719 matches
-
prin limbajul savuros de sorginte caragialiană, ca și printr-o intrigă simbolic-detectivistă, Tablourile e o delicată proză de atmosferă pe tema (mai veche în proza lui P.) a „intrării privitorului în tablou”, de un erotism abia sugerat, scrisă în stil impresionist, proustian, dintr-o perspectivă auctorială aluziv-neutră (ca la Henry James). Se perindă, într-o narațiune evanescentă, momente din timpul interior al unei Lady V., admiratoare a lui James Whistler, fragmente din jurnalul ei, „călătoriile” ei imaginare în tablourile lui Whistler
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
duce la o spiritualizare a peisajului. Nimburi de paradis aureolează fiecare priveliște contemplată cu ochii copilăriei, conferind picturii pillatiene un farmec aparte. Procedeul frecvent, observat de Tudor Vianu, e filtrarea naturii prin artă, cu o tehnică ce este a picturii impresioniste. În loc de a zugrăvi peisaj sau obiecte, poetul le schițează doar, fugitiv, surprinse în vibrația luminii și așezate într-o perspectivă care le distanțează oarecum de privitor, fixându-le parcă într-un plan ireal. Nu priveliștile deșteaptă amintiri, ci amintirea își
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
colegi de neuitat. Portretistica - se rețin figurile unor Mihail Galino, N. Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false sfiiciuni, a vieții unei dive căreia ursitoarele nu s-au îndurat să-i
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
vizibilă de la început la M., este puternică; limbajul cade adesea în prozaic, golindu-se de emoție. Lira meditativă (1998) este o culegere net superioară, în care poetul, depășind impasul, dă la iveală versuri în care îmbină fericit imagismul, notația descriptivă impresionistă și un simbolism al bogatelor sinestezii sunet-imagine-miros, cu deschideri către un expresionism utilizat ca o exacerbare spre tragic a melancoliei. Poemele sunt fine arabescuri, muzicale, cu modulații sinuoase, în care ochiul și auzul fantasmează în marginea realului (în al doilea
MURESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
sau mai puțin „mărunte” (copii, bătrâni, studenți, câțiva călători întruniți fortuit într-un compartiment de tren, un tânăr bolnav incurabil atins de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
spiritualizate amar, cu resemnare de astru crepuscular, absorbit în „forțele eterne”. Blamat că un sacrilegiu moral, dar entuziasmându-i pe Proust și pe Barrès, românul Le Visage émerveillé adopta formulă notației de jurnal, expunând, într-o proza cu tușa diafana, impresionista, candid, dar ardent senzitiva, erosul reprimat al unei călugărițe aproape adolescente, iubind un pictor de icoane. La Nouvelle espérance, în a cărei protagonista, Sabine de Fontenay, s-au detectat note autobiografice, si La Domination, portretizând în scriitorul Antoine Arnauld pe
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
referire doar la Luceafărul și Mortua est! În anii ’40 P. se va ocupa de poezia lui Ion Pillat într-o serie de studii concise, reunite în cartea Poetul Ion Pillat (Contribuții critice), publicată în 1947. Metoda critică este tot impresionistă, dar fără resurse, bazată pe observații directe asupra textului, lipsite de argumentare. Pillat ar fi panteist (ca și Eminescu) în descrierile de peisaj, unde ar arăta o predilecție pentru antropomorfizare. În ciuda acestui fapt, poetul e definit ca „un clasic al
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
ale încercării lor. Chipul lui Hristos, învăluit în lumina Duhului, se va manifesta atunci ca icoană mișcătoare sau mozaic caleidoscopic în matricea unei Revelații perpetue. Dată fiind universalitatea acestor referințe, nu se mai pune problema unei restituiri subiective, de tip impresionist, a unui arhetip imaginar. Chipul lui Hristos, zugrăvit în culoare sau cuvinte, se va naște nu dintr-un exercițiu arbitrar al fanteziei, ci prin disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate fi detașată de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
literare propriu zise. Înainte vreme «recenzia» era un termen clasic, În care actul critic se strecura din Întâmplare și În formule aproximative, nota dominantă rămânând povestirea, rezumarea, colorată de lirisme dubioase, a cărții. «Recenzia» era refugiul tuturor diletantismelor și capriciilor impresioniste. Pentru publicul cititor actual, recenzia este Însă un mijloc de informație culturală, superior buletinului bibliografic sau fișei de lectură. Ea se complectează cu datele acestora din urmă, dar trebuie să le depășească prin comentariul textului propus. (Ă). Aici, credem că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se datorește Înainte de toate cunoașterii temeinice a vieții pescarilor și nu talentului considerat „În sine”, artei cuvântului considerate „În sine”. De la conținutul nuvelei, de la confruntarea acesteia cu viața trebuie să pornească recenzentul și nu de la «ni se pare». Cu procedee impresioniste și formaliste nu se face știință. Cât privește «uvertura metafizică», mai bine să nu vorbim; este limpede că asemenea impresie de uvertură metafizică lasă recenzia lui Aurel Martin - nu nuvela În discuție. Trebuie Însă Întrebat criticul pentru cine a scris
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis interferează impresionist într-o puzderie de notații lirice ingenioase. Cum autorul se definește în mod esențial ca virtuoz, va exersa posibilitățile metaforei, contururile căutate, prețioase ale desenului, tiparele dificile ale liedului și sonetului. Toate sunt convocate să stabilizeze fluxul capricios al intimismului
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
diferă de precedenta prin două aspecte importante: a) scopul ei este acela de a descrie universului de conținut, și nu de a face comparații între mai multe grupe; b) comparată cu exemplul de mai sus, analiza prezentă este mai degrabă impresionistă și interpretativă decât cantitativă. Pentru a vă face mai clară întrebarea de cercetare care a dus la această analiză, este necesar să schițez o introducere. Toți participanții la cercetarea noastră aparțin unui subgrup israelian extrem de mobil din punct de vedere
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
abordată și epuizată o problemă, apoi a doua etc. Flashback. Se începe cu un moment important, după care se revine la desfășurarea cronologică. (Acest plan îl regăsim la „cronologia inversă”, n. n.) Abordarea dramatică. Se realizează prin acțiune, dialog, descriere. Abordarea impresionistă. Textul se organizează în jurul impresiei dominante. Structura diamant. O regăsim în articolele feature de magazin, dar și în știrile hard: Cine a făcut? - Evenimente - Circumstanțe - Rezolvare - Comentariu - Concluzie. b) Organizarea spațială Specifică narațiunii. Cititorul vrea să știe: ce s-a
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ideologice ale epocii în care a fost elaborată -trecerea în revistă a unor lucrări de referință în plan european precum cele ale lui Guy Michaud sau Marcel Raymond fiind însoțită de considerații care acuză percepția exclusiv estetică, „neștiințifică” și „pur impresionistă” a autorilor, în vreme ce critica socialistă a lui Gherea este apreciată ca sesizând „adevărata adâncime” a fenomenului -, cartea este în continuare o operă extrem de utilă, atât din punctul de vedere al bogăției informației, cât și din perspectiva capacității de sinteză critică
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
a evadării. Aglomerarea citadină îl neurastenizează pe poet, care vede, „prin ceață”, „copaci goi” luminați de felinare anemice. Câte o fată veștejită cântă la clavir, iar poetul o admiră cum stă așezată pe o bancă într-un parc. Percepe lumea impresionist, culorile sunt impure, amestecate, de regulă luate de pe marginea paletei. El era, la 1895-1900, un prebacovian, în strofele publicate de „Jurnalul”, „Lupta”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Adevărul ilustrat”, „Evenimentul”, „Noutatea”, „Opinia”. Tot de simbolism ține și pasiunea lui pentru
BOTEZ-GORDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
în cronica ideilor, de asemenea, în cronica politică. Și-a strâns o parte din însemnările critice în volumul Pe marginea cărților (1923). Postum, i-a mai apărut o carte, Figuri și note istorico-literare (1944). Nici pedant, nici amator de frivolități impresioniste, B. trezește încredere prin moralitatea gestului său critic, dar, nu mai puțin, prin calma, discreta lui comprehensiune. Clar și sistematic, cu un bun-simț ce asigură moderația evaluărilor, criticul nu e o natură divagantă. Sobrietatea, care divulgă poate la el un
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
publică apoi, între 1958 și 1968, patru volume de Studii italiene. Problematica diversă și personalitățile avute în vedere acoperă evoluția literaturii italiene de la Dante până în vremea noastră, impunând un specialist de prestigiu. Pentru decriptarea sensurilor operei, B. folosește predilect demersul impresionist și pe cel al criticii istoriste, la care se adaugă în formularea judecăților estetice, și alte metode critice, cele sociopsiho-biografice, printre altele. Stilul nu evită metafora temperată, denotând implicarea uneori puternică, dominantă chiar a emoționalității, turnată însă mai totdeauna în
BALACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285562_a_286891]
-
poezie etc.). Altele sunt articolele de critică la zi, implicate în disputele literare curente, precum Direcția nouă și călinescianismul, Critica creatoare, critica normativă, critica fermentativă și altele, într-un moment dominat în critică de exemplul călinescian, îndeosebi pe latura sa impresionistă. B. afirmă că modelul Călinescu nu mai este întru totul de urmat și că o critică estetico-filosofică, fără a fi excesiv normativă, ar fi mai potrivită și mai utilă noilor generații de literați. Se manifesta aici și resurecția unui mai
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
de literați. Se manifesta aici și resurecția unui mai vechi conflict din anii interbelici, între școala critică de la București și cea de la Cluj (Liviu Rusu, D. Popovici), dar și, în genere, între critica estetică (M. Dragomirescu, T. Vianu) și cea impresionistă (G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu ș.a.), reflex al mai vechii dispute franceze dintre critica filosofică, sistematică (F. Brunetière) și cea impresionistă (Anatole France, Jules Lemaître). Lui B. i s-a replicat, în momentul ce a urmat campaniei duse alături de I. Negoițescu
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
cea de la Cluj (Liviu Rusu, D. Popovici), dar și, în genere, între critica estetică (M. Dragomirescu, T. Vianu) și cea impresionistă (G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu ș.a.), reflex al mai vechii dispute franceze dintre critica filosofică, sistematică (F. Brunetière) și cea impresionistă (Anatole France, Jules Lemaître). Lui B. i s-a replicat, în momentul ce a urmat campaniei duse alături de I. Negoițescu, Virgil Nemoianu ș.a., că, nefiind un observator la zi al producției literare, nu poate veni cu o „nouă direcție” în
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
versuri - dorința de a-și pune în relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor lui, lucrate într-o tehnică impresionistă, o anume muzicalitate. O calitate, inventivitatea imagistică, elaborație a unui diletant prețios, se transformă în contrariul ei, câtă vreme versul pletoric e pândit mereu de facilitate. În „Revue roumaine” (1964-1971), B. a publicat tălmăciri în franceză ale unor creații (în
BALABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
opțiunile lui B. când studiază teatrul englez și american al „furiei și violenței” sau în volumele de interviuri și convorbiri cu regizori și actori români. Volumul din 1983, intitulat Arta transfigurării, renunță la grila marxistă explicită, propunându-și o lectură impresionistă a spectacolului de teatru. Cele patru secțiuni ale cărții descriu ceea ce autorul numește metamorfozele imaginii teatrale, adică traiectul realitate-literatură dramatică-spectacol-rol-interpret-public. B. se face cunoscut în lumea literară și prin prefețe la traduceri din teatrul american, englez, francez. A publicat el
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul unui pat. Amândoi erau desenați la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și, pe de altă parte, făcând apel la memorie, care se originează - cu calde și proteice reflexe mitice - în propria copilărie (Fer. Augustin). Discret și nobil însoțitor pe cărările scrisului său, autorul apelează la semitonurile sugestiei, punctează într-un câmp impresionist irizări de indicii tocmai ca subiectul-cititorul său de la sine să lucreze convingerea profund umană că însăși grija pe care o ai pentru copii îți susține tonusul, curajul de neînvins chiar și în marile nenorociri, stări limită dezastruoase ale vieții. Înțelegem
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Hollywood-ului. Calendarul pe 2004 care o înfățișează, decupat din TV Mania, e același de la mine de acasă, pe care va trebui o dată să-l pun în cui în bucătărie. Dar cum acolo eu nu scriu decât cel mult câteva rânduri impresioniste seara, după ora 22, cât durează fumatul unei țigări, sunt șanse mari să uit s-o pun pe șevalet pe A., să-mi amintesc de ea cine-știe-când în 2004.) Orice tip de calculator mi-e prieten, m-am convins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]