647 matches
-
autorii Dicționarului analitic de opere literare (I-IV, 1998-2003). U. e interesată cu precădere de fenomenul optzecist, pe care urmărește să-l supună unei contemplări de „a doua zi”. Cu toate acestea, evită conceptualizările autosuficiente, după cum rămâne imună la tentația impresionismului liricoid sau militant. Dimpotrivă, buna așezare teoretică și deschiderea comparatistă îi permit să demareze, dintr-o perspectivă holistă, situată dincolo de partizanatele generaționiste, o dezbatere privitoare la perspectivele pe termen mediu ale literaturii române actuale. Astfel, Optzecismul și promisiunile postmodernismului se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290383_a_291712]
-
în mod egal nu mai percepe culoarea. De teoria culorilor s-au ocupat toți marii pictori, aducăndu-și aportul lor. Spre exemplu, valorile expresive pe care lea obținut Turner vor influența puternic arta din Europa, situându-se printre ideile precursoare ale impresionismului. Delacroix a fost influențat de Turner și Constable, devenind unul din marii colorițti ai lumii dar și un teoretician de seamă cu toate că nu a lăsat tratate despre teoria culorilor. Are un aport deosebit în domeniul contrastelor complementare, în cel al
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
au contribuit la dezvoltarea teoriei culorilor. De teoria culorilor s-au ocupat toți marii pictori, aducându-și aportul lor. Spre exemplu, valorile expresive pe care le-a obținut Turner vor influența arta din Europa, situându-se printre ideile precursoare ale impresionismului. Delacroix a fost influențat de Turner și Constable, devenind unul dintre marii coloriști ai lumii dar și un teoretician de seamă cu toate că n-a lăsat tratate despre teoria culorilor. Are un aport deosebit în domeniul contrastelor complementarelor, în cel al
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
fresca romanică, ale cărei culori sunt astăzi spălăcite, avea tonuri vii. Începând cu Van Eyck, dezvoltarea modelului și căutarea unor efecte de ecleraj vor deschide în îndelungata perioadă a picturii de umbre, care nu se va încheia decât o dată cu apariția impresionismului. De la portretul olandez la academie și de la aceasta la David și Corot, ținuta unui tablou este mai ales o chestiune de valori. Dar în contextul acestei tradiții, niște coloriști, din când în când, aduc o înseninare: aceștia sunt venețienii și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
David și Corot, ținuta unui tablou este mai ales o chestiune de valori. Dar în contextul acestei tradiții, niște coloriști, din când în când, aduc o înseninare: aceștia sunt venețienii și Rubens, senzualiștii veacului al XVIII-lea și Delacroix. După impresionismul care evadează din umbră, în profitul unor reflexe strălucitoare implicând mai puțin folosirea "tonurilor primare" cât bogăția amestecurilor optice, apar fovismul în Franța și expresionismul în Germania. Amândouă impun aplatul de culoare saturată. Arta secolului al XX-lea se va
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
tente de o considerabilă intensitate luminoasă și colorată. El studiază efectele acestui procedeu și formulează reguli privitoare la degradare, contrast și amestecul optic al culorilor, pregătind instrumentația modernă a picturii. In dorința de a da tentelor compuse o energie sporită, impresionismul elimină de pe paletă orice teruri (ocruri și brunuri), adoptând punctul. Abia neoimpresioniștii, prin evitarea sistematică a oricărui amestec ce poate duce la ruperea unei culori, obțin tente de o maximă intensitate. Această frenezie a intensității fizice a îndepărtat culoarea de
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
De verdictul lor depindea întreaga carieră a mea și încrederea în mine”, afirmă G. Călinescu într-un interviu luat de Profira Sadoveanu. Încă înainte de primul război mondial, cultivând „metoda impresionistă”, criticul nu scăpa prilejul de a face un distinguo între impresionismul diletant al unor publiciști și celălalt, sintetizator, esențializant, organizat: „Divers apreciabil, impresionismul n-are nevoie de un fond bogat sufletesc, de o concepție, de o putere de creație, dar are nevoie de alte însușiri, fără de care nu mai e literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
afirmă G. Călinescu într-un interviu luat de Profira Sadoveanu. Încă înainte de primul război mondial, cultivând „metoda impresionistă”, criticul nu scăpa prilejul de a face un distinguo între impresionismul diletant al unor publiciști și celălalt, sintetizator, esențializant, organizat: „Divers apreciabil, impresionismul n-are nevoie de un fond bogat sufletesc, de o concepție, de o putere de creație, dar are nevoie de alte însușiri, fără de care nu mai e literar. El zugrăvește anume în marginea vieții curgătoare icoane repezi și fugare, jocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
fugare, jocuri de lumină și de umbre; arta de a închide în câteva linii o siluetă hotărâtă; însușiri, de altfel, ale rasei noastre, istețe, vioaie, artistice, fără răbdare și fără adâncime, rasă iubitoare de lumină, de simplificare până la unitate.” Cum impresionismul e „una din expresiile caracteristice ale literaturii franceze”, definiția se întregește cu tușe suplimentare, vizând un climat în care „roiesc sute de cronice, spirituale, șerpuitoare, zâmbitoare și limpezi, trase în marginea unui fapt neînsemnat al vieții, cerând puțină fantezie, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
trase în marginea unui fapt neînsemnat al vieții, cerând puțină fantezie, o cultură întinsă dacă nu și adâncă, un zâmbet muiat într-o lacrimă, un zbor grăbit deasupra lucrurilor mici pentru a se ridica apoi la idei generale”. Totuși, un impresionism integral și absolvit de orice intruziune a vreunei ideologii se dovedește impracticabil. În textele trimise de la Paris „Convorbirilor critice” - medalioane, siluete și figurine „cu evidente intenții de realizare artistică” - se vedeau la tânărul L. influențe, franc recunoscute ulterior, din Émile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
artistic”, fraza înclină spre intelectualizare, ideile generale nemaifiind evitate „ca elemente caduce”, dimpotrivă, articulându-se nu doar pentru a configura o sugestie, ci „și pentru a trezi și o convingere”. Cum apelul la intelectualizare a fost luat drept dogmatism, cum impresionismul însuși a putut fi adoptat de „spirite mai mult sau mai puțin dogmatice” (Faguet și „chiar Taine”) - iată motive de noi precizări metodologice. Față de dogmatisme mai vechi sau contemporane, față de raportarea „la un principiu stabil”, deși „arbitrar” - ca la Brunetière
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
un scop imposibil de atins, nu numai pentru că lumea este indeterminată dar chiar și pentru că subiectivitatea sau amintirile impresioniste despre lume trebuie să fie în alegerea lor subiectivă indeterminate. Așa cum nota Donald Pizer, "în Crumbling Idols Garland folosește termenii de impresionism și de veritism interșanjabil" (Realism and Naturalism 93). Deci adevărul veritismului este legat de subiectivitatea impresiei. În articolul din Scribner's rolul subiectivității este reflectat în "alegerea aleatorie". Așa cum remarca fizicianul Werner Heisenberg, "ceea ce noi observăm nu este natura însăși
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Garland: acest gen se opune totalizării sau concluziilor majore. Totuși, ca element component al dinamicii narative, Patte confirmă de asemenea prezența subiectivității, prin care se încearcă micșorarea distanței dintre aceasta și lumea obiectivată, în stilul lui Hearen, atunci când Patte observă "impresionismul" acestuia în a lui "artă stranie și particulară". Comentariile lui Patte, scrise în 1915, sugerează cât de recunoscătoare a fost Academia Engleză pentru ceea ce a încercat Hearn să facă. Romantismul lui este reflectat prin afirmarea propriei subiectivități, când observă în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Hough, George A., 45, 97 Howard, June, 77, 80, 154, 187, 226, 247 Howe, Irving, 227 Hudson, Frederic, 276 Hugo, Victor: Notre Dame de Paris, 109, 112 Hunt, Theodore, 278 Hyde, Edward, Earl of Clarendon: History of the Rebellion, 149 impresionism, 87 ironie, 80, 246, 310 Irving, Washington, 227, 265, 272, 283 istorie hegeliană, 282 Jane Anger Her Protection for Women, 134 Jefferies, Richard, 69 Jensen, Jay, 45 Johnson, Junior, 253 Johnson, Michael: New Journalism, 321 Johnson, Samuel, 51, 52, 87
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și permite privirii să descopere sensul secund, la Georges Poulet opoziția conștiință - obiect dispare, datorită capacității ființei umane de a le transforma În obiecte mentale, deci de a le subiectiviza. Deși un critic tematic, el ar putea fi Încadrat În impresionismul critic, pentru că metoda sa se fundamentează pe intuiție, pe afect, pe rolul foarte important acordat trăirii personale În comprehensiunea textului literar. G. Poulet se declară adept al criticii subiective, declarând În Conștiința criticii că preferă principiul identificării conștiinței criticului cu
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
reprezintă situația în care un text derivă din altul anterior, prin transformare simplă sau prin imitare (de exemplu, parodia sau pastișa); o arhitextualitatea traduce apartenența unui text la o anumită categorie generică. Un astfel de dispozitiv noțional a limpezit considerabil impresionismul critic în care fuseseră conturate până atunci (1982) conceptele importante din teoria textului. Totuși intertextul este definit de o manieră nu tocmai matematică : "o relație de coprezență între două sau mai multe texte". Dictionnaire d'analyse du discours (Charaudeau et
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semantic-textuală...ceea ce duce, inevitabil, la metafore: textul este un cer, plat și profund, în același timp, infinit (de n-am uita să renunțăm la imaginea bolții intratextuale eminesciene, să nu ne acuze și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
va furniza un câștig de comprehensiune asupra mecanismului intertextual pe care încă nu l-am obținut prin studiul "din interior". Este necesară desprinderea de teluricul textual. Când sugeram (vezi supra) imaginea unei "bolți intratextuale" eminesciene, dincolo de un ușor derapaj în impresionism (asumat) al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca ipoteză de lucru, ideea în virtutea căreia și Intratextul răspunde celor patru Principii fundamentale ale mitului: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de ansamblu ale acestui „lirism delicat minor” (Eugen Simion) sunt alăturate din perspectiva unei memorii care transformă marginile obiectelor într-un contur tremurat, estompând identitățile prin filtrarea unei lumini incerte. O eventuală referință a poeziei lui A. ar putea fi impresionismul din artele plastice: „Vară. O stradă cu îndrăgostiți în amintire,/ Turnul cu păsări în pulberea ei răsturnat,/ Umbrele caselor joase,/ Ziduri însemnate cu cretă/ Într-un joc al copilăriei, ciudat.// Eu, cel de atunci, traversez galopând/ O vastă câmpie imaginară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
acești discipoli sunt dispersați în felurile școli și orientări certifică degringolada metafizicii tradiționale în general și a clasicismului în special, care cel puțin în arte (mai cu seamă în cele plastice) se vede copleșit de o sumedenie de -isme moderne (impresionismul, expresionismul, simbolismul), pe-atunci de avangardă. Un Otto Liebmann dădea semnalul luptei de recuperare a filozofiei clasice prin îndemnul "Înapoi la Kant!", lansat în 1865, adică la cinci ani după ce Dilthey își anunțase deja intenția de a elabora "o critică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
culturală ale lui Edgar Papu: Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980 și Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. 24 L. Blaga consideră că romantismul, naturalismul, impresionismul și "noul stil", adică expresionismul, sunt "perioadele spirituale ale veacului XIX" (Fețele unui veac, p. 140). 25 Vorbind despre structura unei Weltanschauung, Dilthey arată că aceasta "conține întotdeauna o relație lăuntrică a experienței de viață cu imaginea lumii, o relație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o face între naturalism și impresionism: "Naturalistul redă de fapt media unor impresii, impresionistul reține pura, singura impresie". Ca atare, primul "își compune lucrurile din impresii care durează" și "redă natura cel puțin sub aspectul ei de maximă constanță", pe când cel de-al doilea reține "impresia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu mai constituie de mult o temă majoră a dezbaterii despre știință în condițiile în care știința este privită contextual, ca emanație a unui Zeitgeist 45. Încă din 1925, Blaga vorbea despre romantismul geometriilor non-euclidiene, despre naturalismul lui Kirchhoff, despre impresionismul lui Mach, ori despre "noul stil" reprezentat în știință de Lorentz și Einstein 46, sesizând "corespondențele stilistice" dintre creațiile spiritului în cadrul uneia și aceleiași perioade. De altminteri, o relativizare a conceptului de "știință" era printre atâtea alte relativizări chiar în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
București, 1971; André Gide, Amintiri de la Curtea cu Juri. Sechestrata din Poitiers, pref. trad., București, 1972; Étienne Drioton, Pierre du Bourguet, Arta faraonilor, I-II, pref. Radu Florescu, București, 1972; Francis Ponge, De partea lucrurilor, București, 1974; John Rewald, Istoria impresionismului, I-II, București, 1974; Henry de Montherlant, Cazul Exupère, pref. trad. București, 1975, Un asasin îmi e stăpân, Iași, 2003; Aloysius Bertrand, Gaspard de la Nuit, București 1977 (în colaborare cu Pan Izverna); Eugène Delacroix, Jurnal, I-II, pref. trad., București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Mulți creștini cu nostalgii ale creștinismului originar susțin că Renașterea a fost începutul decadenței. La fel există și teoreticieni ai artei care văd mo‑ dernitatea începând paradoxal cu Renașterea. Situația pare foarte similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]