652 matches
-
culturală ale lui Edgar Papu: Barocul ca tip de existență, București, Editura Minerva, 1977, Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, Editura Minerva, 1980 și Apolo sau ontologia clasicismului, București, Editura Eminescu, 1985. 24 L. Blaga consideră că romantismul, naturalismul, impresionismul și "noul stil", adică expresionismul, sunt "perioadele spirituale ale veacului XIX" (Fețele unui veac, p. 140). 25 Vorbind despre structura unei Weltanschauung, Dilthey arată că aceasta "conține întotdeauna o relație lăuntrică a experienței de viață cu imaginea lumii, o relație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o face între naturalism și impresionism: "Naturalistul redă de fapt media unor impresii, impresionistul reține pura, singura impresie". Ca atare, primul "își compune lucrurile din impresii care durează" și "redă natura cel puțin sub aspectul ei de maximă constanță", pe când cel de-al doilea reține "impresia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu mai constituie de mult o temă majoră a dezbaterii despre știință în condițiile în care știința este privită contextual, ca emanație a unui Zeitgeist 45. Încă din 1925, Blaga vorbea despre romantismul geometriilor non-euclidiene, despre naturalismul lui Kirchhoff, despre impresionismul lui Mach, ori despre "noul stil" reprezentat în știință de Lorentz și Einstein 46, sesizând "corespondențele stilistice" dintre creațiile spiritului în cadrul uneia și aceleiași perioade. De altminteri, o relativizare a conceptului de "știință" era printre atâtea alte relativizări chiar în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
enigmatică. Și nu mai are puterea de a învăța, ci doar de a fascina"6, așa cum un bărbat este fascinat de imaginea în sine a unei femei dincolo de orice cunoaștere a persoanei respective. Din acest motiv, imaginea cade într-un impresionism cotidian... Cărțile lui Foucault sunt însoțițe de supratema puterii 7, indiferent cum se intitulează acestea. Din acest considerent, scriitura foucauldiană este și una a unui gânditor politic, la fel cum "opera" lui Nietzsche nu este doar a unui filolog. Nietzsche
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține anumite efecte". Un tip de intelectual (român) "de efecte" și de impresionisme intelectualist-mediatice se află în coaja lui elitistă... Dar, în general, intelectuali de defecte (de conștiință; de atitudine; de percepție; de morală). O societate coruptă este una antivalorică și antiumanistă! Ea se bazează prin membrii ei obedienți! pe anumite "tehnici" (perverse
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
formule lingvistice creează imagini sociale de alteritate, iar tot acest proces al alterității sociale este posibil pentru că plasarea unui om în spațiul social este diferența celuilalt. Într-un loc public, oamenii se poziționează diferit unul în raport cu altul. Alterități sociale și impresionisme cotidiene... Spațiul social modern s-a format pe baza elaborării unei distribuții social-politice a imobilelor și oamenilor. Această distribuție s-a făcut după un program temporal (ore de vizită, program de lucru, pauze de masă etc.), unde modalitatea noastră de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ale lui E. Lovinescu, Lucian Raicu observă că ele impun o altfel de lectură privind mai ales construcția de sine a marelui critic interbelic, edificare lăuntrică și depotrivă imagine pentru uzul contemporanilor, dar și al posterității. Recunoscându-și eclectismul și impresionismul antidogmatic, autorul Memoriilor II definește implicit formula sufletească a unui nepărtinitor-tolerant care, mai ales în anii ofensivei forțelor întunericului, a avut de suferit, moral și chiar fizic, de pe urma cohortei de veleitari refuzați de har și vindicativi. Independența de caracter l-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și autenticitate" (1993), iată câteva titluri care legitimează reputația națională și internațională a unui critic, apte să surclaseze și eclipseze cam tot ce există în branșă, prin operozitate, intuiție și metodă, păstrând totuși în chip straniu complexul Manolescu - Simion. Vituperând impresionismul și foiletonismul în critică, Marin Mincu apreciază metoda lui N. Manolescu din "Arca lui Noe", dar nu ezită să califice "Dimineața poeților" drept o carte ratată, bucurându-se oricum că "până și retardatul E. Simion" a început după 1986 să
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Antologia ideologiei junimiste (1943); Titu Maiorescu și posteritatea lui critică (1941); Titu Maiorescu și contemporanii lui (1943-1944). Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare primul număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui (1943-1944). Sub conducerea lui E. Lovinescu, apare primul număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial. Pe calea emoției estetice se poate ajunge la "principiile generative" ale operei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
număr al revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial. Pe calea emoției estetice se poate ajunge la "principiile generative" ale operei literare. Fără a elimina fantezia și sugestia, E. Lovinescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
această perspectivă a condiției criticii, se poate accepta colaborarea operei cu o conștiință receptoare, se poate intui un dialog, se poate ajunge la esențial, printr-o complexitate de strategii. Criticul nu are certitudinea adevărului, ci doar îl presupune (E. Lovinescu). Impresionismul este "o problemă de tehnică", permite simplificarea părților, acceptă "principiul dominator din orice operă de artă". Critica este o artă care se sprijină pe mijloace artistice, pe expresivitatea textului critic. Critica "nu poate pune câteva formule limpezi și sincere", nefiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
problemă de tehnică", permite simplificarea părților, acceptă "principiul dominator din orice operă de artă". Critica este o artă care se sprijină pe mijloace artistice, pe expresivitatea textului critic. Critica "nu poate pune câteva formule limpezi și sincere", nefiind o știință. Impresionismul lovinescian înseamnă o "reducere la unitate" și își află concretizarea în procedeul "figurilor", în tendința spre sinteză. Dar fondul ultim al operei literare este imposibil de identificat: "esențele nu se pot izola". Eugen Lovinescu se apropie de esențe și frumos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
complicați sufletește (Camil Petrescu), dramele existențiale au ca punct de plecare maladiile (H.P. Bengescu). În această perioadă se dezvoltă jurnalul, eseul romanesc și colajul de scrisori sau documente; se pune accent pe autenticitate, pe relatarea subiectivă la persoana I. Analizând impresionismul de tinerețe a criticului Lovinescu, sincronismul maturității și mutația valorilor estetice, Pompiliu Constantinescu remarcă un stil de o fină structură artistică, la acest erudit, mare constructor de sinteze. El aprecia civilizația română modernă drept una revoluționară. Modernizarea României a fost
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
peisaje de vară, de toamnă, de iarnă sau compoziții plasate in asemenea cadre, aproape întotdeauna picturalitatea acestora se încheagă din combinarea unor tușe mari, păstoase și aspre. Prin juxtapunerea lor se realizează acea atmosferă pâlpâitoare și labilă, specifică, în general, impresionismului și postimpresionismului de procedeele cărora pictura lui Mihai Cămăruț nu este străină. Se impune să subliniem că pictorul se relevă ca un remarcabil poet al naturii chiar și în unele naturi statice, prin mijlocirea cărora evocă, de fapt, peisajul, ambianța
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
nu cumva sugerată de teoria eroilor a lui Thomas Carlyle, "inovația fiind că aicea cei căzuți din cer, luceferii trimeși de sus pentru a lumina calea omeniei, sunt artiștii" . Conceptele de mediu, condiționare, caracterul însemnat al artistului, spirit de reacțiune, impresionism intră în țesutul interpretării critice la Iorga, acesta punând în pagină multă erudiție și trimiteri la literaturile franceză, rusă, germană, engleză sau italiană, care atestă ardoare comparatistă, nu tocmai favorabilă pentru literatura noastră, la momentul 1890."Critica științifică" oferă un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Gasset ca "echivocă", la limita dintre parodie și gravitate. Personajul principal ar fi "un Hristos gotic, sfâșiat de angoase moderne."186 Dacă lucrurile sunt judecate prin prisma opoziției acțiune-contemplație, el face pasul spre cunoașterea lumii reale prin experiență, depășind faza impresionismului vizual. Un contemporan al lui Cervantes, filosoful spaniol Francisco Sánchez, spunea: "Știința nu stă în cărți, ci în lucruri. Cel care îmi arată ceva cu degetul nu produce în mine viziunea, ci excită potența vizuală să se realizeze acel act
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
reprezintă situația în care un text derivă din altul anterior, prin transformare simplă sau prin imitare (de exemplu, parodia sau pastișa); o arhitextualitatea traduce apartenența unui text la o anumită categorie generică. Un astfel de dispozitiv noțional a limpezit considerabil impresionismul critic în care fuseseră conturate până atunci (1982) conceptele importante din teoria textului. Totuși intertextul este definit de o manieră nu tocmai matematică : "o relație de coprezență între două sau mai multe texte". Dictionnaire d'analyse du discours (Charaudeau et
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
semantic-textuală...ceea ce duce, inevitabil, la metafore: textul este un cer, plat și profund, în același timp, infinit (de n-am uita să renunțăm la imaginea bolții intratextuale eminesciene, să nu ne acuze și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
va furniza un câștig de comprehensiune asupra mecanismului intertextual pe care încă nu l-am obținut prin studiul "din interior". Este necesară desprinderea de teluricul textual. Când sugeram (vezi supra) imaginea unei "bolți intratextuale" eminesciene, dincolo de un ușor derapaj în impresionism (asumat) al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca ipoteză de lucru, ideea în virtutea căreia și Intratextul răspunde celor patru Principii fundamentale ale mitului: 1
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ale ideii și terminologiei care își vor fi câștigat consistența mai târziu. Chapman vorbește despre "pictura postmodernă" în jurul anului 1870, bineînțeles, în context estetic-evaluativ, pentru a desemna un tip de pictură care este "mai modernă și avangardistă" decât cea a impresionismului francez. Termenul însuși apare în anul 1917 într-o lucrare semnată de către Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi provocate de vechiul istorism
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Termenul însuși apare în anul 1917 într-o lucrare semnată de către Rudolf Pannwitz, Die Krisis der europäischen Kultur, și face trimitere la "nihilismul și colapsul valorilor în cultura europeană", care, în concepția autorului, ar fi provocate de vechiul istorism, de impresionism și nu în ultimul rând de structuralism. De asemenea, Pannwitz utilizează și sintagma "om postmodern", care încarnează o serie de trăsături desprinse din concepția filosofică a lui Nietzsche. O altă utilizare timpurie a conceptului îi este atribuită lui D. C.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și maleficiul estetizat / 223 VII.3. Figuri ale reveriei și melancoliei: simbolismul ca état d'âme / 230 VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent / 241 Capitolul VIII. VIII.1. Kimon Loghi simbolistul / 251 VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism / 265 VIII.3. Cecilia Cuțescu-Storck ecouri prerafaelite / 274 Capitolul IX. IX.1. Secesiuni europene / 287 IX.2. "Sciziunea" românească și societățile artistice / 297 IX.3. Revista "Ileana" / 306 Capitolul X. X.1. Țigănci exotismul spiritualizat. Cecilia Cuțescu-Storck / 319 X.2
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
european. În același timp, se poate observa că formarea pictorilor români traversează aceste trei repere esențiale, Franța cu sau fără Art Nouveau, Germania cu sau fără Jugendstil, Italia, iar pictorii români vor resimți influența diferitelor stiluri, curente în epocă de la impresionism la simbolism / decadentism într-un sens larg. În pictura și grafica lui Luchian se resimte influența atât a lui Manet, cât și a unui Georges de Feure, precizată în special în Panourile decorative, ca și influența Jugenstilului în ductul sinuos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
când nu gauguinizează lasă să întrevadă o sensibilitate prerafaelită, poate cel mai bine marcată de pictura lui Burne-Jones, fără a fi străină și de alte repere valorizate simbolist precum decorativismul bizantin sau simbolismul hodlerian; Artur Verona iese din sfera unui impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar Nicolae Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile care o au ca subiect pe Salomeea. Eclectismul declarat al Tinerimii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]