857 matches
-
fost mai întâi la Argeș, la mormântul suveranilor români, cărora, în viață, nici nu demnase să le întoarcă vizita. Acolo i-a făcut onorurile d. Tzigara-Samurcaș, care primi ca răsplată un ac de cravată cu cifra imperială, arătată cu mândrie impiegaților săi de la poliție. Apoi, nerăspunzându-i-se de siguranța Capitalei, ilustrul oaspete dormi la gară în vagon, fiul său singur vizită Capitala sa prezumtivă. Din București la Giurgiu, de acolo la Cernavodă, unde, întâlnind pe Ferdinand al Bulgariei cu Boris
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
un mesagiu de la Vintilă, îndem nând-o de a pleca cât de repede în Moldova. Agentul care veni să mă ia - căci refuzasem de a merge după el pe jos la poliție - era un monstru ca mai toată colecția lor de impiegați secreți; a in trat în casă îmbrâncind servitoarea și manifestându-și tare mi rarea că nu ne luaseră lămpile din fiecare birou și suspensiunea de la scară. După mai multe răspunsuri scurte și categorice care-l potoliră puțin, plecarăm. Ajungând la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
D-tru Călin Caster, 1 subșef birou contabil Virgil Goian, 3 impegați, 1 camerier, 1 administrator șef Gheorghe Dochița. Servciul agrcol avea 6 funcționari: 1 director N.P.Năstase, 1 subdirector Eftimie Coșciug, 1 controlor Gh.A.Botez, 1 arhivar Gh.Sabovici, impiegat Maria Cucu și V.Acatrinei. Serviciul sanitar veterinar județean cu 1 medic veterinar Gh.Tanea, 1 secretar Haret pălimaru, un medic primar Dorohoi Nădejde, și circumscripția veterinară Dorohoi cu 1 medic veterinar, Luiz Ferdinand și 1 agent Ioan Vasilescu. Administrația
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
de Poliție Cernăuți, în care a fost integrată și Poliția Dorohoi, cu detașamentele de la Mihăileni, Darabani, Herța și Săveni. Personalul Poliției Dorohoi era compus doar din 18 persoane, dintre care 6 comisari, 5 agenți de poliție, un registrator arhivă, un impiegat, un dactilograf, două diuriste, doi telefoniști. Prin ordinul circular nr.19 din 19 august 1941, s-au înființat formațiunile teritoriale de jandarmi Cernăuți, Storijineș, Hotin, care fiind din teritoriile foste sub ocupația sovietică, intrau în raza Legiunilor de jandarmi Rădăuți
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
jovialității. Era un tip spontan, malițios, de poante repezi, cu rîs scurt, supravegheat. Un „puncheur” îndemînatic, elegant. Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară la cea comportamentală. înainte de facultate fusese impiegat de mișcare în gara din satul natal. își păstrase conduita profesională, care cere exactitate și fermitate. Amiciția cu el se oprea la lucrurile vizibile. Apropiat, era în același timp și misterios. I-am respectat discreția, astfel că nici azi n-
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ca discursul să-l recomande, hainele și gesticulația o fac. Este vorba de un dandy de mahala, emfatic și limbut, care se comportă ca și cum s-ar adresa deopotrivă unei instanțe și unui auditoriu. Caragiale subliniază „aerul și manierele de mic impiegat” ale personajului, prin urmare un funcționar de rang mărunt. Eleganța, chiar dacă venită pe un fond de penurie, reclamă însă aspirațional un model, pe cel al dandy-ului, înarmat cu „mănuși ; țilindru ; floare-n piept ; baston subțire”. De obicei, trecem cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca orator. Rică Venturiano își recuperează dignitatea prin discurs în fața unui public captiv și Lache își desfășoară asaltul polemic în berării cu un public format din impiegați ca și el, asemeni agitatorilor comuniști în perioada revolu- ționară. Ambele ispostaze reflectă două tipuri de deformare, unul în registrul utopiei, celălalt în registrul distopiei. Dacă încetăm să vedem în personaj doar rezultatul unui accident, el face posibilă ca multe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a pedepsei capitale. Care este rațiunea acestui gest sau cum putem rezolva acest paradox ? Ima- ginea publică a lui Lache apare deopotrivă ca fiind aceea a unui bonom și a unui radical. Cum pot coexista cele două dimensiuni în acest impiegat ? Lache împărtășește cu Nae din Situațiunea același sentiment al unei somații dramatice, a unei necesități imperioase de a denunța scan- dalul, de sublinia catastroficul „situațiunii”. Toți acești funcționari în ebuliție constituie o sursă de comic pe care Caragiale știe să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu care se dăruia vieții și tinereții. Am condus-o de câteva ori până acasă, în cartierul Aurora din spatele grădinii Copou. Avea niște părinți simpatici, primitori, care-și vedeau de ale lor cu seriozitate, cinste și bună înțelegere. Tatăl era impiegat de mișcare CFR, mama gospodină. Mai avea o soră mai mare, studentă la medicină, una din frumoasele târgului, și o bunică din partea mamei. Străbunica din partea tatălui venise în Moldova cu un secol în urmă de prin zona Veneției, se căsătorise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai încăpea de bunicu. și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pierdut în noianul de nevoi al familiei. și era iarnă grea peste măsură iar drumurile scurte se lungeau, ca nevoia împinsă la necaz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să amâne drumul spre Galați până la trecerea nopții și speranța unei ninsori ceva mai blânde. Călătorii, puțini de altfel, s-au scoborât găsindu-și gazde prin sat. Totul părea la locul lui, mai puțin mișcarea din vagon în vagon a impiegatului de Ianca. și mișcarea și-a găsit rostul: pe o banchetă, chincit ca să adune căldura propriilor mădulare, un om. - Păreți a fi preot, domnule. - Cu voia Domnului slujbaș dăruit, da. - și de ce n-ați plecat? Vă găseați găzduire undeva, la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vă găseați găzduire undeva, la vreo familie. E frig și-i greu singur. - Nu, domnule, nu suntem singuri niciodată. Dumnezeu ne este mereu alături. - Așa-i, părinte dar nu vă supărați dacă vă invit să mergeți în cancelaria mea de impiegat. - Bine, fiule. Așa să fie. Domnul cu noi. și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cont nici de martori nici de dreptate. În comună, în afara de cîrciuma lui Demirov mai era cârciuma lui Diacov, unde sâmbăta ne duceam la el la crama din vie. Beam, mâncam și stăteam la taclale. Mergeau preotul, notarul, învățătorii bărbați, impiegați de mișcare și alți salariați. Popa pleca pe la 12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de școală și a lui Verbanov, jos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
e pe câmp, țăranul e pe câmp, ura, drăguța mea, țăranul e pe câmp! El are o nevastă..., nevasta un copil..., copilul o dădacă..." Și soția mea avea un tată, nu țăran, ci funcționar și nu lucra pe câmp, era impiegat de mișcare la CFR! Îl chema George Predescu, provenea dintr-o familie cu mai mulți copii, un frate de al său fiind botezat Gheorghe. În "drumul spre Roma", această apropiere a lui George Predescu de Gheorghe Predescu, aidoma încurcăturilor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
materialele existente la dosar, precum și din relatările lui Alin Săvescu, rezultă că socrul său se numește Predescu George (nu Gheorghe), este născut la... și nu la..., a lucrat la CFR, începându-și cariera ca telegrafist și ieșind la pensie ca impiegat de mișcare. Din aceleași surse mai rezulta că... nu a lucrat în poliție și nu a desfășurat activitate politică în trecut. Având în vedere datele comunicate de unitatea dvs., precum și faptul că unele aspecte sunt controversate necesitând măsuri pentru aprofundarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cadre de la Reg. CFR Iași, s-a stabilit că numitul, născut la... în Iași, fiul lui... și..., a lucrat la Regionala CFR Iași din 15.10.1923, la Bir. central telegrafic Iași, în calitate de copist auxiliar, apoi telegrafist, revizor de ace, impiegat de mișcare... până la 1 octombrie 1964, când a ieșit la pensie pentru limită de vârstă. În evidențele noastre, cel în cauză nu este cunoscut. În evidențele BID figurează un anume Predescu Gheorghe, născut la..., în Iași, fiul lui... și..., fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
M-am dus la gară deci, cu plăcere, am așteptat misterioasele personaje satanice, mai mult curios decât înfricoșat. Până a sosit acceleratul mi-am regăsit starea specială de așteptare. Acceleratul a sosit la timp, oprindu-se la locul menționat. În afară de impiegat și de mine, nu mai aștepta nimeni. Peronul era gol, pustiu, foarte potrivit pentru o întâmplare misterioasă, cu un atentat, așa cum fusesem prevenit. Oricând se putea petrece un eveniment, să se declanșeze o rafală de mitralieră, să fiu răpit, dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rafinat? Cum să preamărești jertfa Crucii și să nu știi să renunți la un superfluu, precum o țigară?». Și apoi nu se teme să puncteze tot mai sus, vorbind cu curaj despre Curia romană... «de îmburghezirea lor, de mentalitatea unor impiegați de carieră care nu se mai preocupă de ministerul sacerdotal. E cert că situația Cetății eterne nu e proporționată între exuberanța numerică a clerului și a religioșilor, și deficiența de prezență din alte ambiente...». Înaintea ochilor lui don Calabria e
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de război, după o lungă perioadă de îndoială asupra putinții reîntoarcerii fratelui său, căruia i-a luat averea, înnebunește când aces-ta apare. Compoziția atât de înveselitoare pentru mulți Două loturi e de fapt o serioasă dramă. D. Lefter Popescu, umil impiegat strivit de mediocritatea existenței, a câștigat loturile cele mari la două loterii. Însă a rătăcit biletele. Cercetările pentru descoperirea loturilor, făgăduielile și umilințele d-lui Lefter sunt etape savante ale disperării. Surescitarea atinge faza mâniei teatrale când eroul află că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi poet ca Sadoveanu, Brătescu-Voinești ocupă în literatura română un loc remarcabil prin originalitatea indiscutabilă a duioșiei lui. I. A. BASSARABESCU Romantismul provincial se exemplifică în redusa activitate nuvelistică a lui Ioan Al. Bassarabescu (*1871), prin eroi cu existență mediocră, impiegați p.t.t., șefi de stație, văduve dând camere mobilate, oameni în fine care nu suferă fiindcă nu doresc și nici nu bănuiesc o existență deosebită de a lor. Problema fericirii este rezolvată de Domițian prin obținerea postului de telegrafist, Cănuță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Gh. Dem.), venit din Oltenia și numit apoi Tudor Olteanul. Primele clase le face la o școală bisericească din București, unde urmează apoi Gimnaziul „Gh. Lazăr” și Liceul „Matei Basarab”. Trece examenele de bacalaureat în 1868, când va fi angajat impiegat la Departamentul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1869 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene, unde studiază limbile clasice și istoria literaturii române. Cu o bursă pleacă, pentru desăvârșirea studiilor, la Paris (1875-1877). Aici își îmbogățește
TEODORESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290140_a_291469]
-
vrei să fii?” „Vreau orice!” „Dar să-ți vezi de treabă!” Și m-o angajat, și acolo am rămas până la ziua pensionării, la Întreprindere... Ce-ați lucrat acolo? Am lucrat de toate. Am fost cap de linie, așa se chema, impiegat. După vreo săptămână, m-a chemat sus, la regională, cum se zice. Că nu prea erau cu studii, decât unul singur, contabilul-șef, cu care-s prieten și azi. Am lucrat de toate. Era Întreprinderea de Transporturi Auto, regionala Întinsă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
octombrie a venit și ea la Iași. Avea o soră mai mare acolo, care locuia în spatele Copoului, într-un bloc cu poetul Adi Cusin. Discutînd, am înțeles că vrea să se mărite. A făcut-o în anul următor cu un impiegat din Dolhasca. În Dolhasca, nod de cale ferată, trenurile stau mai mult decît în alte gări. La trecerile mele pe-acolo, am sperat, nu o dată, s-o zăresc pe peron, singură sau alături de soț. Poate că a fost, dar n-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
împacă defel cu disciplina militară - recalcitrant, bățos, el este ba încarcerat, ba mutat disciplinar -, se reangajează la sfârșitul stagiului ca sergent-instructor. Dar își leapădă curând și straiele ostășești, intrând slujbaș la Oficiul de poduri și șosele din Bistrița sau ca „impiegat” la un tribunal. Cum provincia i se pare prea constrângătoare pentru aspirațiile pe care le nutrește, se decide să descindă în București. Prozele lui trezesc imediat interesul - în primul rând al lui Camil Petrescu -, iar pamfletele, de o violență ieșită
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
în „soluția” visului. Un personaj cu totul aparte se dovedește Ioasaf, înțeleptul locului, purtător de cuvânt al ancestralului, oarecum înrudit cu eroii sadovenieni sau voiculescieni. Piesa, nereprezentată în epocă, i-a adus dramaturgului, la recomandarea lui Petru Comarnescu, angajarea ca impiegat la Direcția Generală a Teatrelor (1946), de unde va fi concediat doi ani mai târziu de oficialitatea comunistă, în urma participării la o șezătoare literară organizată de ziarul „Dreptatea” și de Partidul Național Țărănesc. Alături de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Dinu Pillat, Constant
CHIHAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]