abateri de la toate regulile jocului - minciună și corupție, populism și manipulare, agresivitate zoologică și mitocănie -, coborând chiar sub nivelul conversațiilor fără pretenții între persoane mediu înzestrate. În mod
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
le prescrie un regim foarte sever!... Bunger, vulpoiule, de ce nu rîzi? Știi bine, scumpule, că ești o canalie veselă!... Dar continuă, băiete, aș prefera să mor de mîna ta decît să fiu salvat de oricare altul! Ă Căpitanul meu - urmă imperturbabilul și solemnul Bunger, adresîndu-i-se lui Ahab, cu o mică plecăciune - căpitanul meu e glumeț cîteodată, cred c-ați băgat de seamă și dumneavoastră, da și debitează multe vorbe de duh. Dar aș vrea să spun, en passant, cum zic franțujii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de un articol foarte lung, extrem de bine informat, dar care nu lasă nici o șansă doctrinei palamite. Câteodată, tonul lui Jugie capătă accente pamfletare. Atunci când descrie isprăvile intelectuale ale favoriților săi, el nu-și poate camufla aroganța: „Cu sângele său rece imperturbabil și cu mână foarte sigură, Prochoros plimbă spada dialecticii aristotelice și tomiste pe rana palamită, dând astfel cep buboiului de ipocrizie” (col. 1805). El critică mai cu seamă inconsecvența Bisericii ortodoxe. Conform poziției sale, rușii ar fi respins palamismul Începând
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
uitase la ceasul de mână lăsat pe masă, poate, și la ea, dacă doarme întradevăr. Somnul o cuprinsese din nou. Areea visa, apoi se trezi brusc. O pupă pe mătușa și ieși în grădina fermecătoare, unde cântau într-o ritmicitate imperturbabilă turturelele. În mijlocul grădinii se înălța o vază uriașă, sculptată din piatră, cuprinsă în brațele sălbatice ale unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana luminozitatea unei prințese. Grădina se scufundă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
chiar și legiunile, cum a fost de curând, cu ocazia evenimentelor din Pannonia. Șeful cancelariei imperiale îl cunoaște de ani buni pe împărat, știe când poate insista și când trebuie să renunțe. Îl cântărește așadar iute din priviri și răspunde imperturbabil: Este o modalitate artificială de a reduce cheltuielile militare, care nu degrevează bugetul, din contră. Sprâncenele jumulite ale principelui se adună a încruntare. Murmură îndârjit: — Armata este acum o forță stabilă și oamenii au dreptul la o pensie după douăzeci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiecare câte un milion de sesterți. — Un milion?! suflă Augustus uluit. Face un efort și se stăpânește. Încearcă să bagatelizeze: — Bine, bine, dar e vorba doar de câțiva oameni. Ți-i număr pe degetele de la o mână. Libertul imperial continuă imperturbabil: — Celelalte poziții senatoriale ... — Gata, gata, se impacientează Augustus. — Prefectul Egiptului ... Am zis, gata! zbiară iritat împăratul. Se întoarce agitat și apucă de pe lădița din spatele său un castronaș de lut. Îl așază în poală și, ostentativ, se pune să ronțăie zgomotos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de cai și jocuri de vânătoare... — Da, încuviințează cu umilință libertul. Evident pregătim și o vânătoare. Își înăbușă un oftat. Un spectacol extrem de îndrăgit de po pulația Romei și extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
succes! Îi vine să sară în sus de bucurie. De ce era așa de mâhnită înainte? — Nu mă deranjează că există păreri divergente despre mine... — Divergența de opinii aduce faima, șușotește încet Antonia. Vipsania încuviințează cu gravitate. — Cine nu știe, continuă imperturbabil tânărul, că în toate vremurile poezia ușoară s-a bucurat de atenția unor oameni foarte învățați și foarte serioși... Își schimonosește chipul ca și cum s-ar căzni să găsească urmă torul epitet. Se luminează brusc și-i dă drumul: Și foarte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
armură, păstrând doar platoșa și lăsând tot restul în carul lui Kayuk. Mandzuk, scutierul fidel, de acum trecut de șaizeci de ani, care îl însoțea totdeauna în luptă, aștepta mai departe, lângă o veche spălătorie. îndesat și puternic, sever și imperturbabil, ținea stindardul clanului lui Balamber - un taur negru pe un câmp verde - și privea, fără a face comentarii, satul în flăcări; chipul său împietrit, străbătut de cicatrici adânci, nu trăda nici cea mai vagă expresie. în realitate, Mandzuk era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alta!) Cât despre asemănare! Sunt înalt ca și Adela, încolo... Eu sunt "brun, ochii negri, nasul potrivit", întocmai ca în pașaport. Un singur lucru n-a greșit doamna Sabi-na: "dragă tare". Deducție, intuiție, observație directă?... Adela era stânjenită. Haim Duvid, imperturbabil, îndrepta ceasornicul. Dar doamna Sabina revărsa atâta suflet cald, că eu, cel puțin, nu aveam nevoia nici celei mai mici sforțări ca s-o tolerez. Când am ieșit, Adela zâmbea cu înțeles: "Am să-i pun venin la inimă coanei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Sentimentul unui mai lung timp disponibil și calmul după-amiezii pe sfârșite erau condiții prielnice pentru divagări sentimentale. Un incident din liceu, amintit de Timotin, deschise capitolul amintirilor din viața de școală. Profesorul de grecește, tip original și întotdeauna băut, care, imperturbabil și nedezmințit o singură dată, striga la catalog "Bolohan" în loc de Balaban, "Dihanie" în loc de Divani, "Rus oof! vițiu" în loc de Rusovici, și așa de la A până la Z, afară de unul cu breton pomădat pe frunte, pe care-l numea Marița de la Morile de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu trebuie să las amprente. L-am apucat de țeavă cu un colț de ziar și l-am tras, prudent, spre mine. Împreună cu pistolul fusese Înfășurat și un obiect mic, ca un nasture argintiu. Insigna! — Aaa! Deci așa! Ea rămase imperturbabilă, iar eu mă dădeam de ceasul morții. Pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de femeie e asta? Pe ce lume trăiește? — Știai? E un revolver Browning cu șase gloanțe. — E doar o jucărie. — Jucărie? — Priviți! Țeava e Înfundată. După ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
apropierea unui bufet din Las Planas și nu simțise nimic, poate doar ceva din plistiseala mortăciunilor. Garda Civilă, anunțată de angajatul localului, care auzise Împușcătura, Îl găsise pe băiat așezat pe un pietroi, ținînd pușca În poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de plîns, gardienii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la o teză de Matematici. A deschis ușa încet și... deodată a încremenit, mustăcind uimit și enervat. S-a uitat sever la profesor, acesta stătea pe catedră liniștit și privea pe deasupra băncilor. A mai privit încă o dată la elevii care, imperturbabili, își vedeau de lucrare înainte: deschideau niște cărți ce le aveau pe masă, se uitau în ele pe îndelete, apoi scriau în caietele de teză. Asta era prea mult! Subdirectorul nu se mai putu abține în fața acestei impasibilități a profesorului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am îndreptat privirea spre profesor. Zîmbea! ― Hai, domnule, "Vox populi, vox Dei!" ― Pe domnii profesori, nu vă supărați, dar nu pot, sau mai bine-zis nu mi-am permis să-i imit... încercai eu să mă eschivez. ― Cum? ― ...decât, continuai eu, imperturbabil, în fața colegilor... ― Aha! Și-n fața mea, de ce nu? ― Nu vă supărați, dar dacă se aude ceva la Cancelarie, vă închipuiți că numai bine n-o să-mi meargă! ― Cine ar putea să spună la Cancelarie? ― Mă iertați... dar în nici un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
indigeste... Fără să vrea, profesorul, plescăi, probabil la amintirea vreunui pilaf gras de raci, dar nu mă întrerupse, curios să vadă până unde va merge nerușinarea ignoranței mele în materie. ― Cea mai bună parte de mâncat la rac, continuai eu imperturbabil, este gâtul racului, pentru că este cărnos și n-are oase cum are peștele! ― Cum ziseși? sări ca ars profesorul. Care e partea cea mai bună de mîncat? ― Gâtul racului, don' profesor! ― Bine, domnule, dar dumneata habar n-ai de rac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
număr, ajutîn-du-mă de arătătorul dreptei: ― Cea dintâi, la Câmpulung... ― Așa, aprobă profesorul... Apoi? ― Apoi știu că a fost schimbată la Curtea de Argeș, unde mergem acum, dar nu știu care voievod anume a făcut această schimbare... ― Să lăsam amănuntele. Apoi? ― Apoi, îl imitai eu, imperturbabil, apoi, Târgoviște... și apoi... București! ― Deci patru! ținu el să precizeze ― Vezi ce bine știe la... Aritmetică?! se auzi admirativ glasul lui Dragu. ― Cine a-ndrăznit? strigă profesorul iritat la culme. ― Eu, don' suplinitor!... Ziceam de Băjenaru, că a ținut bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ai dedesubt pămîntul pe care pășești, deasupra cerul la care n-ai cum s-ajungi, cînd, în orice parte ai lua-o, linia orizontului ar da fermitate solului, iar mersul Soarelui, al Lunii și al stelelor ar părea să urmeze imperturbabil mișcări circulare în jurul temeiului vieții tale, nu ai considera că există un "jos" și un "sus" extrem de diferite? - La un nivel minim de cunoștințe, poate... - Și dacă vînezi, pescuiești ori îți ari terenul, cu siguranță te-ai gîndi că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și la dreapta. Îl văd că tace. Schimbă iar, neturburat, culorile. ― Dumneavoastră, îmi spune el cam tare, așa cum faci când trebuie să dăscălești părintește
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mâna pe telefon. ― Vasile, zice, la Piața Eminescu... Și spune acelui Vasile despre ce e vorba. Îl văd că închide telefonul. Nu prea era entuziasmat. Acel Vasile îl contrazisese, aveam dreptate eu, conducătorul auto. Îl văd că schimbă iar culorile, imperturbabil. Iar eu aveam treabă și simțeam cum ceva nou, o agresivitate împinsă până la limite începea să-mi turbure.: mintea. Dar nu împotriva lui, ci a celuilalt, civilul, care dispăruse. ― Poftiți actele, zise milițianul binevoitor. ― Bine, zic, dar cine era ăla
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]