25,072 matches
-
lucru nu se vede deloc. Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici literare întinse pe pagini întregi de reviste care descriu poezia fără a o și supune unui examen critic riguros îți lasă impresia că poezia bună se întinde din volum în volum, de la poet la poet, fără grade, fără diferențe valorice. Altfel se ajunge la validarea a sute de cărți de poezie pe an între care cele cu adevărat interesante se rătăcesc în
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
mai largă, țin să remarc faptul că odată zona sexualității detabuizată (lexical vorbind), poeții (în special) au supralicitat-o în așa măsură și atât de prost încât riscă să o facă indezirabilă. Limbajul frust a sedus pe mulți și am impresia că mulți poeți chiar cred că prin a pune pulă sau muie în poem reușesc un vers puternic. Cred că a scrie folosind limbajul sexual frust ar trebui să fie - de la sine - apanajul unui număr restrâns de poeți. Nu trebuie
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
inclusiv a poeziei, prin orice procedeu: „tu ești atât de frumoasă / încât / azi e joi / iar mâine / o să fie / marți"(tu - întotdeauna...) sau „cerșeam de băut / cerșeam de fumat / cerșeam de futut / deasupra: / cerul pizdărit de stele"(între vechea cazemată) Impresia e de respirație lirică prea scurtă (multe poeme sunt umplute), redundanță, teribilisme de tot soiul livrate drept frenezie, versuri inutile (precum cele de mai sus) sau chinuit suprarealiste, deja-vu-uri cu toptanul și, în general, kitch-uri textualiste străvezii din care ne
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
găsește Vianu, un "intelectualist și estet". Referințele cele mai numeroase se fac la Creangă și Sadoveanu, deși O. Botez se gîndise din prima clipă la Odobescu. În toate acestea se simte o bună doză de exagerare. Proaspătul descoperit dă interbelicilor impresia că e o revelație. Exagerările vor fi prezente chiar și după ce voga scriitorului trecuse. În Istoria lui, I. Negoițescu va fi de părere că este în limba lui Hogaș o "lavă fumegîndă, strălucitoare, luxuriantă" care ne-ar duce cu gîndul
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
Tăzlăuanu scrie, cu o luciditate dramatică, despre starea de lucruri din Republica Moldova, corectând o observație făcută cândva de Emil Cioran: Într-o scrisoare de tinerețe, Cioran, care șezuse câteva săptămâni în Moldova (de dincolo de Prut), numea această provincie, pe măsura impresiei pe care i-a lăsat-o, un paradis al neurasteniei. Dacă marele sceptic ar fi avut ocazia să cunoască splendorile urâtului basarabean, l-ar fi asociat probabil unui infern al uitări, al neștirii și al șubredelor începuturi niciodată finalizate." l
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
propune o metodă riguroasă de abordare a magicului voiculescian (având drept punct de plecare teoria blagiană despre mit și magie din Trilogia valorilor), care pornește de la "banca de informații" a filologului de profesie. Caracteristica din urmă, însă, este și sursa impresiei despre care vorbeam mai sus: prea mult din profesorul de română transpare din rândurile cărții și prea puțin din criticul literar a cărui voce originală ne-am aștepta să o auzim. Disocierea între cele două categorii vine, după cum știți, de la
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
multe cazuri, ca diminuare a tensiunii creatoare, insuficiență intelectuală sau imaturitate afectivă. Ceea ce e considerat un stil nou se naște fie prin parazitarea, caricaturizarea ori radicalizarea unuia mai vechi, fie prin amestecul iresponsabil de ingrediente cât mai incompatibile, de unde și impresia de kitsch. Relevant este faptul că, întrebați ce vor să exprime prin arta lor, majoritatea nu știu ce vor să exprime. Pe noi înșine, desigur!", dar ce anume din noi înșine și de ce am făcut-o așa, nu mai contează. "Numai Încuiații
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
continuarea textului prin care Statele Unite ale Americii și-au proclamat independența față de Anglia în 1776. O declarație de independență intelectuală a fost considerat și eseul "Încrederea în sine." Apariția unui al doilea volum, Eseuri, seria a doua (1844), a întărit impresia că, prin Emerson, țara nouă se împlinea ca viață spirituală. De aici și importanța acestor scrieri în comparație cu ce a urmat, versuri și proză, cu toate că opera sa de poet este, în multe privințe, deschizătoare de drum, iar unele din eseuri trezesc
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
decenii. S-a putut constata că o bună parte din eseurile sale au ajuns la forma actuală în cursul unui proces cu mai multe faze: mai întîi, însemnarea din jurnal menită să capteze o reflecție sau o stare sufletească, o impresie de lectură însoțită adesea de un citat, apoi conceperea și redactarea textului cînd rescrie frînturi din ceea ce notase cu ani în urmă. Re-scrierea nu s-a oprit aici pentru că în Eseuri a reluat o serie din conferințele ținute în numeroase
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
putere asemănătoare, căci dacă Poetul "reprezintă omul complet printre oameni incompleți", nici omului nu-i este închisă calea spre plenitudine. Tonul extatic folosit de Emerson ori de cîte ori proslăvește omul, apropiindu-l de Dumnezeu, a făcut, se știe, o impresie puternică asupra lui Nietzsche care, de altfel, îi va continua cu aplomb ideea, în defavoarea divinității. În ce-i privește pe americani, lor le-a mers la inimă îndemnul " Încrede-te în tine însuți" repetat ca un refren nu numai în
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
un aspect al comicului literaturii mediocre, se pare nescontat de critic, însă care transpare în mod obiectiv din cartea d-sale. Ne referim la relația dintre productul literar și numele care-l semnează. Se confirmă în felul acesta o veche impresie a noastră că nu orice nume e demn de-a accede la creație, că există nume refuzate din start unei împliniri într-o sferă elevată. Evident, nume predestinate derizoriului, precum un soi de fatalitate onomastică, prin însuși efectul lor acustic
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
din ele autorul trage apa". Un Florin Țupu "nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil". Un Eugen Cioclea face - cum altminteri? - figură de... cioclu: " Citind versurile lui Eugen Cioclea ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat în negru, de a juca șotron pe stradă, alături de copii". Să fie doar simple întîmplări cu sensul... înainte? {i ce să mai zicem de numele unui lipsit de har, Solo
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins bărbos aducînd din ce în ce mai mult a Marx-Engels, reactualizat pe un post de televiziune emițînd (totuși) în mileniul al III-lea, îmi provoacă impresia teribilă că particip, o clipă, la un coșmar petrecut într-un muzeu gen "Grigore Antipa", printre dinozauri și alți reptilieni preistorici Pînă la comutarea tastei telecomenzii, parcă hipnotizat, întîrzii mai mult decît aș vrea, ascultînd frînturi din răspunsurile vituperante ale
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
în care toți avem cîte ceva de ascuns, nimeni nu-și face iluzia că declarațiile de avere ale demnitarilor sînt foarte exacte. Vînat de impozite, obsedat de cheltuielile curente, românul obișnuit e atît de preocupat să dribleze statul, încît are impresia că demnitarul are și el de-a face cu aceeași unitate de măsură. Amărîtul care nu-și plătește întreținerea la bloc se simte mai bine cînd vede că demnitarul își declară o avere modică, uneori insignifiantă în raport cu funcția sa. Demnitatea
O mie și una de declarații de avere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13887_a_15212]
-
aspect care pretează scriitura lui Weininger la acest mod de utilizare: un bizar ton de popularizator pe care îl putem detecta uneori chiar și în trimiterile sale cele mai savante. Fără să-mi pot explica pe de-a-ntregul de unde această impresie, îmi pare evidentă o anume apetență vieneză pentru observația comună sau pentru înțelepciunea colectivă, poate aceeași care îl motiva pe Freud în Interpretarea viselor (1899) să-și justifice unele dintre premisele sale prin interpretări populare. S-a remarcat, altminteri, că
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
e ceva ce-mi lipsește. Pe urmă, m-am învățat să-ți scriu mai des și nu m-aș mira să-ți scriu de 3-4 ori pe zi. Si-i absurd, aș putea să scriu și să păstrez, dar am impresia că gîndul meu n-ajunge destul de iute la tine." Trebuie să vă spun că Grigri era un om cu totul special în tot ce făcea; un excesiv. - Am auzit asta. - Ei bine, având o extraordinară atenție distributivă, în timpul examenelor, când
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
timpul - matematica a fost marea pasiune a vieții lui - și fredona tot timpul în casă, un fel de mormăială - asta însemna că gândea la probleme de matematică. Nu stătea la masă, ci culcat, cu capul sprijinit în mâna dreaptă. Aveai impresia că nu face nimic. La noi în casă nici nu se vorbea decât la ora mesei, când venea și povestea tot ce i se întâmpla. Vorbea cu multă lume la telefon și, evident, primea pe mulți acasă, elevi, gazetari; mai
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
Poți să rămâi mut auzind așa ceva. - Poate că, într-adevăr, popularitatea l-a salvat. - Cu siguranță. - Cum vă explicați faptul că reușea să facă matematica agreabilă și unor neinițiați? - Avea talentul extraordinar de a vorbi foarte clar încât îți dădea impresia că înțelegi totul. Spun asta din proprie experiență. La un moment dat a început să țină niște cursuri de Informatică la care m-am dus și eu. Ei bine, deși n-aveam nici o legătură cu materia respectivă, plecam de acolo
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
lăsată la o parte Robinson Crusoe, romanul lui Defoe, e un reper ce apare constant în carte, apoi jurnalele ori relatările de călătorie sau articolele din enciclopediile iluministe. Documentația folosită e impresionantă, ea înseamnă informație de adînc detaliu ce dă impresia epuizării tuturor surselor. O componentă importantă a studiului o formează imaginea; sînt numeroase reproducerile din interiorul cărții, ochiul nu poate rămîne indiferent la acestea, la atrocitățile zugrăvite în gravurile și picturile cu canibali în secolele XVI XVIII, textul se citește
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
asigura subzistența, joacă la teatrul din Cracovia, colaborează la radio, face figurație în filme, printre care "Generație" de Andrzej Wajda. În 1954 devine cel mai tînăr elev al prestigioasei școli de cinema de la Lodz. "În perioada studiilor aveam tot timpul impresia că îmi pierd vremea de pomană", se confesa Polanski studenților de la UNATC. "Abia mai apoi mi-am dat seama ce utili au fost acei cinci ani. Nu atît cursurile, cît atmosfera de acolo, schimbul de opinii cu profesorii, discuțiile cu
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
la nici un liman, în ciuda nenumăratelor proiecte, spectacole, rezidențe, ateliere, platforme și festivaluri. Toate acestea sînt organizate de cele mai multe ori din resurse personale și cu eforturi uriașe, care n-au cum să continue la infinit. Acestea creează iluzia normalității și lasă impresia că dansul contemporan este unul dintre cele mai dinamice fenomene culturale în România, însă în spatele acestei aparențe se află o mînă de oameni, aceiași de fiecare dată, cei cîțiva reprezentanți independenți ai tinerelor generații. Deși consider că nu trebuie să
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
dragoste sau cu ură. Seamănă uneori cu un mulaj. Nu sînt convins că e totdeauna capabilă să se țină la distanță: se lasă deseori fascinată ori respinsă. De aceea e bine să nu uităm că actul critic se bazează pe impresii în mult mai mare măsură decît i-ar fi îngăduit unui cercetător din alte științe. Judecata critică e impresionistă prin chiar natura ei. E "sinceră", autentică, biografică, pe scurt, subiectivă. Impersonalitatea ori obiectivitatea, criticul trebuie să le lase pe seama altora
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
mine. Te-am recunoscut din prima zi, în magazin cînd..." "Mă iubești ori îți place doar să mă fuți?" ( p. 25) Ultima replică a Iuliei se potrivește cam ca nuca în perete cu tonul de pînă atunci al discuției, iar impresia oferită cititorului este una de vulgaritate apăsată. Check Point Charlie este însă mai mult decît o înșiruire de foarte picante experiențe erotice. Este cu adevărat o carte de bilanț pentru un scriitor ( și, lucru care nu trebuie omis, un cunoscut
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
de la evocarea unor maeștri (anul acesta, simpozionul de muzicologie a pus în prim plan figura lui Tiberiu Olah, de curând dispărut dintre noi) până la stimularea creativității tinerilor. Cel puțin privitor la concursurile de compoziție și muzicologie, mi-am confirmat o impresie accentuată pe parcursul prezentului an universitar: există o clară orientare spre subiecte mistice. Din ce în ce mai multe studente ale secției de muzicologie comentează în eseuri sau studii bunăoară aspecte ale recviemului, iar titlurile compozițiilor tinerilor evocă programatic ritualuri folclorice, descântece, psalmi sau anumite
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
neașteptată, excepție. Pe scurt, s-ar zice, o carte a cărei valoare o aduce, odată cu trecerea timpului, suma detaliilor ce compun atmosfera unei epoci care se îndepărtează tot mai mult de noi. Dar lectura atentă a cărții neagă această primă impresie. Nu o carte de amintiri literare, ci o carte de amintiri e volumul lui Nadeau. Întîmplarea, care îl aduce într-o zi din iulie 1945 în biroul directorului de la Combat, Pascal Pia, și îl transformă în cronicar, a vrut ca
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]